3,756 matches
-
o vreme când nu vom mai scormoni prin gunoaie ca să găsim coji de legume și de cartofi mai ales. Hilde era gravidă prin luna patra. Trebuia să ne trezim dis de - dimineață și să traversăm râul înghețat, prin zăpadă până-n brâu, bărbați și femei, undeva la 20 de kilometri, ca să tăiem un brad extrem de gros. Un brad foarte bătrân. În fiecare zi tăiam cu joagărul câte un pic, pe rând, și ne grăbeam să revenim, tot așa ca la dus, la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
sămânță de vorbă. Mai degrabă vroiam să-l zgândăr pe Pâcu. Și el cu limba lui ascuțită nu ne-o iertat nici pe unul - a apreciat moș Dumitru. Spune-i Măriuței că diseară, fără tochitură și fără plăcinte poale-n brâu, nici nu vreau să știu de ea - a aruncat vorbă provocatoare Pâcu. Nici o grijă. Nu se face ea de rușine, Pâcule. Până una-alta, noi o luăm din loc, pentru că mai avem oleacă de drum... Acușica-i seara - s-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
știut de ani și ani...Măriuța și Costache și-au făcut datoria, dar Pâcu a mai avut ceva de spus: Să nu crezi, Măriuță fata moșului, că scapi ieftin în seara asta, dacă nu ne dai și plăcinte poale-n brâu, așa ca la mama lor... Promisiunea dată îi datorie curată, moș Pâcule. Așa că m-am ținut de făgăduială și în sara asta ai să mănânci plăcinte pe săturate - i-a răspuns Măriuța, râzând așa cum n-a mai făcut-o de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
i-a pus căpăstrul cu zăbală, spre mirarea mea calul a stat cuminte. „Acum ține-l bine, până aduc eu ce îmi trebuie”. Îndată s-a întors din casă cu niște bucăți de pânză albă, cu un coltuc, cu un brâu și...cu un ac mare cu ață lungă pusă în el...În acea clipă, atâtea gânduri strașnice îmi treceau prin cap încât la un moment dat vedeam armăsarul sărind în două picioare peste noi, făcându-ne una cu pământul!...Mama
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pământul!...Mama însă și-a așezat la îndemână cele aduse din casă, în timp ce vorbea singură: „Costică, băiatule! Să fii cuminte! Mama o să-ți coase rana, apoi deasupra punem pânza asta curată, peste care așezăm pernuța și pe urmă legăm cu brâul...Asta până mâine, când o să aducem de la târg tot ce ne trebuie...O să-i treacă buba băiatului și la primăvară ieșim la câmp! Da, da! O să ieșim la câmp la păscut ierbușoară verde și apoi la treabă. Ai să te
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
să chiui. Vântul spulberase zăpada încât se vedeau chiar și firele de iarbă uscată. Mergeam cu spor! Dar câtă bucurie, atâta scârbă - cum se spune - pentru că ceea ce câștigam pe asemenea porțiuni de drum pierdeam pe cele pline de nămeți până la brâu. Urmăream cu mare grijă însă copacii de pe marginea drumului, știuți de mine. Și eram tare mândru de calea pe care o străbătusem. Soarele deși nu încălzea, îmi veghea drumul de acolo de sus. „Ține-o Doamne tot așa, că acușica
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
fotbal. Mai spre vest, un concert rock era În faza probelor de sunet. Niște cheflii chiuiau de mama focului, crezându-se Încă la carnavalul de unde sfârșitul lumii Îi smulsese fără menajamente. Un terorist Învățăcel, care nu apucase să-și detoneze brâul de dinamită, Întreba În stânga și-n dreapta, Într-o engleză stâlcită, dacă mai avea dreptul la cele patruzeci de fecioare promise. Atrași de zgomotele de pe coridoare, Napoleon și membrii statului său major se năpustiră și ei spre unul dintre balcoane
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Într-o luptă, fie că 96 ai de pus la punct o bandă rivală ori de aruncat În aer un cartier general. Vindeam o gamă largă de produse, de la rachete atomice, care puteau rade o țară În câteva secunde, până la brâuri explozive cu scutec Încorporat, pentru teroriști emotivi. Prin pachetul Family War, fiecare avea acces la propriul război. Datorită sistemului În rate și adaptării la piețele locale, orice țăran mânios pe vecinul care-i muta gardul cu un metru putea să
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
