283 matches
-
raze moi. Înotătoarea anală cu 1-2 spini. Înotătoarele ventrale cu poziție toracică au câte 1-2 spini și câte 5 raze articulate ramificate. Înotătoarea caudală excavată. Operculele au pe marginea lor posterioară dinți sau spini. Orificiul opercular este mare. Au 4 branhii și 6-8 raze branhiostegale. Linia laterală, de cele mai multe ori, prezentă și bine dezvoltată, se continuă până pe coadă. Mustățile lipsesc. Fălcile, vomerul și palatinele sunt prevăzute cu dinți, uneori foarte puternici; unii dintre dinți au aspectul de canini. Oasele faringiene sunt
Percide () [Corola-website/Science/330691_a_332020]
-
Tongaichthys" și trei oase bine dezvoltate la "Gasterochisma"). Al doilea os epibranhial al arcului faringian se extinde pe partea superioară al osului trei infrafaringobranhial (osul faringian inferior) cu excepția "Gasterochisma". Membranele branhiale separate de istm (istm = partea îngustă cărnoasă situată între branhii pe partea inferioară a capului). Preoperculul, la formele adulte, nu are țepi. 24 sau mai multe vertebre. Comisura interorbitală al canalelor supraorbitale ale liniei laterale este incompletă sau absentă. Vezica înotătoare uneori este mare, alteori absentă. Acești pești sunt răspândiți
Scombroide () [Corola-website/Science/330821_a_332150]
-
la boli bacteriene, cum ar fi boala enterică a gurii roșii ("Yersinia ruckeri"), ciuma lostrițelor ("Bacillus salmonis") și la infecțiile virale și este gazdă a diverși paraziți. Ciupercile "Saprolegnia" și "Achlya" atacă lostrița numai în crescătorii. Se cunosc paraziți pe branhii ("Basanistes huchonis") și mai mulți paraziți helmintici ("Diphyllobothrium" și "Echinorhynchus"). Peștii imaturi și adulții mai mici cad pradă în principal somnului, știucii, șalăului și bibanului. Acești pești intră, de asemenea, în hrana păsărilor piscivore, cum ar fi cormoranul mare, stârcii
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
funcția genitală). Pleopodele sunt biramate (adică formate din 2 ramuri: endopoditul,orientat spre interior și exopoditul, orientat spre exterior), sunt foliacee și servesc în principal la respirație. Exopoditul (= ramura exterioară a apendicelui biramat) pleopodelor este respirator, la oniscoide cu trahei. Branhiile sunt atașate de pleopode, inima este în pleon. La formele acvatice, funcție respiratoare au endopoditele, care sunt protejate la exterior de exopodite. Exopoditele primei perechi de pleopode sunt lungi și se unesc în plan median, formând un fel de capac
Izopode () [Corola-website/Science/329458_a_330787]
-
tuburi au apendice abdominale, dar care sunt mult reduse. Biologia larvelor de trihoptere, ca și a nimfelor lor, este deosebit de interesantă, mai ales prin marea variație a formelor tuburilor larvare și a materialelor din care sunt construite. Larvele respiră prin branhiile abdominale, rareori prin branhiile toracice (traheene) Larvele sunt fitofage sau prădătoare. Viața larvelor este cu mult mai lungă ca a adulților. Prezintă importanță pentru piscicultură, fiindcă constituie hrana multor pești, mai ales a salmonidelor. Servesc și ca nadă naturală pentru
Trihoptere () [Corola-website/Science/331975_a_333304]
-
dar care sunt mult reduse. Biologia larvelor de trihoptere, ca și a nimfelor lor, este deosebit de interesantă, mai ales prin marea variație a formelor tuburilor larvare și a materialelor din care sunt construite. Larvele respiră prin branhiile abdominale, rareori prin branhiile toracice (traheene) Larvele sunt fitofage sau prădătoare. Viața larvelor este cu mult mai lungă ca a adulților. Prezintă importanță pentru piscicultură, fiindcă constituie hrana multor pești, mai ales a salmonidelor. Servesc și ca nadă naturală pentru pescuitul sportiv. Sunt specii
Trihoptere () [Corola-website/Science/331975_a_333304]
