356 matches
-
multe urlete se auziră la marginea pădurii pe lizieră. Lumina tulbure a zorilor începu să-și facă loc printre perdeluțele ferestrei... Ziua se pregătea să vină. Nu se stinse bine țipătul din pântecul mamei, că izbucni glasul moașei: - Brava, mamî, brava draga mamii!... nu mai prididea cu laudele bătrâna... și, cu copilul în pelinci, merse la Sf. Icoană și-l închină. Apoi, îi arătă lui Anton și bătrânului Toma, zicând: „-Ioti, cole, ioti ci fatî strașnică v-o dat Dumnezeu!, pe
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cu care formulează întrebarea este, într-un fel, ea însăși un răspuns. Căci pentru turistul venit din nord, "machismul" este un soi de lăudăroșenie bărbătească în care se amestecă sângele iute, soarele tropicelor și un donquijotism căruia îi place să braveze. Obișnuit să considere firească numai aroganța care are cont la bancă, el se uită contrariat la un "macho" care merge ca și cum ar gândi tot timpul: "Eu! Și nimeni nu mai este ca mine!" Mă tem că n-ar trebui să
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
a accede la o astfel de „aristocrație spirituală“, Îmi accentuează ea, „trebuie să nu fii Îngrădit din punct de vedere material, căci să fii independent ca intelectual și să nu ai acel minim pentru satisfacerea nevoilor existențiale este aproape imposibil...“. Bravez, perorând despre faptul că, pentru a te dezvolta ca personalitate, orice societate trebuie să-ți ofere condițiile decente, necesare unei reale libertăți de manifestare. (miercuri) În general, A. folosește noțiunea de puritate Într-un sens numai al ei; aici pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Nu sunt la Înălțime. Îmi retrag mâna repede, spunându-i cu duritate: „Nu fi proastă!“. A Înțeles că a greșit dăruindu-mi prea mult. Atitudinea ei se schimbă, Își retrage feminitatea rănită de brutalitatea mea, devine la loc băiețoasă, seacă. Bravează defensiv. (azi) Primesc un bilețel de la ea, după ce ne-am despărțit, În ora de seminar: „Nu mă urî că te doresc; Încă ești unicul meu bărbat; nu pot să te las să pleci așa, fără să Încerc tot ceea ce omenește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vorbind despre tragedia Annei Karenina. Această trăire În exces este interpretată de ceilalți colegi În registru actoricesc; se afirmă că se comportă ca și cum ar recita un rol Într-o piesă proastă, dar ea nu se sinchisește de nimeni. Continuă să braveze, să sară garduri cu schiurile agățate de umeri ca niște aripi de Înger, inadecvate, grotești, dar aripi pe care le poartă cât mai la vedere pentru a fi ea, pentru a nu se confunda cu altcineva. A. zboară Însă susținută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
corporalizată; ținea mâna crispată pe piatră, mângâind-o spasmodic; era transfigurată, absentă față de orice, față de mine. O surprinsese faptul că urcasem, că nu avusesem nevoie de ajutorul ei; sperase să alunec, să mă sprijine ea, ca fiind mai experimentată. Ca să braveze, s-a cățărat pe un perete foarte periculos să culeagă o floare de prăpastie; n-am oprit-o (nu o putea opri nimeni), s-a strecurat timp de o oră pe verticala stâncii (putea să cadă oricând), n-am privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
chasteté etc. etc. voir Trilby“. Henry simți un mic junghi de invidie - nici un redactor de carte nu Întâmpinase vreodată lucrările sale cu atâtea efuziuni -, dar Îl izgoni imediat, ca nedemn și absurd. Îi răspunse rapid lui Du Maurier, felicitându-l. „Brava Trilby - bravo redactorului de la Harper & Harper, lui McIlvaine de la Harper & Harper & bravi tutti! Mărețul verdict Îmi umple inima de bucurie.“ Acum era curios să citească romanul, dar Du Maurier nu părea grăbit să Îl publice. Își asigură un onorariu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ajuns să se numească „ponenda bluntschliană“, ci au și pus-o În practică. Marcăm cu majuscule de aur numele pe care Încă le mai păstrăm În memorie, chiar dacă amestecate sau apocrife: Jean Pees y Carlos sau Carlota Saint Pe. Această bravă Întrunire secretă care, fără doar și poate, Își Înscrisese pe drapel cuvântul de ordine „Să câștigăm strada!“ a Înfruntat nici mai mult, nici mai puțin decât toate riscurile presupuse de indiferența publică. Fără să se coboare nici un moment la unealta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
