526 matches
-
Sul și Santa Catarina, își motivau protestele printr-o construcție de logică elementară: nu este normal ca veniturile țării să fie împărțite egalitar între nord și sud, ci doar pe baza prestației și aportului fiecărui stat și cetățean, întrucât în timp ce brazilienii "albi" din sud, proveniți din emigrația europeană, muncesc "de le sar capacele", compatrioții lor "de culoare" din nord nu mai prididesc zi de zi și noapte de noapte cu carnavalurile și sambele. Adevărul e și aici, ca pretutindeni, pe undeva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a mă minuna de procesele prin care trece bobul de culoare roșiatică până ajunge la parfumata cafea. E o muncă migăloasă, dură, și pentru cei care o fac prost plătită. Am citit prin ziare și am văzut la televizor eforturile brazilienilor de a menține prețurile cafelei pe plan mondial, dând pradă flăcărilor tone de boabe. Și aceasta când în România "alimentația rațională" înlocuise minunata licoare cu "nechezolul" național. Bine că am revenit la "cafeaua braziliană"! În drum spre Curitiba, am făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
sistem "rodizio": plătești 3, 4, 5, 10 dolari, în funcție de categoria restaurantului, și poți să mănânci "cu burta" câtă carne poftești. În America de Sud când spui "carne" asta înseamnă pe toate meridianele și paralelele carne de vită! Am aflat și eu de la brazilieni cum se alege un restaurant bun pe șosea acolo unde sunt multe camioane parcate înseamnă că mâncarea e "pe cinste". Că e așa aveam s-o constat chiar în drum spre Curitiba și gratarul servit de "tio Nelson", acompaniat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
fix menționat, ți se plimbă pe sub ochi și nas chelnerii cu frigări lungi de 1 metru , oferta fiind pentru început de carne de pasăre, apoi porc și vită. La restaurantele noastre, comanzi simplu o friptură de porc sau vită, la brazilieni și porcul, dar mai ales vita au cam 15 specialități și din ce se perindă prin fața ta poți gusta din toate sau să te rerzervi pentru ce-ți poftește apetitul. Lângă fiecare client se află o fisă sau un mic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
prefectului orașului, Rafael Greca de Macedo, dându-mi seama de câtă atenție și prețuire se bucură concetățeana noastră la autoritățile locale. Avansasem mai demult prin corespondență oficială propunerea unei înfrățiri între Curitiba și Iași sau Cluj-Napoca, propunere bine primită de brazilieni, dar lăsată în suspensie de ai noștri. Am reluat discuțiile pe această temă, abordând și aspecte ale unor posibile schimburi comerciale. Seara, la Muzeul de artă a avut loc vernisajul, sălile fiind din nou pline de admiratori și de amatori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
fiind în prezent o capitală de 1,5 milioane de locuitori. În lecturile mele despre Brazilia, aveam să aflu că locuitorii celui mai sudic stat brazilian, Rio Grande do Sul, învecinat cu Argentina și Uruguay, se deosebesc net de ceilalți brazilieni, nu numai prin "culoare", populația fiind majoritară de origine europeană, dar și prin felul de a fi, a gândi, a acționa, manifestând un orgoliu și o mândrie de "gauchos", oameni ai Pampei, crescuți în libertate pe câmpiile nesfârșite. Rio Grande
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
l-am dăruit. A fost o întâlnire emoționantă, de care ne aducem aminte și astăzi, gândind la surprizele ce pot apărea când și de unde nu te aștepți, conform filozofiei populare "viața bate filmul"! Trecut și Carnavalul și perioada vacanțelor, și brazilienii se reîntorseseră la locurile de muncă, așa că am început să intru în calendarul de acțiuni planificate. Prima în ordine cronologică era deplasarea în Brazilia pentru trei luni a unei echipe de cercetători ai Muzeului "Grigore Antipa" din București. Veneau în cadrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
amabile, la despărțire Președintele cariocan invitându-l pe domnul Nicolae Văcăroiu și pe cei 8 miniștri a doua zi la un dejun. La lansarea invitației, ministrul Comerțului, care stătea lângă mine, mă întreabă: "Și cu oamenii de afaceri ce facem?". Brazilianul și-a dat seama că a intervenit ceva, m-a întrebat despre ce este vorba, i-am răspuns că se căutau niște soluții pentru restul delegației și, spre surprinderea tuturor, cu un zâmbet încântător, Președintele a spus: Atunci, îi invit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și redactor-șef și corector și, împreună cu administratorul și editor, multiplicând Buletinul în 100 de exemplare la xeroxul Consulatului. Buletinul s-a bucurat de un mare succes chiar de la primul număr, fiindu-mi solicitat de tot mai multe persoane, inclusiv brazilieni, și primind o avalanșă de scrisori de felicitare, care mi-au confirmat că sunt "pe drumul cel bun": "Excelență, Cu multă emoție și bucurie am primit "România '93", Buletinul informativ al Consulatului General, pe care l-am citit într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