-
este un gen de viermi vivipari din ordinul monogene ("Monogenea"), ectoparaziți pe suprafața corpului și pe branhiile peștilor dulcicoli, salmastricoli și marini. Din cauza iritației provocată de parazit, pielea peștelui elaborează o secreție bogată în celule cu care parazitul se hrănește. Când invazia este mai mare, se produc inflamații sau distrugerea epiteliilor și moartea peștilor, în special a
Gyrodactylus () [Corola-website/Science/333510_a_334839]
-
și ocolirea obstacolelor. Se ascunde în timpul zilei în adăposturi sau în găuri. Este, uneori, gregar. Se deplasează încet înainte sau înapoi, prin ondularea înotătoarei anale, menținând în mod obișnuit corpul rigid. Țiparul electric are o respirație dublă, branhială și bucală. Branhiile sunt vestigiale și sunt folosite mai mult pentru a elimina bioxidul de carbon, mai puțin pentru absorbția oxigenului. El respiră în mod obligatoriu aer atmosferic prin aparatul respirator accesoriu bucal. Până la 80% din oxigen este luat din bula de aer
Țipar electric () [Corola-website/Science/330483_a_331812]
-
cunoscut drept „peștele umblător mexican” sau Ambystoma mexicanum, conform denumirii științifice, este o specie de salamandra care trăiește în Xochimilco - "Grădinile plutitoare" din apropierea capitalei Mexicului, Ciudad de México. Spre deosebire de alti amfibieni, axolotl nu dezvolta plămâni și își păstrează branhiile externe care îi permit să supraviețuiască sub apă. Mai mult, e capabil să se reproducă în stadiul de larva, prezentând deci fenomenul de neotenie. -ul crește până la 30 de cm. în lungime, își folosește cele patru picioare pentru a se
Axolotl () [Corola-website/Science/331084_a_332413]
-
diverși autori: ectocoracoid, interclavicular sau infraclavicular. Între cleitru și claviculă există un orificiu. Centura pelviană nu este legată direct de cea scapulară (respectiv de cleitru). Vertebrele anterioare au o formă normală. Coastele prezente. Sunt peștii fizocliști. Au 1-5 raze branhiostege. Branhiile sunt mai mult sau mai puțin reduse. Apendicele pilorice lipsesc. Ordinul gasterosteiforme în prezent cuprinde 5 familii ("Aulorhynchidae", "Gasterosteidae", "Hypoptychidae", "Indostomidae" și "Pegasidae"), 11 genuri și 29 specii. În trecut în acest ordin era inclus și ordinul "Syngnathiformes" (respectiv familiile
Gasterosteiforme () [Corola-website/Science/335173_a_336502]
-
picioare. Larvele au corpul alungit și sunt turtite dorso-ventral, mult asemănătoare cu adulții prin: antenele și cercii lungi, aparatul bucal adaptat pentru rupt și mestecat deoarece sunt răpitoare etc, dar diferă de adulți prin absența aripilor și prin prezența unor branhii traheene. Respirația larvelor și a nimfelor este cel mai adesea cutanată (larvele fiind lipsite de branhii), deși unele au stigme care rămân însă întotdeauna închise și nu se deschid decât la adulți. Alte larve prezintă branhiile traheene (traheobranhii) care sunt
Plecoptere () [Corola-website/Science/331538_a_332867]
-
cercii lungi, aparatul bucal adaptat pentru rupt și mestecat deoarece sunt răpitoare etc, dar diferă de adulți prin absența aripilor și prin prezența unor branhii traheene. Respirația larvelor și a nimfelor este cel mai adesea cutanată (larvele fiind lipsite de branhii), deși unele au stigme care rămân însă întotdeauna închise și nu se deschid decât la adulți. Alte larve prezintă branhiile traheene (traheobranhii) care sunt mici, simple, cel mai adesea fixate pe partea ventrală a toracelui (branhii traheene toracice) și mai
Plecoptere () [Corola-website/Science/331538_a_332867]
-
