339 matches
-
te privește. Dar și grasului îi sticleau ochii sub lentilele groase ale ochelarilor, între timp Untaru o și citise, răsfoia ultimele pagini. De-atunci am aflat că ești pierdut dacă forțezi mâna recenzentului; poetul statistician făcuse această imprudență, transmițîndu-le prin bondocul gras care o tipărise că trebuie să se scrie despre ea. Asta rămâne totdeauna de văzut dacă trebuie, și ai mai multe , șanse să fii bine primit dacă lași libera opinie să se exprime, într-un minut se și decisese
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
însă, prin strădaniile fratelui lui Filerot, știam că el, Filerot, avea ca apărător un celebru avocat în care ne pusesem mari speranțe și ale cărui teze de apărare le cunoșteam. A început să pledeze bombastic, spunând că clientul său, civilul bondoc și gras din boxă, poet imprudent și obscur, avea ceva cu glanda tiroidă, care glandă putuse să-l aducă spre manifestări incontrolabile, așa cum spunea avizul unor celebrități medicale, aviz pe care îl înmîna prețios și sigur de el, judecătorilor... Piesa
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
numai că în turcă, stă Zimbru. Îi spun așa pentru că e cel mai sumbru dintre toți. E lungan, vorbește rar și e foarte serios mereu. Iar în centru - Mustăciosul. El e pionul central. El e ăla. El e șeful. E bondoc, tuciuriu și are mustață. Bineînțeles că de fiecare dată nimeresc la ăla. La mustăcios. Zimbru e ocupat și are client de fiecare dată când intru eu. Acum e un tip cu geantă. Scoate din geantă pachete imense de bani românești
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
îi scotea tabachera din buzunarul hainei, îi răsucea țigara pe care i-o vâra apoi, între buzele umbrite de o mustață arsă de jarul mucului, cărămizie și pleoștită peste colțurile gurii. ...Mai aveam printre noi și pe Niță Anghel, cârciumarul. Bondoc, croit ca din ghiulele, fălcos, cu nasul cârn și cu ochii jucăuși, avea o muscă de mustață neagră, deasupra unei guri buzate, cu măselele vizibile în gingii descoperite, măsele în stare să spargă ciolanele. Patrulele germane l-au prins cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ce răceală zdravănă s-a ales Angelo. Munca lui-i tare grea, Claude. — Spune-i tu, fato, o încuraja Santa. Angelo s-a ales cu răceala asta din cauză că te-a ridicat pe tine, Claude. Santa clătină ușor acuzator un deget bondoc spre domnul Robichaux. Acum l-au băgat într-un closet. Și mai urmează să-l dea afară din poliție. Agentul de stradă Mancuso tuși cu tristețe. — Poate m-am aprins puțin prea tare, se învoi să recunoască domnul Robichaux. — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
devenind înțelept, cum cere veacul. Îi cred. Dar sunt ceasuri de noapte când, mute, morile de vânt, înalte, cu aripi lungi, uscățive, deșirate, palide, îmi apar în vis mergând la pas, călări pe Rosinante hamletiene, alături de morile de apă, mici, bondoace, bătute-n cap și bonome, păstrând în ochi o poftă de viață pe cât de neghioabă, pe atât de inteligentă. Și atunci, în acest secol al vizualului al cărui rob sunt, constat înfiorat că mă aflu în fața Cavalerului - Moară de Vânt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
grăsuț, vioi, cu ochii în patru - ca să verifice lumina veiozei mele, am desfăcut pachetul de la hotel, cu trei șnițele, pâine, plicuri de cafea, zahăr și sare - i-am oferit, tăcut, unul pe care omul îl luă cu delicatețe între degetele bondoace, îl împachetă într-un șervețel și-l puse în geanta sa enormă, spunându-mi, desigur, spasiba într-o frază din care am vrut să înțeleg că mă pot baza pe el în orice moment; nu avea bărbia beethoveniană, aducea perfect
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
o ai în fața unei uși cu geamuri galbene, 134 îndărătul căreia se găsesc oameni abia strămutați. Aștepta acum cu o ușoară spaimă ce vibra în ea ca și soneria. Dar doctorul Rim nu cunoștea vibrațiile decât la vioară. Doctorița Lina, bondoaca lui soție, era afonă și Sia, infirmiera, era un bloc impermeabil, care slujea de adăpost unor gânduri puține, dosnice, încăpățînate. Negreșit că nu sunt indiferente raporturile unui vizitator cu o casă neîncercată încă; nici raporturile dintre un domiciliu și locatarii
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
