682 matches
-
mi-aș turna niște ulei în palmă. L-aș încălzi între mâini, după care te-aș pune să te întinzi în pat, în timp ce eu ți-aș freca încet uleiul de pielea netedă și bronzată de pe spate. ― De unde știi că e bronzată? ― Sssst. Strici atmosfera. După ce te relaxezi complet, mi-aș plimba mâinile mai în jos, trăgându-ți fusta, până ce aș ajunge să-mi frec palmele de fesele tale goale. M-aș duce mai jos și tot mai jos, în timp ce ți-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
dintre cei mai arătoși bărbați pe care i-am văzut în viața mea. Stă ghemuit, uitându-se cu ochii întredeschiși în obiectiv, pentru că-i bate soarele în ochi. Ține o mână în jurul câinelui, iar cealaltă e pe nisip. E foarte bronzat, are părul blond și ochi zâmbitori și albaștri, iar dinții îi fac pe-ai lui Ben să pară cei ai unei babe - atât de strălucitori, de perfecți, și de plini sunt. Poartă o bluză verde de polo și blugi ponosiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
-o niciodată. Paul a încercat să monitorizeze programul Jemimei, pentru că deși arată într-adevăr uimitor, el își face griji pentru cât de repede a slăbit ea, și este convins că sub pielea ei aurie - a folosit în mod regulat cremă bronzată Clarins, la recomandările Geraldinei - poate că Jemima Jones nu e atât de sănătoasă pe cât pare. A încercat să discute despre asta cu Jemima, dar ea evită să vorbească. ― Sigur că mănânc cât trebuie, Paul! continuă ea să spună. Eu, anorexică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ce noroc am. Brad râde și-și dă părul din ochi - părul lui blond cu șuvițe decolorate de soare - și dă din cap. ― Arăți mult mai bine decât mă așteptam. Ești superbă, JJ, chiar ești. Mă atinge cu brațul lui bronzat, un braț acoperit cu un puf blond, și atunci stomacul meu se strânge. E o senzație pe care n-o recunosc, e o senzație care mă cuprinde ușor... trebuie să fie dorință, dorință pur și simplu. Brad se ridică - e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
masă imensă, în spatele căreia stau două femei superbe, în echipamente perfect mulate de aerobic. Una dintre ele poartă un costum roz cu pantaloni mici și strâmți, din lycra portocalie, iar cealaltă un costum portocaliu cu pantaloni scurți roz. Sunt extrem de bronzate, foarte în formă și extrem de prietenoase, ceea ce mă surprinde într-un fel, pentru că acasă, dacă o femeie arată așa, se dovedește a fi o scârbă de primă clasă în cele din urmă. ― Bună, Brad! spune una dintre ele cu entuziasm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de acolo n-ar accepta niciodată ca ceva atât de murdar ca transpirația să le strice machiajul sau freza. ― Îți place? întreabă Brad, evident mândru de această afacere înfloritoare. El e Jimmy, unul dintre instructorii de aici. Jimmy e înalt, bronzat și pleosc, Jimmy îmi strânge mâna. ― Este grozav să te cunosc în sfârșit, JJ. Bine ai venit la Los Angeles, dacă ai nevoie de vreun ajutor aici, orice, spune el și mă privește cu subînțeles, nu ezita să întrebi. ― Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mine. Lauren a cerut o salată cu pui chinezească, și de cum a plecat barmanul, ne-am întors una la alta uimite: ― Și ce faci tu aici? am întrebat-o, presupunând că Lauren locuiește la Los Angeles, de vreme ce arăta atât de bronzată, de îngrijită, de sănătoasă - atât de L.A. Apoi m-am uitat însă mai bine și-am văzut - asta e influența Geraldinei - că pantalonii și haina ei cu curea erau clar de marcă, pantofii ei erau evident unii, iar geanta ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
