293 matches
-
văd arzând de o stea căzătoare? -Recunosc, ar fi o moarte misterioasă și patetică. Ziarele ar scrie cu litere de-o șchioapă: ,, În miezul iernii, când frigul face ravagii printre vagabonzii fără adăpost, o stea căzătoare, a poposit pe șandramaua boschetarului Ben, arzându-l de viu. O moarte cumplită și nedreaptă! Vecinii cloșardului, Antoniu și Kawabata, cloșarzi ca și el, au privit neputincioși Înălțarea la cer a vecinului Ben, sub formă unui fum mlădios, ș. a. m. d. Antoniu râde, după ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ce curgea la cișmea gata Încălzită de soarele care Înfierbântase totul, a cumpărat apoi o punguță de detergent, și, a Început să spele. O scenă casnică pe care Antoniu n-o mai trăise În anii de parteneriat al mizeriei, cu boschetarul Kawabata. Rezemat de șandramaua lui, după ce șontâc-șontâc a ajuns cu greu afară ajutându-se de cârje, Ben fumează și scuipă, privind-o pe fată cu ochii mijiți și uimire neprefăcută. -Ce mai face Uniunea Europeană, Ben? N-a bătut la ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a aruncat În palmă, ferindu-se să o atingă, o bancnotă. Mâna lui o strânge instantaneu, așa cum o plantă carnivoră Își strânge prada. În imediata apropiere a gurei de metrou, pe o bancă instalată de primărie ca să civilizeze orașul, un boschetar, din cei care-și poartă avutul cu sine de dimineață până seara, așa cum Își cară melcul În spinare cochilia, doarme cu capul sprijinit de bagajul transformat În pernă. Antoniu se gândește că ar fi momentul, să apeleze la cantina săracilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În care polițistul Își mișcă mâna În care ține micul obiect metalic ce luminează, rotindu-l cu mișcări repezi, ca și când ar spăla parbrizul unei mașini. Lătratul câinelui lui Ben se aude ca de pe fundul unei fântâni. Și, deci a murit, boschetarul cu care Împărțeai șandramaua. Chiar așa, din senin? Nu cumva i-ai făcut de petrecanie?,, Antoniu se Întreabă cum și de unde a apărut la ora asta, polițistul ăsta, duhnind a băutură. -Dacă-i făceam, cum spuneți, de petrecanie, n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
atârnă de fruntea mea. Am ajuns la gară destul de devreme. Mai aveam de așteptat cel puțin o oră. A Început să ningă și să bată vântul. Nu găseam un loc unde să mă adăpostesc. În sala de așteptare erau destui boschetari și cerșetori( nu lipseau nici țiganii). Am preferat să rămân pe peron, undeva În spatele unui chioșc. Eram destul de Îmbrăcată, dar nu suficient. Vântul se făcea simțit până la piele și am Început să dârdâi de frig. Sunt o friguroasă, recunosc, și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
nici nu scriam aceste rânduri dacă nu aflam din presă că a dat ortul popii, cu succes deplin de sută la sută, unul dintre pionii folosiți la convertirea spre prostie continuă a poporului acesta. Este vorba despre un ratat incurabil, boschetar cu vechi state de serviciu, care purta numele de Cristian Pațurcă. Numele lui este legat și poate va fi legat în continuare de acel buboi purulent care timp de aproape două luni a infectat centrul Capitalei noastre, buboi care a
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
stârnea neîncrederea în cei care voiau să păstreze pentru popor ceea ce construise cu sânge și sudoare în jumătate de secol, anunța disoluția societății noastre până la o atomizare convenabilă pentru a putea fi condusă în direcția dorită, precum o turmă. Și boschetarul Pațurcă, între două reprize de despăduchere, zbiera versurile sale infecte de la tribuna ridicată ad-hoc în piața ceea, pentru cozile acestea de topor infecte. În corturile întinse în piață locuiau o mulțime de tineri fără căpătâi, care se distrau întreaga zi
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
vârf și îndesat, prețul Pieții Universității. Dar nu suntem lăsați nici măcar acum în pace de presă și ni se amintește cu dangăt de moarte de una din treptele urcate de noi spre Golgota de azi, scriind despre un individ fost boschetar și care după ce și-a scuipat veninul în piața cu pricina, s-a retras și a murit tot în boscheții publici așa cum de fapt s-ar fi cuvenit la mulți dintre detractorii acestui popor. Dumnezeu să-l ierte pe Cristian
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
