331 matches
-
sau chiar cenușă adunată din vatră. Continua să confunde lucrurile Între ele, creând În jurul său o Învălmășeală ce putea fi asemănată cu trecerea unui adevărat taifun. Ușile și ferestrele se deschideau de la sine. Balamalele scârțâiau. Clanțele ușilor se umpleau de broboane de sudoare, iar În casă se adunau atâtea lucruri, că abia reușeai să te mai miști printre ele. Dacă la Început bătrâna confunda scaunul cu masa, cuțitele cu furculițele sau lingurile cu făina, acum confuzia fusese Împinsă dincolo de granițele oricărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Într-o parte, Începând să se zgâlțâie din toate Încheieturile, de parcă ar fi mers nu prin aer, ci pe arătură. Privind prin hublou, Mașa Își făcea mereu În gând semnul crucii, rugându-se de Dumnezeu s-o aibă În pază. Broboane de sudoare mari cât niște mătănii șiroiau pe fața ei Încremenită de așteptare. Golurile de aer prin care trecea avionul se suprapuneau cu golul din viscerele sale și cu teama ce-i paralizase toate Încheieturile. Genunchii Îi tremurau, Îi tremurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
spre gura sa devenită aproape la fel de transparentă ca și barba și dându-l pe gât dintr-o răsuflare. Abia atunci Mașa observă că mâna oaspetelui tremura ușor. - Nu e chiar rău, conchise el, În timp ce fruntea sa palidă se acoperi de broboane de sudoare. Dacă tot m-am așezat, atunci hai să-ți spun, pe scurt, povestea lui Subotin, propuse el. „E totuși un pic mahmur“, gândi femeia, privindu-l cu atenție, mustrându-se că nu a adus și zeamă acră. „După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nu-i vreo porcărie. Lichidul dinăuntru mirosea a hamei - și atunci, cât ai zice pește, Subotin dă sticla pe gât și o aruncă așa, În dorul lelii, pe podea. La Început, Îl ia cu transpirație, tâmplele i se acoperă cu broboane de sudoare. Dar berea Își face efectul și, după un moment de slăbiciune, Ippolit prinde puteri. Senzația de greață dispare, pe cerul gurii Îi stăruie Însă un iz de metal coclit. Ippolit mai caută prin maldărul de sticle risipite pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
președintelui-mareșal era tunătoare, iar masi vitatea sa era mai amenințătoare decât în fotografii. Speriat de aceasta efuziune stridentă, Milou se dăduse un pas înapoi, ascunzându-se în spatele lui Tintin, iar Haddock își ștergea cu batista fruntea pe care se adunaseră broboane de sudoare. Energia președintelui-mareșal era inepuizabilă. Frazele se succedau alert, iar miniștrii săi, care îl înconju rau respectuos, în ținutele lor sobre, aprobau sever fiecare dintre afirmațiile sale, neuitând să râdă atunci când mareșalul alegea să rostească una dintre glumele sale
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
duce spre lumină, până când cădea frânt de oboseală pe pat și adormea. Fiecare urlet expulzat Îl elibera de teama ce sălășluia În pieptul său. Atrase de luna plină, urletele sale se contopeau cu cele ale lui Spinoza, se acopereau de broboane de sudoare și dispăreau În hău. Privindu-le cum se Învârt ca niște mingi de foc În lumina rece a lunii, Oliver simțea cum, În locul spaimei, În sufletul său pătrunde liniștea desăvârșită. În fiecare noapte, sufletul lui Lawrence se curăța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Chipul său ușor buhăit Îl atrăgea ca un abis fără fund, absorbindu-i gândurile cu forța cu care vidul absoarbe bucățele de materie aflate Într-un relativ repaos. Scrutându-și chipul, trupul său se Înfiora de frig, acoperindu-se de broboane de sudoare. Nu-l deranjau atât firele albe apărute la tâmple, cât cearcănele de la ochi și cuta de la rădăcina nasului. Dincolo de chipul său Îl privea un alt chip, din ce În ce mai Îndepărtat, din ce În ce mai străin. Noimann Își trecea mâinile peste față și rămânea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pectorali...” „N-aș vrea să fiți În pielea mea”, răspunse Satanovski cu o voce tristă. „Nu cumva ar trebui să vă compătimim?” zise Noimann, simțind cum Îl apucă amețeala. Tâmplele Începură să-i zvâcnească, iar fruntea i se acoperi de broboane de sudoare. „Poate că ar trebui să mă compătimiți, de ce nu?” răspunse Stanovski cu aceeași intonație În glas. „Dar de ce, mă rog?” se auzi hodorogind prin Întuneric glasul răgușit al domnișoarei Fundyfer. „De aia”, zise Satanovski și Începu s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se lepede de ea. Dar cum? Arsura se numea Mathilda. Picioare lungi și sâni ca două cupe. Nu era ușor să scapi nici de una, nici de alta. Scoțând din buzunar o batistă parfumată, doctorul Își șterse fruntea acoperită de broboane de sudoare, Îngânând În șoaptă ultimul vers al catrenului: „Și adu-mi, adu-mi numai udătură!”