o cabină telefonică. Bărbat fiind, privirea îi rămâne ațintită la spatele perfect al femeii de la telefon. De ce nu există astfel de femei și în Anglia, se gândește el, uitându-se la curbele feselor ei tari și la coapsele musculoase și bronzate, și pielea aurie acoperită de niște pantaloni scurți de dril pal și o bluză scurtă albă. Ben trece pe lângă ea și se întoarce, sperând să-i vadă fața din spatele coamei de păr blond, dar fata s-a și întors, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
prin cameră. Femeile de aici sunt uimitoare. Simon îi urmărește privirea și i se oprește pe două femei care stau în colțul încăperii. Ambele își țin capetele în jos și par profund cuprinse de conversație. Atunci blonda, această minunată blondă, bronzată și zâmbitoare, își dă capul pe spate și râde. Ce ciudat, se gândește Ben. Sunt sigur c-am mai auzit râsul ăsta pe undeva. Scutură din cap, încercând să-și amintească ce pare atât de obișnuit la râsul ăsta, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
simplu în care, așteptând-o pe Jemima În timp ce se uită doar la cuvinte - pentru că nu poate citi nimic, nu când știe că acest ideal de superbitate e în aceeași încăpere cu el - vede o pereche de picioare foarte îngrijite și bronzate stând chiar în fața lui. Se uită în sus la ea, și vede că de data aceasta, ea îi oferă un zâmbet cald. Blesteamă în gând că trebuie să se vadă cu Jemima, pentru că în momentul ăsta, tot ce vrea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
șanțul. Era spre sfârșitul lui martie. Maiorul stătea la o masă de lângă perete. Adjutantul său era așezat la altă masă. Maiorul avea două cercuri albe În jurul ochilor, urme lăsate de ochelarii de soare. Restul feței fusese arsă de soare, apoi bronzată și apoi arsă din nou. I se umflase nasul și Începuse să se cojească pe unde avusese bășici. În timp ce răsfoia documentele, luă cu degetele mâinii stângi niște unguent dintr-o farfurioară și apoi Îl Întinse pe față, atingând-o foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să plece. Se ridică de la masă, luă notele de plată și se duse cu ele la bar. — Sunt alt om, James, Îi spuse barmanului. Ai În fața ochilor un cu totul și cu totul alt bărbat. — Da, domnule? — Viciul, spuse tânărul bronzat, e o chestie foarte ciudată, James. Privi prin ușă. O văzu Îndepărtându-se pe stradă. Privindu-se În oglindă, văzu că arăta Într-adevăr altfel. Ceilalți doi de la bar se dădură mai Într-o parte ca să-i facă loc. — Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În alt colț al pieței. Wyatt hotărî să facă niște poze. Un grup de băiețicu capetele proaspăt rase trecură pe lângă ei, Înfășurați Într-o bucată de pânză de culoarea ardeilor iuți roșii-portocalii, strânsă și Înnodată În jurul trupurilor lor subțiri și bronzate, Îmbrăcămintea tipică a călugărilor novici. Erau În picioarele goale și umblau de colo-colo ca niște proaspeți cerșetori. Unul dintre ei Întindea timid mâna cu căușul palmei În formă de bol. Un alt băiat Îl lovi peste mână. Toți râseră. Călugării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe românește, poate chiar mai bine decât mulți dintre parlamentari, miniștri și membri ai guvernului (a se vedea în special cei le la Ministerul Culturii și Ministerul Sănătății, ministere deținute de UDMR), bașca minoritățile, fie ele maghiare sau din cele bronzate natural, păstorite de Marean Vanghelie prin sectorul 5 al Capitalei. Poate vă întrebați, că dacă tot vine lunar pe aici, de ce nu se mută la București și basta? Se pare că este o problemă de metabolism sau altceva, în orice
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