și prin prezența unor branhii traheene. Respirația larvelor și a nimfelor este cel mai adesea cutanată (larvele fiind lipsite de branhii), deși unele au stigme care rămân însă întotdeauna închise și nu se deschid decât la adulți. Alte larve prezintă branhiile traheene (traheobranhii) care sunt mici, simple, cel mai adesea fixate pe partea ventrală a toracelui (branhii traheene toracice) și mai rar dedesubtul capului sau pe abdomen la nivelul rectumului (branhii traheene anale). Branhiile, atunci când există, au forma unor tufe de
Plecoptere () [Corola-website/Science/331538_a_332867]
-
larvele fiind lipsite de branhii), deși unele au stigme care rămân însă întotdeauna închise și nu se deschid decât la adulți. Alte larve prezintă branhiile traheene (traheobranhii) care sunt mici, simple, cel mai adesea fixate pe partea ventrală a toracelui (branhii traheene toracice) și mai rar dedesubtul capului sau pe abdomen la nivelul rectumului (branhii traheene anale). Branhiile, atunci când există, au forma unor tufe de fire subțiri, scurte, care trebuie căutate cu atenție pentru a putea fi văzute. Larvele se hrănesc
Plecoptere () [Corola-website/Science/331538_a_332867]
-
și nu se deschid decât la adulți. Alte larve prezintă branhiile traheene (traheobranhii) care sunt mici, simple, cel mai adesea fixate pe partea ventrală a toracelui (branhii traheene toracice) și mai rar dedesubtul capului sau pe abdomen la nivelul rectumului (branhii traheene anale). Branhiile, atunci când există, au forma unor tufe de fire subțiri, scurte, care trebuie căutate cu atenție pentru a putea fi văzute. Larvele se hrănesc cu vegetație acvatică sau cu mici crustacee sau alte larve pe care le găsesc
Plecoptere () [Corola-website/Science/331538_a_332867]
-
deschid decât la adulți. Alte larve prezintă branhiile traheene (traheobranhii) care sunt mici, simple, cel mai adesea fixate pe partea ventrală a toracelui (branhii traheene toracice) și mai rar dedesubtul capului sau pe abdomen la nivelul rectumului (branhii traheene anale). Branhiile, atunci când există, au forma unor tufe de fire subțiri, scurte, care trebuie căutate cu atenție pentru a putea fi văzute. Larvele se hrănesc cu vegetație acvatică sau cu mici crustacee sau alte larve pe care le găsesc sub pietre sau
Plecoptere () [Corola-website/Science/331538_a_332867]
-
și cele dorsale) și oasele intermusculare lipsesc; în schimb parapofizele vertebrelor, care înlocuiesc coastele, sunt alungite și se află în septul orizontal intermuscular. Primele 3-6 vertebre anterioare sunt alungite, sudate între ele și imobile. Aparatul opercular cu 1-5 radii branhiostegale. Branhiile suferă o reducere și au formă de mici tufișoare din care cauză acestui grup de pești i se mai spune și lofobranhiate (Lophobranchii). Vezica înotătoare nu comunică cu tubul digestiv (pești fizocliști). La o o parte din specii tuburile urinifere
Singnatiforme () [Corola-website/Science/335727_a_337056]
-
Lund, Fries a produs inovatoarea sa Systema micologica în trei volume (1821-1832), un sistem de micologie în care a clasificat ciuperci prin caracteristicile lor fizice și formele corpurilor de fructe (în special culoarea sporilor și structura suprafețelor purtătoare de spori (branhii, pori, dinți, falduri, suprafață netedă, etc, numite Hymenophore). Această lucrare seminală este fundamentul celei mai mari părți a taxonomiei micologice moderne pentru toate speciile cu excepția de trei grupuri de ciuperci pentru care Christiaan Hendrik Persoon este autoritatea fondatoare necontestată. Fries
Elias Magnus Fries () [Corola-website/Science/332603_a_333932]
-
unic printre pești. În intestin se află numai un rest de valvulă spirală, care mărește suprafața sa de absorbție, iar la începutul intestinului se găsesc numeroase apendice pilorice. Spiraculul (orificiul respirator extern) nu se păstrează la animalul adult, iar pseudobranhia (branhia falsă) sa care primește sânge oxigenat, este deplasată pe fața internă a operculului. Tot aici este deplasată și hemibranhia corespunzătoare arcului hioidian, care primește sânge venos. Cele două branhii se numesc branhii operculare. Vezica înotătoare are forma unui sac lung