où sont les neiges d’antan?“ ) din Strofele pe care, În secolul XV-lea, le-a scris poetul Jorge Manrique la moartea tatălui său: „De infanții de Aragon/ Ce s-a ales?/ Ce-au ajuns toți curtezanii?“. În original Paja Brava. Aluzie la scriitorul argentinian de orientare radicală Ricardo Rojas (1882-1957), autor de romane criollistas. Formă stâlcită a expresiei Tigre de Bengala, „Tigrul bengalez“. În limba spaniolă există proverbul a río revuelto, ganancia de pescadores, „În apa tulbure stă norocul pescarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
la iveală o sticloanță de gin. Bud Îi și vedea pe toți cei aflați acolo trimiși la munca de jos, În cartierul negrilor. Ridicat pe vîrfuri, avu parte de o priveliște de nota 10: Exley Îndesa pileală În depozit. Glasuri: Brava, băiatu’! Bud Barosanu’! Mutrele din spatele glasurilor: piezișe, rele. Exley Încă băga mare. Domnul Abstinent cu frica lui Dumnezeu. Bud goni pe coridor și Îl Încuie În debara. CAPITOLUL 5 Închis Într-o chițimie de doi metri pe doi. Fără geamuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
mea și s-ar putea să fi lăsat vorbă că tu ai scăpat vreo vorbă la el despre, citez, „dorințele obscure“ ale domnului McPherson. Jack... — Da, o să țin nasul În pămînt, iar dacă numele tău apare prin hîrtii, Îl șterg. — Brava, băiatu’! Iar dacă eu... Da, e ceva În treaba asta. Trebuie urmărită ancheta. Sid ținea ascunse niște dosare cu mizerii, iar dacă numele tău apare pe undeva, acolo ar trebui să fie. Dacă mă prind unde-s dosarele alea, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
la tropice. Continua să bea și să fumeze, de parcă și-ar fi dorit răul și nimeni n-avea puterea să-l facă să renunțe. Dar atunci nu știam nimic din toate astea, îl vedeam prima oară și-l priveam cum bravează. Privea o emisiune la televizor. Andrei Vlădescu se simțea în largul lui și iarăși mi s-a părut că privirile îi sunt tulburi. Eram stingher, nu-i știam pe ceilalți decât din vedere, discutau lucruri ce nu-mi erau apropiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
privi. Părea încântat. — Mamă, ce provocatoare ești! Shirley își dădu părul spre spate, stingherită. Mâna mea se opri. Am întins mâna ca să apăs pe butonul de pauză, dar m-am răzgândit. Kenneth începu să se plimbe prin cameră și spuse, bravând: — Cred că ești cam speriată, având în vedere ce se întâmplă aici în noaptea asta. — A, nu prea, spuse Shirley. Se așeză pe patul dublu cu cadru din lemn de stejar masiv. Spuse: Am o idee. Se aplecă în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
S-a recomandat ca Percy Pineapple. Guy Își dă ochii peste cap cu Încetinitorul Încât ți se pare că practic se uită În interiorul propriului craniu. Momo Își privește atent pantofii. — Cine dracu’ e Percy Pineapple? Întreabă Rod prietenos. Decid să bravez: A, da, e vorba de Percy Pineapple, pachetul de acțiuni din domeniul divertismentului, face parte din „fruitscape.com“, care se lansează pe piață acum. Președintele o să vină să discutăm despre emisiunea de acțiuni. E o glumă de-a lui. Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cafele. Le scotea pe rând, în fiecare dimineață, din bufetul străvechi, sculptat în lemn de trandafir, unde ședeau la un loc cu acel cavaler cruciat pe care ei îl păstraseră din copilărie, o piesă cât un soldățel de plumb, care bravase, de nenumărate ori, fragilitatea lui de porțelan: figurina cruciatului fenta, ca prin miracol, orice manevră greșită, ce avusese drept consecință primejdioase căderi de pe raftul înalt. Vladimir adulmecă efluviile de Carte Noire, care îl treziră de tot, făcându-l să gliseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ieșirile dramatice nu o caracterizează de loc, dimpotrivă. Tot timpul apăruse calmă și plină de optimism, indiferent care erau dificultățile. Dar dincolo de fireasca îngrijorare la gândul că poate să-l piardă, percepe și altceva. Tonicitatea, punctul ei forte, dispăruse, deși bravează cu succes. Poate înșela pe oricine, mai puțin pe el. Și apoi, de unde această încordare nervoasă, specifică mai degrabă unui om ce trăiește zilnic un pericol major, teribil? Văzuse pe front un astfel de comportament, la soldații reveniți după misiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
vicisitudini nu odată exasperante. Cum abia în veacul al III-lea, de loviri neîntrerupte și anarhică nesiguranță pe care le încerca Roma, explorarea spirituală prin artă își face loc pînă la un au-dela ce animează pentru prima oară figurația umană, bravînd confortul securitar al vechilor imagini din epoci glorioase, tot astfel contrarietățile și interdicțiile la care-l supuneau vremile au aflat, în creația compatriotului nostru, o contrapondere funcționînd ca o răscumpărare. Pe scara timpului, ceea ce părea întoarcere în adîncuri revolute poate
