888 matches
-
BRANIȘTE, Valeriu (10.I.1869, Cincu, j. Brașov - 1.I.1928, Lugoj), gazetar și memorialist. Este fiul Mariei (n. Vlad) și al lui Moise Braniște, prim-pretor. B., după ce a absolvit cu calificative excepționale Liceul de Stat din Sibiu, se înscrie la Facultatea de Litere din Budapesta, pe care o frecventează între 1887 și 1891, obținând diploma de licențiat în filologie română, literatură maghiară și
BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285862_a_287191]
-
pref. D. Vatamaniuc, Cluj-Napoca, 1980; Corespondență, I-III, îngr. Valeria Căliman și Gh. Iancu, introd. Șt. Pascu, Cluj-Napoca, 1985-1989. Repere bibliografice: Sextil Pușcariu, Memorii, București, 1978, 794-795; N. Iorga, Oameni cari au fost, II, București, 1967, 236-237; Omagiu lui Valeriu Braniște, îngr. Valeria Căliman și Mircea Băltescu, Brașov, 1968; Dicț. scriit. rom., I, 358-359. C.P.
BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285862_a_287191]
-
BANATUL, revistă apărută lunar la Timișoara, între ianuarie 1926 și ianuarie 1930, subtitlul fiind „Revistă ilustrată, literară, artistică, socială”. Director era C. Lahovary, editor-proprietar Sim. S. Moldovan, redactor Grigore Ion. Revista are un comitet director onorific: Valeriu Braniște, Tiberiu Brediceanu, Sabin Drăgoi, consulii Franței, Austriei și Germaniei, din Timișoara. În 1927 și 1928, director devine Aron Cotruș; între 1928 și 1930, comitetul director este condus de Sever Bocu. Din 1927 își modifică subtitlul în „Revista culturală”. Revista și-
BANATUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285596_a_286925]
-
, revistă apărută, la Lugoj, săptămânal, între 2 iulie și 11 decembrie 1905, având subtitlul „Foaie pentru poporul român”. Director și redactor este Valeriu Braniște. Revista este importantă în epocă deoarece continuă programul altei publicații culturale bănățene, la care Valeriu Braniște fusese redactor responsabil, „Foaia de duminecă” (1894-1897), (supliment al ziarului „Dreptatea”), având un mai accentuat profil literar. Programul este tot unul cultural-educativ, cu scopul
BANATUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285598_a_286927]
-
, revistă apărută, la Lugoj, săptămânal, între 2 iulie și 11 decembrie 1905, având subtitlul „Foaie pentru poporul român”. Director și redactor este Valeriu Braniște. Revista este importantă în epocă deoarece continuă programul altei publicații culturale bănățene, la care Valeriu Braniște fusese redactor responsabil, „Foaia de duminecă” (1894-1897), (supliment al ziarului „Dreptatea”), având un mai accentuat profil literar. Programul este tot unul cultural-educativ, cu scopul de „a răspândi lumina minței și căldura inimei”, prin „învățături și sfaturi, pentru ca poporul nostru să
BANATUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285598_a_286927]
-
CĂLIMAN, Valeria (24.III.1901, Lugoj - 18.VI.1992, Brașov), memorialistă. Este fiica Mariei (n. Boamben) și a gazetarului Valeriu Braniște. Face școala primară (1908-1912) și liceul (1913-1918) la Lugoj, urmează Facultatea de Filologie Romanică a Universității „Regele Ferdinand I” din Cluj, devenind profesoară de limba și literatura română la Liceul „Marianum” din Cluj (1923-1926), la o școală profesională din Turcheș
CALIMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286034_a_287363]
-
Baciu, Eugen Ionescu, Rodica și Marie-France Ionescu, Vlad Georgescu. Între 1941 și 1945, a fost redactor la „Gazeta Transilvaniei”. A mai colaborat la „Brașovul literar” și la „Noua gazetă transilvană”. C. a avut o familie greu încercată: tatăl său, Valeriu Braniște, a fost întemnițat de autoritățile austro-ungare la Vác și la Seghedin; soțul său, doctorul Nicolae Căliman, care a fost, din 1911, membru al Partidului Național din Ardeal, apoi vicepreședinte al organizației Partidului Național Țărănesc Brașov, a fost arestat de trei
CALIMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286034_a_287363]
-
memoriilor și a corespondenței tatălui său, pentru volumul al treilea al corespondenței fiind distinsă de Academia Română cu Premiul „Vasile Pârvan”. SCRIERI: Mama, generatoare de viață românească, Sibiu, 1942; Exercițiu de suferință, pref. Călin Căliman, București, 2000. Ediții: Omagiu lui Valeriu Braniște, Brașov, 1968 (în colaborare cu Mircea Băltescu); Valeriu Braniște, De la Blaj la Alba Iulia, pref. Mircea Mușat, Timișoara, 1980 (în colaborare cu Maria Elena Simionescu), Oameni, fapte, întâmplări, pref. D. Vatamaniuc, Cluj-Napoca, 1980 (în colaborare cu Șerban Polverejan), Corespondență, I-
CALIMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286034_a_287363]
-
treilea al corespondenței fiind distinsă de Academia Română cu Premiul „Vasile Pârvan”. SCRIERI: Mama, generatoare de viață românească, Sibiu, 1942; Exercițiu de suferință, pref. Călin Căliman, București, 2000. Ediții: Omagiu lui Valeriu Braniște, Brașov, 1968 (în colaborare cu Mircea Băltescu); Valeriu Braniște, De la Blaj la Alba Iulia, pref. Mircea Mușat, Timișoara, 1980 (în colaborare cu Maria Elena Simionescu), Oameni, fapte, întâmplări, pref. D. Vatamaniuc, Cluj-Napoca, 1980 (în colaborare cu Șerban Polverejan), Corespondență, I-IV, introd. Ștefan Pascu, Cluj-Napoca-București, 1985-2001 (în colaborare cu
CALIMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286034_a_287363]
-
dă Sofronie Ivanovici. Alți colaboratori: E. Sperantia, Caton Theodorian, George I. Stratulat, Radu Dragnea, G. Rotică, C. Râuleț, G. Gregorian, Nichifor Crainic, G. Talaz, Alexandrina Scurtu, Oreste, Mircea Rădulescu, D. Iov, Oct. C. Tăslăoanu, V. V. Haneș, V. Al. Jean, Andrei Braniște. I.H.
CAPITALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286081_a_287410]
-
rămânea în urma trăsurii mă apropia de ea și mă îndepărta de familia Timotin. Aveam, acum, impresia că am trădat pe Adela cu Timotin, cu doamna Jeny, cu Matilda Ioan și cu sora ei, care uitase să nu mai râdă. Înainte de Braniște, în bătaia unui foc mare, un țăran - un cosaș, ori un pândar al ogorului și al tradiției - își făcea toaleta de noapte. În pielea goală, cu capul în gura cămășii pe care o dezbrăcase, zvârlea în foc, la intervale egale
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
năcazuri, precum și o mare pacoste asupra țării cu alegerile de deputați, domnii n-au mai venit și au trimes răspuns lui Culi că petrecerea lor se amână. Atuncea Culi, înțelegându-se cu badea Toma Orășanu și cu Traian Melinte de la Braniște, a împărțit leșul, ca să facă bucăți otrăvite pentru cei dintăi lupi apăruți în regiune. Iar buturile de dinapoi le-a desfăcut cu mâna lui însuși Culi, le-a dat sare și le-a zvântat, aninându-le în niște cârlige, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
țipăt. Bătrâna era totdeauna bună cu el. —Ai fiert lapte? —Fiert. —Băut-ai două ulcele? —Ba. Am băut numai una. Atuncea bea și pe cealaltă. Pune fân destul la vaci și, după ce pornim noi la vale, dă o fugă până la Braniște, ca să înștiințezi pe careva că noi ne-am dus. — Pe cine să înștiințez? Pe badea Toma? —Pe care-l vei găsi. — Atuncea am să înștiințez și pe Trăian. Ce să le spun? Să nu le spui alta fărădecât să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
această plecare pripită, dis-de-dimineață. Sluga făcu: Hm! Vârî carabina și înfipse biciul la bourii săniei, dădu fuga să-și ia căciula, și-o îndesă peste părul răzvrătit, căută un toiag într-un cotlon și o luă repegior pe cărare, spre Braniște. Astfel, între el și stăpân rămânea pace; nu lăsa răgaz nourilor de vreme rea să se spargă. Am adăpat vaca! precum și junincile! strigă el din capătul poienii. Am pus arma și biciul! Culi umbla prin jurul săniei, pipăind. Ce spune nebunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în fundul săniei. A tras securicea pe care o poartă de obicei acolo. Nana Floarea nu mai are răsuflet; feciorul ei a ajuns acum pentru dânsa numai spaimă. — Ce faci năcăjitule? Lume bună, lume dragă! strigă ea, văzând pe prietinii de la Braniște apărând pe o cărare din partea aceea de pădure. Creștini buni, nu-l lăsați, că și-a pierdut mințile! Așa, îndărătnic și rău, a fost câteodată tatu-său - Dumnezeu să-l odihnească; și nu-l puteam nicicum opri din mâniile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cursul iernii, fără să se înrăutățească. Era slab; se deșertase din el puterea. Febră avea puțină, numai în unele după-amiezi. La ianuarie în 4, îndată după anul nou 1926, au venit domnii. Venirea stăpânilor se datora paznicului celui bătrân de la Braniște. După gânduri mult și pregătiri, badea Toma se hotărâse, la sfârșitul lui noemvrie, să scrie un răvaș la Sibiu. Era al șaselea răvaș pe care-l scria badea Toma Orășanu în viața lui. Cinci le scrisese în vremea războiului - unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a fost el și la Sebeș, să vândă pieile de lup și de jder; s-a întors și s-a suit la piscul Pătrului, ca să arvonească brânza de toamnă de la bacii poienari; s-a dus să-și găsească soții