zona Banatului. Nu știu de ce colonia de sași, veche de peste 100 de ani, și cea de șvabi, veche de aproape 4 decenii, nu erau cunoscute nici la Consulatul General și nici la Ambasadă. Am dat de ei prin informații de la brazilienii și românii din zonă și aveam să-i vizitez și pe unii și pe alții în ciuda drumurilor lungi, de mii de kilometri, și a anilor mulți care trecuseră de la plecarea lor din România. În Rio Negro (oraș cu cca 100000
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Miller, a adus din Anglia o minge și un regulament de fotbal pentru clubul său "Sao Paulo Athletic Club". Echipa comunității britanice din Sao Paulo avea să câștige cu noul joc în 1902, 1903 și 1904 campionatul local, după aceea brazilienii "intrându-și în mână" cu noul sport. Astăzi, brazilienii mănâncă "fotbal pe pâine". Au câștigat 5 campionate mondiale, nenumărate cupe continentale și intercontinentale și au dat lumii mari jucători, în frunte cu "O Rey Pele", cel care la retragerea sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
regulament de fotbal pentru clubul său "Sao Paulo Athletic Club". Echipa comunității britanice din Sao Paulo avea să câștige cu noul joc în 1902, 1903 și 1904 campionatul local, după aceea brazilienii "intrându-și în mână" cu noul sport. Astăzi, brazilienii mănâncă "fotbal pe pâine". Au câștigat 5 campionate mondiale, nenumărate cupe continentale și intercontinentale și au dat lumii mari jucători, în frunte cu "O Rey Pele", cel care la retragerea sa în 1977 marcase nu mai puțin de 1300 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
lucrări fiind mobilizați 11000 de muncitori și folosiți 500000 de saci de ciment și 60000 metri cubi de piatră. Stadionul, cu o suprafață de 76.000 metri pătrați și o capacitate de 173.000 spectatori, avea să debuteze nefericit pentru brazilieni, care au pierdut cu 1-2 finala cu Uruguayul. Am fost prezent pe Maracana la câteva derbiuri locale, rămânând, spre surprinderea vecinilor cariocani, echidistant față de echipele de pe teren. Am mai fost și într-o vizita "protocolară", în mai 1994, cu ocazia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Rio campionatul mondial de fotbal desfășurat în SUA, cu toate meciurile "de infarct" ale echipei României, dar și cu tensiunea creată în "țara de reședință" de echipa națională a Braziliei. La un atare eveniment nimic nu mai funcționează normal la brazilieni, de aceea multe instituții și întreprinderi preferă să-și trimită salariații în concediu , iar în caz de eșec al echipei spitalele se sufocă de numărul mare de pacienți cu crize de nervi, de inimă, respiratorii, crește numărul divorțurilor și al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în concediu , iar în caz de eșec al echipei spitalele se sufocă de numărul mare de pacienți cu crize de nervi, de inimă, respiratorii, crește numărul divorțurilor și al sinuciderilor. Finala cu Italia, decisă la penaltiuri, i-a "încins" pe brazilieni mai mult decât soarele tropical, iar câștigarea celui de al patrulea titlu mondial i-a transformat pe jucători în eroi naționali. Întorși în țară, au făcut cu avionul un tur al marilor orașe, care i-au primit mai ceva decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Candelaria sau la Catedrală liniștea atât de necesară într-un oraș atât de "sonor" și răcoarea pe care aparatele de aer condiționat de la Consulat nu mi-o puteau oferi. ( apropo de biserici, la jumătatea drumului de la Rio la Sao Paulo ,brazilienii au construit catedrala Nossa Senhora Aparecida", copie exacta ca dimensiuni a Basilicei de la Vatican!) E veche întrebarea cu cine a fost mai întâi, oul sau găina. În amintirile mele nu pot stabili cu exactitate dacă în primele mele drumeții prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Internacional Airport l-am făcut în aproximativ două ore. Am fost salutați la aeroport de primarul orașului de 250000 de locuitori, un adevărat "turn Babel" cu 50.000 de chinezi, 80.000 arabi, italieni, francezi, suedezi, ucraineni, argentinieni, paraguayeni și... brazilieni. Aflat la frontiera cu Argentina și Paraguayul, orașul, cu compoziția sa pestriță, este un recunoscut centru al traficului de droguri, organizațiilor teroriste și spălării banilor. Pentru turiști zona este de interes, vizitându-se cascada, Parcul Național, hidrocentrala Itaipu, obiectivele turistice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
