966 matches
-
s‑a terminat, zice Luke, apropiindu‑se de mine cu ochi strălucitori. Domnișoară Bloomwood, simt nevoia să mă revanșez față de dumneavoastră pentru sfaturile dumneavoastră atât de pertinente. Ați avut dreptate. Numai muncă, fără distracție... (Îmi dă ușor jos de pe umeri bretelele rochiei Vera Wang.) Îl face pe băiatu’... murmură, cu buzele lipite de pielea mea, foarte... Și ne lăsăm să cădem în pat împreună, și gura lui e lipită de a mea, iar mintea mi‑e transportată de alcool și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
minimalist și foarte la modă, Royalton. O oră mai târziu, cei doi erau înapoi în cameră. Noua achiziție a Juliei se odihnea întinsă pe pat. Femeia avusese dreptate: rochia neagră i se potrivise perfect. A luat rochia și a prins bretelele din panglică pe umerașul hotelului, după care a lipăit către șifonier. Picioarele goale i s-au cufundat în covorul delicios de catifelat. James stătea pe pat, butonând leneș și privind la zecile de canale TV americane. Majoritatea păreau dominate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Respirarăm ușurate. — Ce-i cu voi două? spuse ea. Puneți la cale o revoltă? Înfigându-și mâinile În buzunarele pantalonilor, se lăsă pe călcâie. Era Îmbrăcată cu un costum de flanel cenușiu, peste un tricou alb. Pantalonii erau susținuți de bretele care arătau de parcă ar fi fost cumpărate de la același magazin second-hand de unde luase și costumul - o pereche de bretele demodate, cu clapetă. Cumva, Fliss reușea să-și păstreze o aparență destul de naturală; o văzusem chiar scăpărând un chibrit de fermoarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
pantalonilor, se lăsă pe călcâie. Era Îmbrăcată cu un costum de flanel cenușiu, peste un tricou alb. Pantalonii erau susținuți de bretele care arătau de parcă ar fi fost cumpărate de la același magazin second-hand de unde luase și costumul - o pereche de bretele demodate, cu clapetă. Cumva, Fliss reușea să-și păstreze o aparență destul de naturală; o văzusem chiar scăpărând un chibrit de fermoarul de la pantaloni. Îl Întâlnisem de câteva ori și pe prietenul ei, Andy, un omuleț drăgălaș, cu bucle blonde și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de corp sfâșiată. Poți să crezi? A făcut toate acestea ca să-și susțină povestea, bineînțeles, poveste pe care mama ei a trebuit să i-o smulgă cu cleștele. O și văd pătându-și bluza cu sânge, rupându-și nasturi și breteaua de la sutien, plângând la comandă până i s-au înro[it ochii, zburlindu-și părul și deșertând trei vedre de minciuni. Nu am de ce să învinuiesc lumea că i-a dat crezare. Și eu aș fi crezut-o pe păpușica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
gândit să-i port și la Whitstable, așa că... —Jake o să intre în transă când te-o vedea în ei, zice Daisy aprobator. —Sunt grozavi, nu-i așa? Fac o piruetă, ca Daisy să poată admira noii mei bikini. Sunt cu bretele încrucișate la spate, dintr-un material bleu foarte fin; partea de sus este îmbinată cu „chiloțeii“ prin niște inele mari de plastic alb, în stilul anilor ’70. Sexy, fără să fie vulgar, iar croiala este beton. —Vânzătoarea a zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
beton. —Vânzătoarea a zis că bikinii ăștia au fost creați de o americancă cu sâni mari, care își face singură hainele, ca s-o încapă, explic eu. Asta e prima dată în viața mea când port costum de baie cu bretele încrucișate la spate. Arată nemaipomenit, zice Daisy, privindu-mă critic. Sânii tăi sunt frumoși și nici nu îți iese slăninuța afară din bikini. Întind un prosop pe iarbă și mă așez lângă ea. Problema e că de-acum nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
