439 matches
-
undeva aproape, umbra frontului (tatăl e la război, copiii așteaptă ziua „de leafă” ca pe o sărbătoare, din panoplia clasei priveghează faimoasa „Usturica”, o replică naivă - citadină - la amintirile „humuleșteanului”). Cultivă tot mai dezinvolt, apoi, un aliaj de haz destins, bonom, vervă surâzătoare ori ironie subversivă, iar ca revers, un gen de evocare, agreabil, ce-i va atrage cititori fideli. Cartea ce îi aduce recunoașterea e Cișmigiu et Comp., o odisee de licean simpatic, șturlubatic premiant, aplaudat ori, după caz, temut între
BAJENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285555_a_286884]
-
sens negativ. I-e frică de efort, de moarte, de durere, de umi lință, de trai prost... Observă fără să vrea că necunoscuții au dispărut. Ră suflă un pic mai ușurată. Măcar atât...! Sallustius tocmai îi asigură cu un aer bonom: — Chiar dacă Pollio l-a acuzat pe nedrept pe unchiul meu că a încurcat termenii pentru traversare pe mare și pe uscat 1, eu nu-i port pică... Labienus se pune și el pe râs. — Las’ că și mie mi-a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
placi. Marlena Își recăpătă echilibrul emoțional. Începe „s-o placă“? Cum adică, „s-o placă“? Pot să-ți placă florile, pizza sau anumite mode. Ce voia să spună? Ar fi minunat dacă te-aș putea săruta, adăugă el. Aerul ăsta bonom Începea să i se potrivească precum o mănușă. Marlena se Întrebă din nou: minunat? Un apus e minunat. Un răsărit - și Înainte să apuce să se mai joace cu propriile sentimente, Harry se năpusti asupra buzelor ei și amândoi simțiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
avea mult. Doar câteva case. Gândurile i se învălmășeau în cap, fără control, galopând haotic, cu schimbări neașteptate de direcție. "... L-aș căuta pe birjarul scopit. Pe Nikolai cu drag de cai. El mi-ar spune, poate, cu chipul său bonom și vocea blajină: Sigur, gospodin, cum să nu țiu minte, erai cu omul ăla, Filip, cum îi spui mata și v-am dus, cum zici, la cartierul oriental... Dar acum, hai să te duc acasă, că ești obosit și agitat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în blană de samur, un șirag de coral la gât, pe care erau petrecute trei inele de aur și o cheie de aramă, o coroniță de merișor verde pe creștet și un ram de crini înfloriți în mâna dreaptă. Chipul bonom și melancolic era contrazis de raza de lumină reflectată de ochiul de sticlă care dăduse numele familiei. Un alt strămoș, reprezentat în armură, cu o zgardă cu țepi de metal în jurul gâtului și sabia ridicată într-o pe veci înțepenită
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ține apa rece și proaspătă. Stătea drepți într-o poză artificială, dorită de el sau sugerată de fotograf, ținând în mâna dreaptă goarna cu muștiucul în dreptul gurii, dar depărtată puțin, cât să nu-i acopere sau să-i umbrească chipul bonom și deloc milităros. Cineva (poate fotograful, poate vreo rudă) desenase cu creioane colorate pe fotografie, pe pieptul gornistului, o decorație pe care o dorea, o aștepta și de bună seamă o merita, o dată ce în caseta alăturată găseai o bucată sfâșiată
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pentru jucătoarea sa cea blondă. Vrea oare să o transfere la o echipă mai mare? Că la cât a prestat, ea săraca la Traian, încă de pe când era la primărie, zău că merită... Sfânta dezlegare la sex Dacă ar trăi bonomul cel șugubăț, fost trăitor în liniștea Țicăului și băutor la Trei sarmale, cred că ieri ar fi spus cu umorul său humuleștean, get-beget, „Ne-am prostit di tăt”. Și eu de colo, pe glasul al optulea, „Amiiin”. Adică, de ce nu
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
avea mult. Doar câteva case. Gândurile i se învălmășeau în cap, fără control, galopând haotic, cu schimbări neașteptate de direcție. "... L-aș căuta pe birjarul scopit. Pe Nikolai cu drag de cai. El mi-ar spune, poate, cu chipul său bonom și vocea blajină: Sigur, gospodin, cum să nu țiu minte, erai cu omul ăla, Filip, cum îi spui mata și v-am dus, cum zici, la cartierul oriental... Dar acum, hai să te duc acasă, că ești obosit și agitat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în blană de samur, un șirag de coral la gât, pe care erau petrecute trei inele de aur și o cheie de aramă, o coroniță de merișor verde pe creștet și un ram de crini înfloriți în mâna dreaptă. Chipul bonom și melancolic era contrazis de raza de lumină reflectată de ochiul de sticlă care dăduse numele familiei. Un alt strămoș, reprezentat în armură, cu o zgardă cu țepi de metal în jurul gâtului și sabia ridicată într-o pe veci înțepenită