deviate apele fluviului Parana. Pentru construcția barajului și a lacului de acumulare, au fost dislocate 50 de milioane tone de pământ și stâncă și s-a consumat ciment cât pentru 210 stadioane Maracana (ce altă unitate de măsură puteau folosi brazilienii?). Barajul are o lungime de 7235 de metri și o înălțime de 196 metri, peste generatoare căzând 62.000 de metri cubi de apă (cât 40 de Cascade Iguazu). Pentru dimensiunile sale, Centrala Itaipu a fost cuprinsă în 1994 între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cap unele întrebări la care nu găseam răspunsuri precise. Una din ele se referea la concurenți: Sibiu și Bauru. Cunoșteam Sibiul și pe sibieni, oameni harnici, disciplinați, ordonați, vorbind atât românește, cât și nemțește, dar la capitolul imaginație, vrăjitorie, fenomenal, brazilienii erau de neegalat. Nu știu dacă ați asistat "pe viu" sau ați văzut la televizor carnavalul din Miercurea Cenușii din München sau cel de la Rio de Janeiro sau Salvador-Bahia. Carnavalul din Miercurea Cenușii e ceva alandala, grotesc, fără sare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
care are loc, cenușiu, fără sclipire, în care toți sau aproape toți participanții cad lați pe unde apucă după prea multe beri. Carnavalul de la Rio e altceva, artă, nebunie frumoasă, spectacol de ținută... Așa că la capitolul "imaginație" în organizarea concursului, brazilienii plecau favoriți. Și așa a fost! Am început să adun informații despre Bauru, atât pentru mine, cât și pentru cei de acasă și am solicitat Primăriei din Sibiu un set de materiale de prezentare, pentru a le pune la dispoziție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și am solicitat Primăriei din Sibiu un set de materiale de prezentare, pentru a le pune la dispoziție brazilienilor. Am intrat în legătură cu autoritățile de la Bauru, stabilind în preajma zilei "Z" un dialog prietenesc și l-am informat pe "Prefect" primar la brazilieni că voi sosi în localitate cu soția în preziua concursului, respectiv pe 29 mai. Am aflat că Bauru este un municipiu din vestul statului Sao Paulo, cu o populație de peste 300000 de locuitori (dublu cât Sibiul), cu statut de oraș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
piața centrală a orașului se formase o "horă" cu mii de persoane, ce se învârteau în sunetul mai multor orchestre ce cântau fiecare altă melodie, iar cel care ținea, cum se spune, "hangul" nu era nimeni altul decât Senhor Prefeito. Brazilienii definesc hâtru o atare scenă prin "confusao geral" o confuzie generală! Era ceva uluitor, fantastic, frumos și emoționant totodată să vezi atâtea zeci de mii de oameni de toate vârstele și culorile, cântând, râzând, bucurându-se pentru orașul lor. Închipuiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și de acolo, via Roma, la Caracas. Din Venezuela au vrut să treacă în Columbia, dar la frontiera cică li s-au furat banii și pașapoartele. Fără documente și bani, au străbătut jungla, au ajuns la frontiera cu Brazilia și brazilienii, oameni inimoși și sensibili la amor, le-au facilitat călătoria până în minunata lor capitală. Aici, după interviuri generoase acordate presei lacrimogene, au stat cât au stat, au plecat la Rio și de acolo la Porto Alegre, unde aflaseră că locuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ei de 15 ori în 150 de ani: teritoriu descoperit de navigatorul spaniol Juan Diaz de Solis, avea să fie ocupat de portughezi, care la 1680 au întemeiat Nova Colonia de Sacramento, în 1777 a revenit spaniolilor, apoi englezilor, portughezilor, brazilienilor și în final noului stat independent Uruguay. După vernisaj, am luat masa împreună cu prefectul orașului, "Señor intendente", cum i se spune în Uruguay, la un restaurant pe malul Rio de la Plata, ascultând poveștile orașului și relatarea despre eforturile făcute de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ani, cu o barbă scurtă, păr grizonat, plinuț. Aflu că este brazilian și că parcurge zilnic în jur de 40 km, deci mai mult decât majoritatea pelerinilor a căror medie zilnică este între 25 și 30 km. Este plăcut acest brazilian, care pășește pe acest drum din motive de credință, apoi culturale, dar și pentru a avea timp să se cunoască mai bine pe sine. îmi spune apoi că Coelho, conaționalul lui, în cartea ,,Jurnalul unui mag”, nu redă spiritul adevărat
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]