spre mine ochii negri ca molecula de carbon, cu străluciri de cadmiu. Cu viteza asta se merge? Ăăă... Îmi pare rău... am spus, cred că.... — Hei, fiule, ce se-ntâmplă? Ai găsit bosonul? s-a auzit vocea tatei de dincolo de brâul de stronțiu. — Imediat, am răspuns tare, Întorcându-mă către simpatica necunoscută. Cum te cheamă? — Qwa. Pe tine? — Qwfwq. Încântat, am zâmbit, mutând bosonul În stânga, pentru a-i strânge mâna. — Ce-ai acolo? m-a Întrebat Qwa, curioasă. Vaaai, s-a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cel mai mult. Rănită în picior de un snipper sîrb, Sabaha trebuie ținută trează în timp ce i se face o transfuzie de la Luka, - acesta îi promisese o excursie în Australia -, iar căpitanul Aleksici, împreună cu ordonanța sa care îi ajunge pînă la brîu, țin împreună o hartă a lumii, respectiv un glob pămîntesc, așa cum foloseam și eu pe vremea cînd eram școlar, arătîndu-i unde este Australia și unde este Serbia, deși este evident că fata nu mai poate vedea pînă acolo. Și nici
Viața ca un miracol by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9169_a_10494]
-
Era un bulgar care se lega de marea majoritate a colegilor nebulgari. Aveam un coleg turc, Mustafa, care i-a spus bulgarului că se va lupta cu el în varianta turcească. Zis și făcut. Și-au legat mijlocul cu niște brâie și dezbrăcați până la bust au început lupta. Puternici amândoi. În final, Mustafa a învins și a fost declarat campion. Eh, copii! De această zonă mă leagă și amintiri frumoase. În sfârșit, după 12 ani de pătimire, tata a fost avansat
CADENȚE PESTE TIMP by col. (r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93206]
-
are. — Ulcer! ghici asistenta. În locul ei, doctorul Thomas ar fi pierdut mai mult de jumătate de oră pînă să pună același diagnostic. Și, lucrul cel mai supărător, l-ar fi silit mai Întîi pe maior să se dezbrace pînă la brîu. Mă tem să nu fie cancer. — Cancerul gastric nu doare, decît În faza finală. Păi atunci, toți cei pe care nu-i doare nimic au cancer? se miră Smith. Mai bine, fă-mi un ceai. Nu vreți să vă dau
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cînd ți-e lumea mai dragă, își contină Roja ideea fără să-l bage în seamă gîndindu-se la capitolul „Tangoul“ din Radiografia Pampei de Martínez Estrada. Cînd crezi că armonia e perfectă, îți pătrunde ca un narcotic în suflet. De la brîu în sus te imobilizează, lăsîndu-ți doar picioarele libere. Te reduce la jumătate. Ne aduce aminte cît de mizeră e viața și că trăim ca niște animale de turmă. E cam exagerat, zice Părințelul puțin speriat de faptul că ringul de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dat seama că unele cuvinte chiar sunt mai greu de rostit decât altele. Era ca și când... Ca și când m-aș fi... Înc-o dată. Era ca și când m-aș fi transformat Într-o floare. De la coaste În jos eram un lujer umed, iar de la brâu În sus, un boboc lucios, gata să plesnească. În timp ce Îmi imaginam cum arăt, ud leoarcă și miop, mâna continua să-mi rătăcească printre Întăritură și mătasea lucioasă, spre portjartiere elastice, care erau Întinse și se terminau În clame metalice ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
la colegul său. Unghiul fusese schimbat cu aproximativ nouăzeci de grade. Modificând poziția camerei, a fost nevoit s-o refocalizeze. În loc să-l vadă din lateral, acum spectatorul Îl vedea pe pacient din față. Nu Încăpea Îndoială: era bărbat, gol de la brâu În jos, cu picioarele larg desfăcute. Priveliștea nu era deloc măgulitoare. Penisul lui era palid și flasc, părul pubian, rar și blond. Brusc, tipul mai zdravăn așeză o bucată de material pe burta bărbatului, pe care colegul său puse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Îndreptat În sus, destul de obscen, după părerea mea, ca doamnele bătrâne care Își ridică degetul când apropie o ceașcă cu ceai de buze. Odată ambele testicule rezolvate, cleștele a fost extras. Însă, În timp ce chirurgul curăța instrumentul cu un prosop de la brâu, mi-am dat seama că nu folosise un clește, ci foarfece. Tăișul minuscul din vârf lucea lipicios de sânge... Odată foarfecele curățate, doctorul așeză o duză de metal În gaura puncționată, și introduse prudent sonda bipartită. Îndreptă capetele În sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu e asta camera 202? M-am dat Înapoi cu un pas ca să verific numărul de pe ușă. Cu o mișcare lină, bărbatul se strecură pe crăpătură și Închise ușa după el. Acum am observat că Își Îndesase un prosop la brâu. — Dora? repetă. Sunteți... surori? Tonul lui devenise mai moale, fără a părea, totuși, prietenos. Probabil că era curios ce vroiam să iau din cameră, sau măcar să afle ce-am văzut În cele câteva secunde neglijente, În care a ținut ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