. În Închipuirea sa, lanul de maci Își clătina măciuliile roșii când Într-o parte, când În alta. O ceață lăptoasă se ridica de pe calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nicicând nu le mai adusese ursita în Goldana, primarul, pe care îl chema tot Păun (fiind un văr de departe cu bunicul!), taica popa, învățătorul cel bătrân, Boureanu și alți fruntași ai Goldanei, cu frunțile încununate de flori și de broboane, au dispărut în numai câteva nopți geroase de iarnă. Au dispărut, tot atât de ușor și de pe nesimțite, ca firele de păr de pe capul chelului. Geaba temenea! explică, din nou, cailor săi, Petrea Păun, pe când cumpănește din mers lucrurile din căruța cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cam de cât aer am dispune în ea și pe cât timp ne-ar ajunge, dacă accesul spre galerie ar fi complet astupat de ape E mare încăperea nișei, însă văzând distanța de la Apă la partea de sus a gurii nișei, broboane de sudoare îmi curgeau pe la tâmple, dar nimic nu ne-ar fi folosit, ca să-i sperii și pe ceilalți Deci, strâmtorați și împinși la nelucrare, ne-am urcat sus, la geamblacul sondei, unde câțiva dintre noi s-au dezbrăcat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fețe bisericești. De fiecare dată, însă, mă luai martor, întrebându-mă: „Ce crezi despre asta, sfințite părinte?” Uite așa am stat și te-am vegheat toată noaptea. Ți-am pus comprese reci pe fruntea care ardea și era toată numai broboane de sudoare. Bătrânul vorbea mereu, mângâindu-mi fruntea...Simțeam fiorii recunoștinței străbătându mi trupul. Am încercat să mă ridic, dar mâna de pe frunte nu m-a lăsat. Mai stai în pat până am să-ți aduc puțin lapte călduț. Pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
doi. Cei de pe Ginza erau prea preocupați de propriile lor probleme ca să îi mai intereseze un specimen ciudat ca francezul. Endō a deschis ușa cafenelei. Bărbatul cel bondoc se instalase confortabil la o măsuță de lângă intrare și fuma o țigară. Broboane de sudoare îi apărură pe chelie. — Domnul Kanai? întrebă Endō, făcând o plecăciune adâncă în fața bărbatului. Sunt membru al Societății de Schimburi Culturale. După cum v-am spus la telefon, până hotărâm ce europeancă v-ar conveni, am considerat că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
după frate-meu acum! — Cel puțin lăsați-mă, domnule Endō, să-mi spun și eu versiunea. Endō a privit tăcut în jos, spre bărbatul cel gras, prăbușit pe sacii de ciment de la picioarele lui. Chelia i s-a umplut de broboane de sudoare. Zâmbetul lui Endō era ca de gheață. Zgomotul de pe șantier, asurzitor. Endō a luat pistolul în mână. Îl învârtea pe degete și metalul negru strălucea puternic în lumina soarelui. Kanai s-a agățat de sacii de ciment, uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
lui cu cazmaua și frânghia, își dădea seama, după mișcarea umerilor, ce efort teribil făcea ca să respire. Când a privit îndărăt - lucru pe care-l făcea la intervale regulate -, Gaston și-a dat seama că se simțea rău. Îi apăruseră broboane de sudoare pe frunte și părul i se lipise de cap din pricina transpirației reci. — Să ne odihnim puțin, spuse Endō, lăsându-se istovit pe un bolovan de la marginea drumului. Părea incapabil să mai facă un singur pas. Și-a cuprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
baracă, intrând cu cizmele prin băltoace. Când a bătut la ușă, a ieșit un țăran. Endō s-a rezemat de peretele autobuzului abandonat, prin al cărui tavan ploua și a început să-și lustruiască pistolul. Fruntea îi era plină de broboane de sudoare. Era și mai tras la față decât fusese la Tokyo, iar pungile de sub ochi, care-i trădau boala, stăteau mărturie a greutăților prin care trecuse în ultimele trei zile. — Endō-san, să mergem acasă, îl îndemnă Gaston în șoaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