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
îi spuse acest activist, păstrați-vă calmul..." "Dar sânt foarte calmă, știu ce mă așteaptă, zise Matilda cu desinvoltură, așa că..." "Noi vă sfătuim să luați cuvântul, o să vi-l dăm imediat și o să curmăm orice alte întrebări și, fără să bravați, răspundeți liniștit și ponderat. Spuneți că n-ați știut nici dumneavoastră nimic și... n-o să vi se întîmple nimic.'' "Ba nicidecum, a zis Matilda, am știut, de ce să-mi acuz bărbatul sugerând că, deși n-am știut, el a putut
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
va cere excluderea. Unul din ăștia trei pe care i-ați auzit o va face, și dacă adunarea votează pentru excludere?" Hm! Asta se întîmpla când vroiau ei! Și acum vroiau să nu se întîmple, dar nici Matilda să nu braveze. "Ce pot să fac!?" le-a spus ea totuși. "Vă spunem noi, și vă asigurăm că nu e numai părerea noastră, alți tovarăși au studiat cazul și s-a ajuns la formula asta. Altfel, să știți, sânt posibile și surprize
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
punct pe ordinea de zi... Matilda s-a gândit... Cine intervenise pentru ea? Era clar, nu aceiași care inițial vruseseră s-o excludă, ci în mod sigur primul-secretar Mircea. Dar asta însemna că tot el decisese ca ea să nu braveze și să nu se solidarizeze ostentativ cu soțul condamnat. Ce ciudat, soarta ei depindea de trei cuvinte: n-am știut nimic, doar atât să spună și totul se aranja. Da, dar asta echivala cu o acceptare a insinuărilor și acuzațiilor
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mea de sine, reînvierea mea neașteptată nu erau o simplă excitație, o simplă reacție de apărare împotriva loviturii pe care o primisem, căci știam că foarte adesea singurătatea spulberă certitudini adânci, născute de prezența altora, în fața cărora sîntem siliți să bravăm, stăpâniți de o dorință obscură de a stârni în ei îndoiala, deși știm bine că asta nu mai folosește la nimic... Mă așezai la birou și-mi pusei picioarele pe cristalul lui, altădată plin de cărți și caiete, și el
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
învață azi). Ne pregătisem să ne luăm repartițiile, care pe unde. Să mergem înainte, cu tot ce-aveam mai bun, împotriva a tot ce era mai rău. Așa ne găsise decembrie, gata de luptă: pentru pace, împotriva cursei înarmărilor. Degeaba bravam, degeaba ne mințeam între noi: nu eram croiți pentru lumea asta. Eu, Mihnea și ceilalți, născuți în jurul lui 1968, rămăsesem oricum o greșeală a istoriei: „decrețeii“ - o generație neprevăzută, scăpată pe țeavă, moartă încă înainte să se nască. Părinții noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aș remarca, dar nu m-aș mira într-o asemenea măsură. Dar omul care știe precis că-i mai rămân zece minute și vorbește așa - asta-i mândrie! Asta-i cea mai înaltă independență a propriei demnități, asta înseamnă să bravezi de-a dreptul... Nu, asta-i o forță gigantică a spiritului! Și după asta să afirmi că intenționat n-a pus capsa - e ceva josnic, nefiresc! Să știți că ne-a înșelat ieri, ne-a păcălit: n-am făcut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-o promova ca „arbitru”, conducător al jocului, manipulator lucid al regulilor sale, ci întrucât promite comuniunea, un antidot al fundamentalei solitudini, o - fie și temporară - solidaritate umană. Când crede a o fi găsit, jubilează, își manifestă febril bucuria și încrederea, bravează chiar, iar în momentul decepției, descoperindu-se exclus și trădat, sau numai bănuindu-se ca atare, se lamentează patetic, înfășurat în largi falduri retorice gata să ia drept martor al injustiției și catastrofei cosmosul întreg, pentru a sfârși într-un
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
impresia de îmbogățire, literatura modernă recurge la pornografie"249. D-l Negoiță contextualizează exemplul lui Ștefan Agopian din romanul Fric. Ar fi putut, desigur, să dea numeroase exemple de autori și de autoare, toți scriind sub stindardul încăpător al postmodernismului, bravând în scatologie și pornografie, în aplauzele criticii și sub încununarea de premii mini-Mango. Dar a ales bine, fiindcă Agopian trece drept un fruntaș al postmodernismului optzecist. Or, după canonul d-lui Negoiță este un "modern", nicicum un postmodern. Să mai
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]