chestiune interesantă, ca o mostră de ironie a soartei. Cu cine dau eu nas în nas, primăvara trecută, pe Worth Street, dacă nu cu bătrânul practicant al labei colective, cu domnul Mandel însuși; căra o valiză plină cu mostre de brâie, bretele și suspensoare. Și știi ceva? Faptul că mai trăia și era bine mersi m-a lăsat paf. Încă nu mi-am revenit din șoc. Și e însurat, fain frumos, la casa lui, are nevastă și doi copii - și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mișcare ce s-a vrut un gest de timiditate. "Uite-așa femeie am visat în rolul feminin din piesa aceea a gîndit Mihai -, dar mi-au pus o tinerică, puțin mai pîrguită ca puștoaica asta, ceva între plăcintă "poale-n brîu" caldă și savarină proaspătă." Cu cinismul femeilor frumoase, exasperate de curtea bărbaților nedoriți, Maria Săteanu și-a reprimat zîmbetul ironic, despicîndu-l pe Mihai numai din privirea-i calmă. Nu mi-a plăcut piesa aceea a răspuns ea simplu, ca replică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la locul de muncă, sub copertina umbrelei, să fim pudici. Scuză-mă că te-am întrerupt din dulcea-ți visare. Bîțîială plăcută! Ce naiba ai?! Zău, tot timpul bufnești... Ce se cîntă în studenție acum? Multe. Chiar și "Suflecată pîn' la brîu". Pe vremea ta nu? răspunde fata ironic. Nțt! Pe-atunci se purta " Nud cu cinci foi de viță", îți poate confirma și maestrul arată Lazăr cu privirea spre profesor, apoi închide ochii, legănînd capul în ritmul muzicii. În ferestre și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să mai plîngă. Istovită, Letiția dormitează, căutînd mereu să-și acopere picioarele goale cu colțul unei pături. Bătrîna cu ochelari, așezată lîngă soț, uită să mai clatine din cap, dar continuă șirul de oftaturi prelungi. Nina, întinsă, învelită pînă la brîu cu o pătură mai veche, roasă și aspră, își îndeasă cu putere tîmpla sub coasta actorului, simțindu-se mai în siguranță cînd mîna acestuia, cu degetele desfăcute, i se oprește în părul de la ceafă, ca un paravan între capul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și-a auzit numele rostit de îngrijitoare, s-a întors spre mine: era toată numai ochi și cîrpe rupte, îmbrobodită ca o babă. Din nas îi curgeau două lumînărele pe care ea, mereu, și le ștergea cu dosul mînecii. De la brîu în jos, pînă în vîrful papuceilor de cîrpă, era udă fleașcă. M-am aplecat spre ea, așa, să fac un gest. Ochii ăia mari parcă mă înghițeau; o clipă am avut impresia c-o am în față pe bunică-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și să-l semnați dacă-i în ordine. Chiar nu vreți să veniți definitiv în secție, că dau azi lista locurilor libere? Nu, mulțumesc! Rămîn în cercetare. Ștefănescu salută și iese. În urma lui, Mihai încuie ușa, se dezbracă pînă la brîu și se bărbierește, apoi, îmbrăcat la loc, atent să nu i se mai cunoască oboseala pe obraz, pleacă spre pavilionul administrativ. Intră într-o încăpere la etajul doisprezece, destul de spațioasă, ocupată doar de două birouri, cu frumoase tablouri pe pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că ceea ce săvârșește e determinat și stimulat de capacitatea ei efectivă de acțiune. Dar asta se asocia cu un sentiment de tristețe care se accentua pe măsură ce vedea cum legătura care îi unea voința și conștiința începe să slăbească. Goală de la brâu în jos, dansa în fața oglinzii. Mai întâi nu făcuse decât să stea și să se uite preț de câteva minute, dându-și blugii jos sau ridicându-și fusta, într-o poză aproape inconștientă. Îi plăcea atât de mult să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
minții fusese înlocuit de ochiul aruncat peste rânduri în timp ce Alan frunzărea pagină cu pagină Jurnalul fiziologiei anormale. Tonurile pale și, mai rău, planșele distorsionate cromatic ilustrau aspecte dintre cele mai fantastice ale încurcăturilor fiziologice: un bărbat poza timid, gol până la brâu - cu mâna pe spătarul unui scaun de bucătărie și cu pieptul ca un adevărat palimpsest de sfârcuri, unele peste altele, câteva mari cât o farfurioară; un alt bărbat arăta camerei o parte a capului unde, din urechea internă, îi ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]