gâdili... - ...taci, tu, că nu mori! - Aha, mi-am adus aminte... Să scriu cu roșu? - Da, cu roșu... - Să nu lipim și niște bucățele de foi pe ea? - Lipim... Cu limba atârnându-i printre dinții plini de tartru, năpădit de broboane de sudoare, de la prea multă concentrare, Tavi o umple pe burtă și pe coapsa stângă de scrieri poetice. - Gata, nu e chiar ce-am vrut io, da’... Tu ce zici, Sclivi? - E... cool... ăăă... și beton... dă-i bătaie! Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Întinse punga din plastic și paleta metalică. —Trebuie să tragi cu putere pe nas. Chiar e prima dată pentru tine? Oare chiar mi se va părea mai gustoasă berea asta? mă Întrebam eu privind sticla acoperită de o mulțime de broboane de condens. — Stai puțin. Dacă e prima oară pentru tine, ar fi mai bine să trasezi o linie, ca la carte. E ca un fel de ritual pe care trebuie să-l respecți. Monkey șterse mai Întâi măsuța decorativă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Am reușit să vorbesc cu această femeie abia pe la sfârșitul după-amiezii. — Da. Femeia nu și-a spus numele când a ridicat receptorul telefonului și am perceput imediat o umbră de neîncredere și de iritare În vocea ei. Mi-am șters broboanele de sudoare care mi se formaseră instantaneu În palmele mâinilor. — Cine e la telefon? Am Închis ochii și am tras adânc aer În piept Încercând să-mi păstrez calmul. Mi-am spus numele, și apoi am precizat că lucram pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
corespundă dorințelor mele. Ei bine, atunci l-am cunoscut pe el. Keiko Kataoka Își bău apa din pahar cu o Încetineală aproape incredibilă. Gheața se topise deja complet, iar pereții exteriori ai paharului erau acoperiți de o fină peliculă de broboane de apă. O priveam pe Keiko Kataoka cum se străduia să-și bea apa fără ca picăturile să i se prelingă pe fustă, ajutându-se de un șervețel și de un suport de pahar. Nu știam dacă să pun asta pe seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Nu era oare același lucru? Așezat pe scaun, cu paharul de cola În mână, zâmbeam pierdut de fiecare dată când privirile mi se Încrucișau cu cele ale celorlalți clienți. Acest gest atât de simplu mă obosea așa de tare Încât broboane reci de transpirație mi se prelingeau pe piept. Îmi doream cu disperare să renunț la ceva din mine. Dacă m-aș ridica dintr-odată În picioare, aș izbucni În plâns și mi-aș smulge hainele de pe mine, oare asta ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
obliga să le lingă după ce i le scotea din anus, era lovită cu piciorul de nenumărate ori fără vreun motiv anume, era obligată să-și ceară scuze. Fața Îi era inundată de urină, vârful unui pantof Îi intra În vagin, broboane de transpirație i se adunaseră În adâncitura spatelui. Era forțată să zâmbească În mijlocul râsetelor pe socoteala ei, i se ordona să lase să i se scurgă În același timp secrețiile din vagin, din anus și din gură, era unsă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
a privit din nou înăuntru și l-am văzut dând din cap posomorât: — Mai bine ați pofti înăuntru, zise el. Îl priveam cu atenție. Fața lui rămase congestionată și în timp ce m-am strecurat pe lângă el i-am putut zări micile broboane de transpirație de pe frunte. Intrând mai mult înăuntru, am simțit un miros cald de săpun și am bănuit că tocmai terminase de făcut baie. Închizând ușa, Herr Ganz o luă înaintea noastră și ne conduse într-un salonaș în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de vânt, iar Gore Își șterge fața cu nelipsitele șervețele parfumate. Că i-a și zis Sandu bă, umbli cu șervețele aromatizate, ca muierile, zici că ești o demoazelă de-aia prețioasă, ruptă-n figuri, care nu vrea să aibă broboane de transpirație pe nas... Te-ai prostit la bătrânețe. De cum l-au văzut pe Șpriț, Gore și Gicu s-au repezit amândoi, mai să se calce În picioare, ca să dea muzichia mai tare, fiindcă au sesizat o oarecare doză de
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
atât mai bine. ― Jones,... hai, motănel, vino. Vino la nenea Brett. Pis! pis! pis! Se aplecă pentru a se uita într-un pasaj îngust situat între două enorme lăzi și care era cufundat în beznă. Nu era nimic. Își șterse broboanele de sudoare de pe frunte care începuseră să i se prelingă pe pleoape. ― Da' unde dracu' te-ai băgat? Din fundul antrepozitului răzbătură niște răcăituri. Fură urmate de un sfios dar liniștitor mieunat. Era neîndoios un vaiet de origine felină. Brett
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]