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ține apa rece și proaspătă. Stătea drepți într-o poză artificială, dorită de el sau sugerată de fotograf, ținând în mâna dreaptă goarna cu muștiucul în dreptul gurii, dar depărtată puțin, cât să nu-i acopere sau să-i umbrească chipul bonom și deloc milităros. Cineva (poate fotograful, poate vreo rudă) desenase cu creioane colorate pe fotografie, pe pieptul gornistului, o decorație pe care o dorea, o aștepta și de bună seamă o merita, o dată ce în caseta alăturată găseai o bucată sfâșiată
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
a început Tămaș, colegul meu, profesor de istorie, discuția cu mine după ce directoarea școlii m-a prezentat în prima zi și ne-a lăsat singuri „să-mi facă instructajul”. Era spre 60 de ani, avea o figură de senator roman, bonom, elegant, zeflemitor, mare amator de femei. Mi-a zis să mă așez în prima bancă în cabinetul lui de istorie. El stătea la catedră, uitându-se la mine pe sub ochelari: „Bă, eu sunt singurul care face rezistența în școala asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în oraș, ca de obicei). Deodată ne trezirăm cu domnul Davidsohn, care, trecând prin centru și văzându-ne, se opri lângă noi. Se înclină cu politețe, și spuse că-i face o mare plăcere că ne-a văzut. Zâmbetul lui bonom era îndatoritor că, bucuroși, îl invitarăm să stea la masă cu noi. Primi vesel, foarte vesel, așa cum îi era firea, și așezându-se pe un scaun din stânga mea, tras de la o masă vecină, rosti: - Ce bine că mi-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
prezinte încă o dată poziția României. A fost informat la aeroport și nu a mai ținut nici un discurs. Comisia a adoptat rezoluția și a numit un raportor special cu privire la situația drepturilor omului în România, pe dl. Voyame, un profesor elvețian, un bonom cu care aveam să stabilesc o relație cordială. Acesta nu va fi primit în România în 1989, mi-a cerut să ne întâlnim și am avut o discuție la Geneva, unde mă aflam ca membru al subcomisiei; în acel an
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
la Bibliotecă. Șoferul Berbantului tocmai intra cu teancul de cărți și țoașca galbenă în sală. Garderobiera îi ținea ușa larg deschisă. Cum pășea grav, ghebos și el, șoferul părea că-i chiar Berbantul. Cred că, în străfundul lui, acest moșulică bonom se simte, într-un fel, un soi de Berbant al șoferilor. Respiră și el aerul Bibliotecii, poartă și el cărți în mâini, este „respectat“, deschizându-i-se ușa! Ritualul venirii anunțate a Berbantului văzut mai de aproape. Șoferul intră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
unică a transformării lor, Ștefan Cazimir notează: „numai în cuprinsul câtorva scene din actul II personajul parcurge un registru vast, iar tonul vorbirii lui cunoaște infinite modulații, devenind de la o clipă la alta sentențios sau galant, protocolar sau naiv emfatic, bonom, rugător, insinuant, îndârjit. În alte ocazii îl putem vedea impacient, batjocoritor, furios, dezolant, umil, expansiv”<footnote Ștefan Cazimir, op. cit., p. 142. footnote>. Cațavencu e cel mai spectaculos înfrânt - de fapt e câștigător al piesei. El a pierdut ocazia deputăției, a
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Mai erau și statui În care medicul semăna cu Bonaparte (un Bonaparte deșirat, cocoțat parcă pe catalige), altele cu Mussolini. O singură statuie Îl prezenta Într-o ținută sobră. Atât Noimann-Dali, cât și Noimann-Bonaparte, chiar și Noimann-Mussolini aveau o figură bonomă, vie, extrem de expresivă; privindu-i, erai pătruns de senzația că statuile ce-l reprezentau tocmai au ieșit din baie, unde și-au făcut minuțios toaleta de seară și acum se pregătesc să se așeze Într-un fotoliu, cu gândul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și stătea tolănit pe divan, picior peste picior. Mal se așeză lângă el. Buzz se prăbuși pe un scaun, nu departe de ei. — Tu și drăguța de Claire vă căsătoriți, ha?! Loftis răspunse: — Da, ne căsătorim. Buzz zâmbi larg și bonom. — Ce drăguț! O să te lase să pompezi băieței pe șestache? Loftis oftă. — Nu am ce să răspund la întrebarea asta. — N-ai pe dracu’! Răspunde! Răspunde chiar acum! Mal interveni: — Domnul Loftis are dreptate, sergent. Întrebarea ta nu e relevantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mai bine, mi-a explicat, fără alte motivații, domnișoara. De zece ani bătrînul Tomulescu era dat afară din învățămînt. Ieșise acum la pensie. Amîndoi bătrînii fuseseră învățători și trăiau într-o casă cu livadă și florărie îngrijită, ea blîndă, el bonom, avînd o figură a cărei expresie nu părea să fie tulburată de nimic. Dom’ Tomulescu se arăta cu deosebire încîntat de un cățel care, la poruncă, știa să se prefacă mort. În timp ce domnișoara Cornelia făcu prezentările, dihania nărămzie își executa