Lepisosteiforme () [Corola-website/Science/333788_a_335117]
-
orificiul respirator extern) nu se păstrează la animalul adult, iar pseudobranhia (branhia falsă) sa care primește sânge oxigenat, este deplasată pe fața internă a operculului. Tot aici este deplasată și hemibranhia corespunzătoare arcului hioidian, care primește sânge venos. Cele două branhii se numesc branhii operculare. Vezica înotătoare are forma unui sac lung, și conducta sa se deschide pe fața dorsală a esofagului. Pereții săi sunt alveolari și puternic vascularizați. Peștele o întrebuințează și la respirație, ridicându-se din când în când
Lepisosteiforme () [Corola-website/Science/333788_a_335117]
-
nu se păstrează la animalul adult, iar pseudobranhia (branhia falsă) sa care primește sânge oxigenat, este deplasată pe fața internă a operculului. Tot aici este deplasată și hemibranhia corespunzătoare arcului hioidian, care primește sânge venos. Cele două branhii se numesc branhii operculare. Vezica înotătoare are forma unui sac lung, și conducta sa se deschide pe fața dorsală a esofagului. Pereții săi sunt alveolari și puternic vascularizați. Peștele o întrebuințează și la respirație, ridicându-se din când în când la suprafața apei
Lepisosteiforme () [Corola-website/Science/333788_a_335117]
-
o frunză de salcie. Înota prin unduirea corpului, la fel ca un țipar. Spre deosebire de țipari, este probabil că "Pikaia gracilens" era un înotător încet. Avea o pereche de tentacule mari pe cap și o serie de prelungiri, care erau, probabil, branhii. În aceste însușiri, diferă de cefalocordatele actuale. Acest animal arată caracterele incipiente ale vertebratelor. Corpul aplatizat este divizat în perechi de miomeri, vizibili ca linii verticale subțiri. Mușchii din miomeri stau pe o parte și de alta a unei structuri
Pikaia gracilens () [Corola-website/Science/333042_a_334371]
-
dintre fălcile prădătorului. Mucusul reține apa în mucrofilamentele sale, creând o substanță viscoelastică și care nu se dizolvă ușor în apă, mai degrabă decât un simplu gel. El prinde prădătorul ca într-o plasă, iar dacă este pește, îi blochează branhiile. Se pare că peștele mucos se curăță de mucus pentru a nu-i fi blocate și lui branhiile. Dacă această ipoteză este corectă, ar fi una dintre cele mai eficiente strategii evolutive. Se fac cercetări cu privire la proprietățile și posibilele utilizări
Mixine () [Corola-website/Science/333073_a_334402]
-
ușor în apă, mai degrabă decât un simplu gel. El prinde prădătorul ca într-o plasă, iar dacă este pește, îi blochează branhiile. Se pare că peștele mucos se curăță de mucus pentru a nu-i fi blocate și lui branhiile. Dacă această ipoteză este corectă, ar fi una dintre cele mai eficiente strategii evolutive. Se fac cercetări cu privire la proprietățile și posibilele utilizări ale proteinei fibroase din mucusul Myxinilor, mai ales ca o alternativă regenerabilă la produse sintetice, în prezent fabricate
Mixine () [Corola-website/Science/333073_a_334402]
-
fac cercetări cu privire la proprietățile și posibilele utilizări ale proteinei fibroase din mucusul Myxinilor, mai ales ca o alternativă regenerabilă la produse sintetice, în prezent fabricate din petroleum. Myxinii respiră absorbind apă în faringele lor, după camera velară. Apa ajunge la branhiile interne, în număr de 5-10 perechi (depinde de specie) Ochiul Myxinilor, care nu are nici cristalin, nici mușchi extraoculari. Are trei nervi cranieni motori (III, IV, VI). Ochiul lor este semnificativ pentru evoluția ochilor complecși. Nu există ochi parietal și
Mixine () [Corola-website/Science/333073_a_334402]