care stăteau acum Întinși pe burtă În mijlocul drumului. Fotografiind bătălia, cu cămășile fluturându-le pe spate. Fetele erau supărate. Luate pe sus de pe Via Veneto, probabil, fără să știe clar unde mergea avionul. Apoi, dezgolit până la brâu, un corespondent elvețian, bondoc, dar musculos, cu o bărbuță blondă, creață și răsucită și cu pieptul acoperit de aparate de fotografiat Începu să li se plângă ofițerilor israelieni că nu era normal ca fetele să fie pe linia frontului. Sammler Îl auzi protestând printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
răspund pe fața zgrumțuroasă a filei... Prefer să răspund pe fața zgrumțuroasă a filei; asperitățile îmi deviază dulce, imprevizibil, gândurile. Acum câteva zile, parcă prevăzând întrebarea dumneavoastră referitoare la esența de lemn folosită pentru focul întreținut aproape permanent în godinul bondoc (mult mai târziu mi-am construit o sobă de teracotă imensă, cam cât acelea din sălile de așteptare de prin gări, cu o rolă spațioasă în care puneam la copt mere voluptoase, ce crăpau zemos de căldură și durere... Ă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
orașul, în ceața prafului ușor, ridicat de droști și cabriolete, va fi trimis în aer o boare de grădini, parfum aspru de iarbă arsă și de pământ; miros leneș de micsandre ofilite de amiază. Peste drum de Lina, o căsuță bondoacă, pusă pieziș, avea în grădiniță răzor cu busuioc, dar în colțul străzei o casă nouă sta spânzurată pe șase etaje; o felie înaltă și îngustă, cu o singură fațadă, la triunghiul ei, care arăta celelalte două laturi zgrunțuite de o
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
erau prea lungi și ne zbenguiam, de cădeam frânți când ajungeam acasă. Parcă am fi tras ca boii în jug. Avea o fetiță mai mică decât mine cu un an, care fizic mă depășea cu trei, patru. Era greoaie și bondoacă. Durerile de spate veneau pentru că o căram zilnic în brațe, spre a-i atrage atenția tovarășului învățător.Sigur nu mă vedea niciodată. Nu prea existam pentru el. Mai importantă era sticla lui, ce se odihnea veșnic după sobă. De aceea
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
tata halviță !”... Frații mei iar erau pe jos chircindu-se în hohote doar spre a-mi face în ciudă. După ani și ani, mă aflam în sala de repartiție a învățătorilor pe posturi. Eram eu, dar și fata lui, fetița bondoacă, pe care în momentul în care am zărit-o, din senin m-au luat durerile de spate.Aveam o medie mai mare decât ea. Puteam alege orice post de pe listă și aș fi vrut să mă întorc în sat... Ea
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
în calea fericirii mele care atunci se numea Occident. Și atunci mi-au propus să o iau de nevastă pe fata lor, Agnes. Nu-mi venea să cred mă uitam la mucoasa aia pe care o știam de câțiva ani, bondoacă și ușor sașie, dar nu mi-o puteam imagina la Sfat cu mine, e drept doar pentru obținerea pașaportului. ! Cu Agnes m-am întîlnit după mulți ani. Ne-am întîlnit din întimplare prin oraș. Arăta foarte bine. Avea ceva de
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
de fapt, mi-a făcut un imens serviciu? Cel mai mare serviciu din viața mea. E groaznic să afli peste ani ce s-a întîmplat în realitate, cum totul a fost manevrat din dorința de a-i face toate poftele bondoacei îndrăgostite de mine pe bune. Ce m-a mirat cel mai tare este că nu m-am prins de situație. Am fost atât de imbecil, încît să cred că ei, părinții, și-au sacrificat fata doar așa, ca să mă scoată
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Pe onoarea ta? Victorița: Pe! Dana: Ascultă: ,,Colega mea de bancă este foarte deosebită de mine.” Victorița: Așa și este, zi mai departe, tu, mor de curiozitate, tu, să văd cum mă vezi tu... Dana (continuând): ,, Ea este o fată bondoacă...” Victorița: Cum? (jignită,) Sunt eu bondoacă?? Dana: Ce, vrei să zici ca nu? Așa-ți zic toți copiii: ,,Bondoacă”. Victorița: Asta tu ai scornit-o. Șterge imediat ,,bondoacă”. Dana: Și ce să pun? durdulie? Victorița: Nu. Să nu pui durdulie
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Ascultă: ,,Colega mea de bancă este foarte deosebită de mine.” Victorița: Așa și este, zi mai departe, tu, mor de curiozitate, tu, să văd cum mă vezi tu... Dana (continuând): ,, Ea este o fată bondoacă...” Victorița: Cum? (jignită,) Sunt eu bondoacă?? Dana: Ce, vrei să zici ca nu? Așa-ți zic toți copiii: ,,Bondoacă”. Victorița: Asta tu ai scornit-o. Șterge imediat ,,bondoacă”. Dana: Și ce să pun? durdulie? Victorița: Nu. Să nu pui durdulie. Dana: Dar ce? Rotofeie? Victorița: Nu