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
în jur. Pe la trei dimineața primarul închidea ședința. Odată cu cea dintîi babă din luna martie, la Dobrina au picat, turnați parcă pe calapod, patru indivizi cu ochi albaștri, tunși zero, fălci pătrate și haine din piele. Te cercetau cu priviri bonome și grele; strivit de puterea lor, simțeai că te cuprinde fîstîceala. Cu cei patru ceva s-a schimbat în munca de lămurire. Plecînd, activiștii luaseră cu ei idilica întrebare: „vrai ori ba, bade, să te înscrii?” Cei patru nu discutau
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ferestrei lichefiate. Se rezemase de perete, își îndreptă ochelarii cu ramă metalică. Un sarcastic oxfordian părea secătura asta polițistă. O urmărea țeapăn, fără zâmbet, pe colega Gina, care își tot încheia halatul, fără să-l încheie... Se îndreptă spre Gică Bonomul, tocmai când acesta rostise, privindu-l, nu era clar, pe tov Titi sau pe dom’ profesor. — Hai, amantissime, să facem lista aia... Nu, profesorul habar n-avea că fuseseră rostite aceste fermecate cuvinte! Nici că fuseseră însoțite de șmecherescul făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sunt. Emoție turbată, sorella. Emoția mă ruinează. Mă sălbăticește, mă anulează, amantissima“. Nu mai avea curajul să ridice privirea. Toma, iscoada salariată, dispăruse, la fel Irina, cu perversele ei migrene pubertare, și Tolea, bălăbănindu-se, în aer, fără ghidon, și bonomul Marga, și pensionarii Gafton, și argentinianul Mircea Claudiu, cu sticloasa sa Astrid, și subteranul Octavian Cușa, zis Tavi, fotograful surdomuților, toți, toți. Și bătrânul filozof Marcu Vancea dispăruse, până și el. „De ce râzi? Nu există scăpare, nu-i așa? Degeaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și... a zburat. L-a părăsit pe Adam. Abia apoi a fost Eva, soția. Femeia de pământ nu poate fi înlănțuită de nimic și de nimeni, își ia zborul. Iși ia zborul, ajunge înapoi în cer. — Frumos, frumos. Raționalistul Marga, bonomul, un credincios? Toți purtăm măști, toți suntem înlocuitori... Ești credincios, doctore? — Nu. Mă apropie de cer doar pacienții mei. Vezi, muzica de astă-seară puteam s-o ascult și acasă, cum spuneai. Dar voiam să fiu într-o sală, între oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
prezentat pentru conformitate locotenentului Matei Silviu, TRAIAN MANU ar fi o achiziție importantă pentru folosul cauzei noastre. „Emilian” * Colțurile buzelor subțiri se pungiseră În timp ce citea, dar, cum a pus foaia de-o parte, fața i s-a luminat. Zâmbetul Înșelător bonom, cu strungăreața neliniștitoare Între dinții lați, din față. — ...Da’ ai stat ceva, de data asta, toarășu’ academician! O lună În cap, cam atât, nu? O lună-n cap În Italia! Nu, n-o lua așa, n-am vrut să zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
dacă Îmi permiți, toarășu’ academician! — ...E reconfortant pentru mine să știu că am susținerea instituției! Adică persoane de Încredere care Îmi cunosc valoarea și devotamentul! Chiar prietenie, după atâta timp... Prietenie cu Satana În persoană! Care arată ca un contabil bonom, cu o burtică rotunjoară sub costumul gri, spelb de blond și cu părul creț. Unde-i sunt antrenamentele și orele de sală? Se vede că nu mai face teren! Un contabil la GAS din satul lui, așa ar arăta dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mi-a spus, barbă, ochi albaștri, căsătorit cu o femeie cu copii mari. Sursa „Ene” * Trage de pe masă pachetul de Dunhill, Își aprinde țigara, face rotocoale de fum și tace. Se uită În tavan, fumează și tace, cu mutra lui bonomă, de contabil la CAP. L-a prins pe animal și n-o să-i mai dea drumul din gheare. Savurează execuția care urmează, Își trece mâna prin părul creț, ce i s-a rărit pe fruntea pe care Îi crește un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]