gazele cum trebuie în intestine. Când mă întorc în bucătăria-baie, Cap-de-cal și Fund-de-sticlă „beau tiutun”, o mahorcă pentru molii; deasupra lor, nori de fum cu miros de bălegar uscat. Sub calorifer e un radio strâns legat cu o pereche de bretele, „să nu i se împrăștie mațele”, chicotește tanti Mizi, după care se îneacă de la țigară și tușește în hohote. Enervată că nu poate asculta șansonetele de sub calorifer, tanti Clemanza începe să-i care pumni în spate. - Ochii-n tavan, ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în grajdurile fostului I.A.S., tânjea răpciugosul Pierre, vestitul armăsar de tracțiune cu 5 viteze, de fabricație sovietică. Atât îi trebui dogelui: îi aruncă lui Pierre 3 pumni de jeratic, încălecă, zbură peste podul unde bătrânul împărat tocmai își trăgea bretelele din blană de urs și zăbovi taman în ușa podului. Scoase binișor din oblânc telefonul cu infraroșu și-l reglă pe foc automat: - Alo, Ghionoaia ? Răspunde, aici Bolkonski. - Alo, recepționat, Cosânzeana, trecere liberă! Cu băgare de seamă și cu bagdadul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu noi. Auzi, uite cum decurge treaba! Scurt și cuprinzător: Nu ne strica bruma de chef, nici nouă, nici răposatului. Capisci? Bine, bre, bine, se declară Apostatul învins. Și se duce târșâit, de ridică o geantă vișinie, de voiaj, cu bretele din fâș, de sub capacul sicriului. Urmărit atent de rotofeiul Crocodil, care își freacă palmele de presimțită satisfacție, țârcovnicul de Iulică așterne gospodărește pe masă, alături de recipientele cu licori, extrase primele din geantă, și niște pachețele mărunte, în ambalaj din hârtie
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ceva foarte banal. Ne-am înfundat iar, ca niște diavoli, în găurile noastre și am luat-o de la capăt cu Vrăjitroaca. Băiețașul a apărut zilele următoare printre noi. Era foarte curat. Purta "spilhozei", cum zicea mama, galbeni, bufanți și cu bretele lungi. Nu scotea o vorbă. L-am chemat să se joace cu noi în șanțuri, dar n-a vrut să intre. Se uita doar de deasupra la noi. Ne pierea și cheful de joacă, văzând că avem spectatori. Se uita
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vorbea, un firicel de salivă i se aduna în colțurile buzelor proeminente. Fruntea, pe vremuri netedă, era brăzdată de șanțuri adânci, orizontale, între care se strângeau bulbuci de carne moale. Peri țepoși îi ieșeau din nări și din urechi. Niște bretele cenușii, vizibile pe sub haina lăbărțată, îi susțineau pantalonii pe la jumătatea pântecelui. Totdeauna păruse cam murdar, acum, însă, părea soios de-a binelea. Umplea cămăruța cu prezența lui de urs și cu mirosul lui. Se uită mohorât la George. Acesta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din spate. Scurta privire pe care i-o aruncase când îl văzuse la Băi, o pregătise să-l găsească îmbătrânit. Acum însă, îmbrăcat într-o haină largă, neglijentă, de catifea reiată și un pulovăr gri pe care-l purta pe sub bretele, părea mai puțin bătrân. Fără să fie invitată, Alex își scoase mantoul de blană și-l aruncă pe un scaun. Măsură dintr-o privire încăperea, atât de mică, cu un șemineu strâmt, afumat și un grătar negru, subțire, două fotolii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lucrurile stăteau altfel. Cu părul ud și lipit, fața lui părea mai suptă, mai dură, mai vârstnică. Diane nu-l recunoscu. — Sunt Tom, Tom McCaffrey. Nu te speria. Tom nu știa prea bine de ce rostise aceste cuvinte. O prinse de breteaua costumului ei de baie albastru. — O, te rog... lasă-mă... Mâna udă a Dianei încerca zadarnic să desprindă mâna lui Tom. Înghit apă. Lasă-mă, mă împingi la fund. Tom îi eliberă breteaua, dar îi bară calea, bătând apa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de ce rostise aceste cuvinte. O prinse de breteaua costumului ei de baie albastru. — O, te rog... lasă-mă... Mâna udă a Dianei încerca zadarnic să desprindă mâna lui Tom. Înghit apă. Lasă-mă, mă împingi la fund. Tom îi eliberă breteaua, dar îi bară calea, bătând apa cu picioarele și atingându-i brațul cu vârfurile degetelor. Privită de aproape, fața Dianei arăta copilărească, îmbujorată, cu fardul cam întins. Ce face George? o întrebă Tom. Nu l-am mai văzut. Pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
gârlei, privind cu mare atenție către pisc, pentru a descoperi vreo mișcare. „De mers se poate merge târâș, dar câte unul. Cum îl ducem însă pe Toader?” - se întreba Trestie în timp ce făcea cale întoarsă. „Aha! Am găsit! Trei centuri, trei bretele de la sacii de merinde și sforile de la foile de cort. Facem hamuri din ele și pe Toader îl așezăm pe o foaie de cort ca pe targă”... Timp de aproape un ceas au lucrat la improvizarea tărgii din foaia de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