mulți dintre detractorii acestui popor. Dumnezeu să-l ierte pe Cristian Pațurcă, însă eu nefiind Dumnezeu, nu-mi stă în putere să pot acorda vreodată iertarea la asemenea jigodii. Ploșnițe protejate prin lege Cu ocazia trecerii în neființă a unui boschetar devenit pentru un scurt timp celebru, ca până la urmă să moară ca un câine jigărit, uitat de toată lumea, într-o garsonieră mizerabilă de închiriat, am scris și eu vreo câteva rânduri, ce-i drept, cam aspre împotriva celor care cândva
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
de închiriat, am scris și eu vreo câteva rânduri, ce-i drept, cam aspre împotriva celor care cândva s-au scălâmbăit ca niște clovni de prost gust în fetidul circ de tristă amintire numit Piața Universității. Cum îl chema pe boschetarul cu pricina, am uitat și nici nu cred că vreodată voi face vreun efort de memorie ca să mi-l amintesc. Mă luasem un pic și de ploșnițele acelea grase, mustind de sângele nostru, care sunt denumiți pompos revoluționari. Dar ce
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Frica e un tiran, dar ceva îmi spune că frica nu e lașă. Ba îmi vine să cred că frica e cât se poate de curajoasă. Frica mă va trece pragul și mă va propti în mijlocul străzii printre gunoaie și boschetari și-mi va arăta cine e șeful... S-ar putea să mă lase fără un dinte sau doi, ba chiar cu vreo mână ruptă sau să-mi termine un ochi! S-ar putea ca frica să se dezlănțuie, așa cum am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
toate cursivele. Ăștia sunt oameni hotărâți să rămână ei înșiși, indiferent de dramul de rușine pe care ar trebui să-l suporte. Un tip blond, voinic și cu gura mare, ieșit din masa de vagabonzi și pierde-vară, de plimbăreți și boschetari, se agita lângă bordură, acuzând traficul. Avea părul de un galben ieșit din comun, un galben turbat, ceva în genul unei omlete, o omletă pufoasă. În timp ce își învârtea pumnii prin aer, bolborosea ceva despre fraudă și trădare, redundanță și evacuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
m-a binedispus adeseori cu povestirile despre copilăria ei plină de umiliri și nedreptăți pe care a trebuit să le suporte și în timpul adolescenței - de la țâcnitul de duzină care mirosea a mosc și îi oferă caramele, la, propunerile păcătoase ale boschetarilor care puțeau de sudoare, de la cretinul care se târa cu mers nesigur pe vreo alee, până la fotografii narcisiști și tipii priapiști plini de bani care o urmăreau cu scopuri precise, iar acum există lichele cu mutre de duri, huligani ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
memoria oamenilor. Unchiul meu dinspre mamă, care este actor, făcea un turneu cu trupa lui când l-a întâlnit prin 1959 la Piatra-Neamț. A găsit acolo, pe post de mașinist (trăgea în fiecare seară cortina), un bătrân cu aspect de boschetar, căruia teatrul îi dădea, de milă, o pâine. Cineva i-a spus că era Cristian Vasile și că fusese faimos la vremea lui. I s-a și fredonat refrenul Zarazei. Unchiul meu i-a dat bătrânului o cinzeacă și acesta
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
-o Vasile. Vrei să seduci pe cineva de te Îmbraci frumos și te bărbierești și pozezi, mergând prin căcat? — Lasă-mă dracului cu filozofia asta a ta! a izbucnit Alexandru. Uite-te la tine! Arăți ca un țigan, ca un boschetar! Du-te de-aicea! Mergi pe trotuarul celălalt! Hai, pleacă de lângă mine! — De ce? l-a Întrebat candid Vasile. — Ieși afară! „Afară, unde?“ s-a Întrebat odată ajuns pe trotuarul celălalt, Între alții poate ca el, care căutau și ei o
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
să fie trosnitori. Împrăștiau găștile de bețivani ciomăgindu-i pe pilangii cu bulanul de cauciuc ori interveneau și-i alungau pe cioroi din speluncile unde se făceau angajări de zilieri atunci când insistau prea mult să fie angajați. Adunau bețivanii și boschetarii deopotrivă, ca să-și fac norma zilnică, și-i trosneau de nu se vedeau pe cei care încercau să fugă din dubă. Era o muncă de uzură și singurii polițiști care se descurcau de minune erau țărănoii veniți din Oklahoma, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