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
este, zi mai departe, tu, mor de curiozitate, tu, să văd cum mă vezi tu... Dana (continuând): ,, Ea este o fată bondoacă...” Victorița: Cum? (jignită,) Sunt eu bondoacă?? Dana: Ce, vrei să zici ca nu? Așa-ți zic toți copiii: ,,Bondoacă”. Victorița: Asta tu ai scornit-o. Șterge imediat ,,bondoacă”. Dana: Și ce să pun? durdulie? Victorița: Nu. Să nu pui durdulie. Dana: Dar ce? Rotofeie? Victorița: Nu. Sä nu pui rotofeie. Scrie... Dana: Grăsană? Crede-rnă, tot mai bine e ,,bondoacă
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
să văd cum mă vezi tu... Dana (continuând): ,, Ea este o fată bondoacă...” Victorița: Cum? (jignită,) Sunt eu bondoacă?? Dana: Ce, vrei să zici ca nu? Așa-ți zic toți copiii: ,,Bondoacă”. Victorița: Asta tu ai scornit-o. Șterge imediat ,,bondoacă”. Dana: Și ce să pun? durdulie? Victorița: Nu. Să nu pui durdulie. Dana: Dar ce? Rotofeie? Victorița: Nu. Sä nu pui rotofeie. Scrie... Dana: Grăsană? Crede-rnă, tot mai bine e ,,bondoacă”. Victorița: Nu. Scrie așa: ,,ea a slăbit cu două
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Bondoacă”. Victorița: Asta tu ai scornit-o. Șterge imediat ,,bondoacă”. Dana: Și ce să pun? durdulie? Victorița: Nu. Să nu pui durdulie. Dana: Dar ce? Rotofeie? Victorița: Nu. Sä nu pui rotofeie. Scrie... Dana: Grăsană? Crede-rnă, tot mai bine e ,,bondoacă”. Victorița: Nu. Scrie așa: ,,ea a slăbit cu două kilograme și trei sute de grame”. Dana: Nu se vede... Zău, tu, nu se vede.. Victorița: Ba se vede. Dacă vrei, îți arăt și rochițele. Dana: Dar ce? Eu fac portretul rochițelor
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
fericit ca noi, lectura și relectura apostilei înlocuind cu succes pâinea demult terminată. Dar unde dormim? Se făcuse târ ziu și casele stingeau lumina ferestrei una de la alta. Știam de la tata și de la nanu că era la Independența un cârciumar Bondoc, unde, dacă intrai să cumperi un pachet de tutun și erai cu căruța, cînd ieșeai afară nu mai găseai hățurile cailor iar dacă mai beai și un rachiu, nu mai aflai nici caii. Norocul nostru că am găsit cârciuma închisă
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
obiceiul ăsta. Dar îmi făcea plăcere, mă gândeam la unul, Turcu, un tapițer de pe strada Vasile Lascăr care, al dracului, poartă lavalieră și plete, ai putea jura că e cel puțin Novalis, deși are vreo patruzeci de ani și e bondoc și rotofei, dar asta n-are importanță, se țin fetele după el, îi cer autografe, îl cred pohet, pe când eu umblu tuns scurt sau netuns deloc și atunci nu-mi cere nimeni autografe, câteodată fac oftică pe Turcu, așa că ieri
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
că, în căruță, nu se află mare povară. Fierul ar trage greu" gândi el, amintindu-și de Lanz-Buldogul lui Petrea Păun (tractorașul acela nemțesc, vechi de un secol, care mergea totdeauna tacticos pe drum, fumegând ca dintr-o lulea). Da' "Bondocul", cui l-ai lăsat, bade Petre? mai întrebă Nicanor Galan. Și glasul lui răsună pe vale, ca din clanaretă. Apăi, îl las cui o să-i trebuiască, răspunse Păun, înăbușit, pășind pe lângă roțile moi de cauciuc, ale căruței. Da' sămânța asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
printre monticuli presărați cu pietre, expulzate din cine știe ce mistuiri ale adâncurilor, printre tufele smorhăite de capre, în care, vara, parazitau cuiburi pline de ouă, ale ciocârliilor isterice. Hm! medită, scărpinându-se sub pălărie, Nicanor Galan. Cine mai are nevoie de "Bondocul" lui Păun? Parcă, mare lucru, tractorul ăla, mititel și vechi, de pe vremea lui Pazvante... Lasă că, vom primi tractoare bune, de la Uniunea Sovietică. Așa ne-au spus, nouă, țăranilor săraci, la căminul cultural începu să cugete, cu mândrie, goldăneșteanul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
simulând plictiseala. Valul de lume se scurgea în ambele direcții pe Ginza. Gaston nu avea de unde să știe care era ținta lui Endō. — S-a oprit! Gaston zări un japonez chel deschizând ușa cafenelei din fața lor. Era scund și gras. Bondocul chelios i-a făcut o impresie proastă chiar și lui Gaston. — Gas, coboară! — Eu... Am zis să cobori... — Eu... eu... Ce aveți de gând? Gaston dădea din cap cu putere și se ținea bine de portiera mașinii. Frica a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]