la Braniște; a ales și a târguit cu ajutorul lor un cal în locul Murgului. Pe acesta îl chema Șargu. Era voinic și blând. Coborând cu stăpânul său cătră apa Frumoasei, se deprinsese să sforăie și să ocolească oseminte împrăștiate, într-un loc unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dus sluga. Culi a băgat deodată de samă că Onu și căruța lipsesc. Văzând el asta și gândindu-se la feluri de feluri de întâmplări, s-a pornit în ziua de Sfântu Ion, peste Valea Mare, la prietinii lui din Braniște. Acolo a găsit bună-pace. Aproape de casa prietinilor lui, niște căpâlnari și niște lăzureni întemeiaseră tabără, fiind ei acolo în cheile Frumoasei de zece săptămâni, bătând cu țapinile și descâlcind închisorile plăviilor. I-a părut bine că a găsit mai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
rovină cu jipi, ca să caute vatra unei scroafe de mistreț, care începea să iasă cu godinii după ea, privindu-i cum se joacă. Pândind el într-acel fund de vale, i-a plăcut priveliștea și avea coraj. A mas la Braniște și nu-și mai aducea deloc aminte de întâmplările ce povestise badea Toma Orășanu. S-a întors la Prelunci în ziua de 30, după amiază. A început să-i bată inima, văzând căruța acasă. S-a temut să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
așază nu numai moartea, ci și viața. Ochi de urs, 1938 După mărturisile lui Ionel Pop, modelul lui Culi Ursake ar fi fost Rudi Cernota, un pădurar de la Cabana Prigoana din munții Sebeșului, apoi cabanier la Casa cu soare din Braniște, pădurar alături de care Sadoveanu a vânat pe la Valea Frumoasei. Și mama bătrână, și soția lui Culi ar fi avut ca modele reale familia lui Rudi: bătrâna Fritzineni, Adela Cernota și micuța Viorica (în povestire, Octavian). În realitate, acest Rudi Cernota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
din nou că înțelepciunea bătrânilor noștri rămâne valabilă până la istovirea timpurilor; deci mi-am tras din sac cizmele și hainele groase. Mai stăruia acolo o bucată din coada iernii, care din când în când șfichiuia cu ploi înghețate așezarea din Braniște, iar pe piscurile Pătrului și Șurianului fulgerau încă omături, în răstimpurile de soare. Cum îndrăzneam să ies cu undița la malul râului, se povârnea de sus, învârtejit de vânt, un nour negru, care scutura lapoviță. Sara, se făcea senin; în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
121 footnote>. La 22 iunie 1701, un document de întărire emis de cancelaria lui Constantin Duca se referea din nou la proprietățile funciare ale Mănăstirii Cetățuia și veniturile cuvenite din sate, heleșteie și din mori, din bălțile cu pește, din braniștea de până în Jijia, din țarina de pe cealaltă parte a Prutului, din satele Tulucești și Stoiceni, din morile de pe Covurlui și Prut dăruite de Gheorghe Duca, care le cumpărase încă de pe vremea când era boier. A scutit aceste sate de toate
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Galata un loc de prisacă și cu poiana care a fost livadă la prisacă,...acea prisacă se numește Balica”. Trebuie să mai vorbesc și despre dania făcută de Petru Șchiopu voievod la 18 decembrie 1589 (7098). El dăruiește mănăstirii „Galatia” braniștea Miroslavei „și cu loc de prisacă în rediu”. Deși Aron Vodă a fost numit „cel Rău”, el a făcut totuși danii către sfintele lăcașuri. Și mai mult chiar, a zidit „mănăstirea din łarină”... Ce ai de spus? N-am să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
iaz și cu loc de moară, și satul Găurenii, ce sântu în ținutul Cârligătura, și cu loc de moară la Gălata și cu iazuri și cu locuri de mori la Socola, și de prisacă și de poieni de fânaț în Braniște și pe întreg hotarul sfintei mănăstiri, pe care li l-a dat și întărit atunci Alexandru voievod, și pe drepții lor robi țigani... ele l-au pierdut în zilele lui Ioan voievod când au prădat turcii toată țara noastră și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
medicul ei, Guibert, Marioritza pornise de dimineață spre Păuna, casa de vânătoare a prințului. Un veritabil conac, bine întreținut, cu un singur cat, mai multe încăperi și o streașină largă, trasă peste cerdacul mare din față. Moșia avea loviști și braniști îngrijit delimitate prin graduri vii sau bariere de lemn. O întâmpinase Babic, umbra prințului. Merseseră în bucătărie și îi oferise o cafea fierbinte. Prin ferestre înalte văzuse curtea din spate cu grajduri, șuri, șoproane, dar și întinsele păduri din jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]