care o păstrase de la interogatoriul lui Manley Roșcatul. Până și el știa că va fi o acțiune în forță. Mergeam pe aleea din spatele clădirii Jesus Saves Mission, când l-am zărit: era singur și intrase tare într-o pereche de boschetari care scotoceau într-o pubelă. Am ieșit din mașină și am strigat: — Hei, Johnny! Vogel junior îi atenționă cu degetul pe pilangii și se apropie agale, cu degetele mari vârâte sub cureaua lui lată. — Ce-i cu tine în ținută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
luat pistolul calibrul 38 din toc, l-am azvârlit pe scaunul din față și l-am îndesat pe Johnny pe bancheta din spate. M-am strecurat lângă el, iar Russ a urcat la volan. Am pornit în trombă de pe alee. Boschetarii ridicară degetul mare: „Bravo, băieți!“ Drumul până la El Nido ne-a luat o jumătate de oră. Johnny mai scotea câte un chicotit în somnul lui de drogat și era de vreo câteva ori gată să se trezească. Russ conducea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ou și cu oțet, știind că Ramona nu-i chiar în toate mințile. Bietul om mi-a înghițit bruftuluiala fără să crâcnească. După aceea m-am simțit groaznic - Georgie a fost desfigurat într-un accident de mașină și a devenit boschetar. Era administratorul unor clădiri de-ale lui Emmett, iar acum lucrează cu ziua prin curțile oamenilor și îngrijește spațiul verde pentru primărie. — Și cu Madeleine și Martha ce s-a întâmplat? Jane ridică din umeri. — Martha a devenit un soi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
acopereau pe Marele Stan Kenton. Pilangiul mă înjura și de mamă, și de tată. Mi s-a părut că aud șuierul sirenelor și că simt în nări mirosul de carne vie din depozit, deși știam că nu poate fi adevărat. Boschetarul bătrân bolborosea „Te roooog!“ M-am împleticit până la telefonul public din colț. Am băgat o fisă și am format numărul de acasă. Zece apeluri, nici un răspuns de la Kay. Fără să mă gândesc, am format WE-4391. Îmi răspunse ea: — Alo. Casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
meci de zece runde desfășurat în forță. Când mi-am simțit brațele prea vlăguite ca să mai pot distruge ceva, am pus mâna pe uniforme și pe pistolul de calibrul 45 cu amortizor și am plecat, lăsând ușa deschisă, să vină boschetarii și să curețe tot ce a mai rămas în urma mea. În condițiile în care ceilalți membri ai familiei Sprague trebuiau să se întoarcă dintr-un moment în altul în L.A., nu puteam să mă duc decât într-un singur loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
iar bâlbâiala îi dispăruse cu desăvârșire. — Dumnezeule, ce noroc chior! L-au pus pe un tablagiu să-i ușchească pe toți vagabonzii înainte de demolare. Acela a dat peste magherniță, a coborât și m-a găsit pe mine. Se pare că boschetarii ăștia s-au tot fâțâit pe-aici încă din ’47, dar poate că reușești să mai iei niște probe. Am pus mâna pe trusă și am început să urc alături de Harry. Echipele de la demolări distrugeau niște case pe strada paralelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cocioabe mizere și fiul unui celebru anatomist scoțian. „Serios? Un bărbat cu pregătire medicală?“ Am deschis trusa și-am sfâșiat culcușul de coșmar, căutând de probe. Am luat-o mai întâi de sus în jos. În afară de urme, recente de noroi - boschetarii lui Harry, probabil -, am descoperit sub saltea bucăți zdrențuite de sfoară. Am răzuit ușor ceva ce semăna cu niște particule de carne lipite de ele. O a doua eprubetă am umplut-o cu smocuri de păr închise la culoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
primărie. Mi-am amintit că la un moment dat m-am mirat că Madeleine nu seamănă cu nici unul dintre părinți. Mi-am amintit că auzisem de la Jane Chambers ceva despre accidentul de mașină și prăbușirea lui Georgie la condiția de boschetar. Până aici povestea lui Emmett era credibilă. — Dar cum rămâne cu Georgie? Te-ai gândit vreodată că-i nebun? Periculos? Emmett mă bătu afectuos pe genunchi, ca de la bărbat la bărbat. — Tatăl lui Georgie a fost Redmond Tilden, un doctor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
când s-a trezit mi-am dat seama că nu mai rezistă mult și, oricum, nu mai puteam risca să rămân multă vreme sus pe deal. Mai devreme sau mai târziu, mai mult ca sigur și-ar fi făcut apariția boschetarii și îndrăgostiții. Ieri am remarcat că-i al naibii de mândră de țâțișoarele ei - chiar și când le-am ars cu Chesterfieldurile. M-am hotărât să i le tai pe îndelete. Era încă înmărmurită, poate chiar șocată. I-am arătat bâta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]