io la rubrica cu microfonul deschis cu mașina cu cineva la Prea Sfânta și zic io hai să-l văz pe ăla, hi hi hi, care ăi fi tu, că, adică matale, că Tucă e altu, mai oltean și cu bretele și zic io să văz și cu breteaua aia de pământ la domnu jurist, că doar n-ai fi matale, că și ăla, hâ hâ hâ, e dat în... mânca-te-ar norocu ca câinele purecii, amin și Doamneajută pe
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
cu cineva la Prea Sfânta și zic io hai să-l văz pe ăla, hi hi hi, care ăi fi tu, că, adică matale, că Tucă e altu, mai oltean și cu bretele și zic io să văz și cu breteaua aia de pământ la domnu jurist, că doar n-ai fi matale, că și ăla, hâ hâ hâ, e dat în... mânca-te-ar norocu ca câinele purecii, amin și Doamneajută pe prost că deșteptu se descurcă singur. Vă ascult
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
castani care țineau umbră și răcoare peste șirurile de bănci cu leațuri vopsite verzi, scorojite de ploi și care îmi zgîriau pielea pulpelor când îmi găseam loc plin de nerăbdare înainte ca să pornească moziul. Purtam pantaloni scurți cu hozentregeri, niște bretele speciale ca ale maistorilor zidari nemți din comuna Neudorf care lucrau în Lipova și Radna case noi pentru că începuse epoca Ceaușescu și era mare avânt economic și toată lumea construia, tencuia și zidărea. Ca acum! Îmi amintesc că acolo am văzut
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
față cu doamnele, dar ăsta e riscul când inviți gazetari, spuse: Numărul 3, cine are numărul 3? Pătruns de importanța momentului, se anunță Nicu. Stătea în picioare lângă scaunul Iuliei. Își dăduse jos haina și-și ținea degetele mari în bretele, cum văzuse la nea Cercel, modelul lui. Vorbi repede, cum făcea la școală când trebuia să răspundă, cu privirea țintă spre Dan: — Pe fereastra viitorului e domnu’ Dan și ceva mai încolo e Jacques, care merge la plimbare, fără cârjă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
strigăte și urlete și televizoru’. Reilly ăștia ar fi bine să se mute undeva la țară, la o fermă. În fiecare zi trebe să iau șase, șapte aspirine. Domnișoara Annie băgă mâna în decolteul rochiei de casă și ridică o bretea care îi alunecase. Să-ți spun ceva. Vrau să fiu dreaptă. Ignatius ăsta a fost la locu’ lui până i-a murit cânele. Avea un câne mare, care lătra to’ timpu’ chiar sub fereastra mea. Atunci au început nervii să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
groaznic! Luam aspirine două’ ș’ patru de ore pe zi. Pe urmă fata a plecat. N-o pot acuza. Nu era nici ea, oricum, întreagă, dacă s-a-ncurcat cu el. Domnișoara Annie băgă mâna să-și ridice și cealaltă bretea. Din toate casele din oraș, de ce-a trebuit să mă mut tocma’aici? Spune-mi și mie! Domnului Levy nu-i venea în cap nici un motiv pentru care ea s-a mutat tocmai în locuința aceea. Dar povestea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-l binecuvînteze! Domnul s-o binecuvînteze pe maică-sa! - avusese fericita idee de a veni la cocktelul de deschidere a acelui Festival of Authors Însoțit de sora lui. Purta o jachetă veche de piele peste o rochie neagră, strîmtă, cu bretele. Chiar În seara respectivă Îl sunase pe François la hotel. Băuseră vin alb de Niagara Într-un bar. Viitoarea eroină a primului capitol din Povești de alcov Își sfîrșise noaptea cu al ei acclaimed imaginative author Într-o cameră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nu doream să le văd, ci să le ating, să le mîngîi, să le lipesc de mine, apăsîndu-le, să le mușc - În fiecare zi, În fiecare seară, În fiecare noapte! La orele de filozofie, fetele care veneau să-și ajusteze bretelele sutienelor și care fixaseră cleștișorii jartierelor peste ciorapii de nylon luau notițe odată cu mine: „Moartea este o posibilitate a ființei pe care fiecare trebuie să și-o asume singur. Moartea, posibilitatea noastră absolut proprie, necondiționată, certă, nedeterminată, de nedepășit. Moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
lași așa, excitat. Matthew chicoti, fața i se Înroșise de excitație, Își trecu mâna prin părul ei și Își plimbă limba pe gâtul ei. Kitty se retrase. — Du-te dracului! zise fata din film. Kitty se ridică brusc, trăgându-și bretelele bluzei albastre, de mătase. — Trebuie să merg la culcare, sunt foarte obosită, zise ea ferm. Matthew o privi dezamăgit, dar nu făcu nimic să o oprească. Kitty intră În dormitor. Era la fel de frig ca la Început. Căldura nu mergea. — Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]