două popoare. Cu surprindere, Sebastianus regăsi în acea mică mulțime și un alan care făcuse parte din suita sa; se numea Maliban și fusese, ca și el, capturat la râu, în timpul luptei. Era un tânăr înalt și cu trăsături nobile, bronzat, cu ochii închiși la culoare și cu păr castaniu și ondulat, prins într-un coc la ceafă. De îndată ce îl recunoscu în el pe comandantul său, se apropie ca să fie recunoscut; avea un aer demn, dar manifesta o bucurie autentică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de o bună vreme în căutarea unui soț care să-i garanteze siguranță și respectabilitate, fără a se arăta prea avid față de averile ei. Mestecând încet un măr, asculta atentă, din gura lui Afranio Mafurrus - un fugar mai în vârstă, bronzat, din provincia pierdută a Africii -, o descriere în culori vii a cetății Utica și a noii Cartagine, evocând înaintea ochilor săi imagini cu palate albe, plantații înverzite pe palmieri, caravane de cămile și, de ce nu, sclavi musculoși, cu piele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
impresie pe care o avusese în grădină, căci, după cum constată, avea puțin peste douăzeci de ani, dar citi în ochii săi închiși la culoare și inteligenți hotărârea și cumpătarea unui bărbat deja matur; apropiindu-se, văzu apărând pe chipul său bronzat, cu trăsături puternice, cu pomeții înalți și bărbie voluntară, un zâmbet de simpatie. îi zâmbi și ea. Care e numele tău, soldatule? îi răspunse că se numea Mabertus. Hippolita făcu semn către prizonier și îl întrebă dacă era într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o stradă laterală, ce cotea spre miazănoapte. — Sangiban! Strigă. Trebuie să ajungem la el! La prima cotitură, însă, se izbiră de un grup de soldați și milițieni ce alergau în direcția opusă, având înaintea lor un bărbat uriaș, cu tenul bronzat și cu părul negru, lung și răvășit, care îi conferea, împreună cu barba neîngrijită, o înfățișare sălbatică și neliniștitoare. Purta cămașa de zale a soldaților auxiliari și pantaloni militari, dar singura sa armă era un soi de suliță scurtă, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu mai văzuse de când era copil: un soi de aspră și nemărturisită tandrețe. Cu un gest nesigur și stânjenit, o mângâie pe creștet. Sunt aici, Go-Bindan, nu te teme, n-ai de ce să te temi. încet, copila își ridică fața bronzată, pe care aluneca lent o lacrimă. îl privi cu ochii ei mari și umbroși, scăldați în lacrimi, cu buzele întredeschise într-un suspin mut. Fără să-și descleșteze brațele, cu o voce îndurerată, spuse numai atât: — Tu nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o femeie de treizeci de ani era prea autoritară. Cumva, Anrella se descurca. Nimeni din personalul ei nu avusese vreun motiv să plece. Adică să plece definitiv. Își luau pur și simplu lungi vacanțe și deodată apăreau din nou, arătând bronzați și sănătoși, ca și cum ar fi fost la Palm Beach sau Miami sau altundeva. Craig se opri asupra acestei idei stupide: Ar fi putut ei să meargă la Palm Beach? Se scutură nerăbdător, iar ochii aproape închiși i se deschiseră puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
puțin mai înaltă decât atunci: "a crescut!" - cu umerii largi, cu o licărire de zâmbet în ochii albaștri, cu nasul de o ușoară și spirituală acvilinitate, cu fruntea acoperită pe jumătatea stângă de o pală de păr blond, acum puțin bronzat. Nu i s-a schimbat nici expresia copilărească a feței, nici mișcările naive și repezi, nici glasul încet și voalat, cu care parcă destăinuiește secrete. Numai trupul i s-a împlinit. (Tinerețea beneficiază de toate, chiar și de trecerea anilor
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
izvorăsc apele multe, pe care le aduce în câmpie Ozana. Am fost surprins de preferința ei pentru sublim, stare de suflet eminent masculină. Sensibilitatea ei... Dar văd că despic în mai mult de patru firul de păr (blond și puțin bronzat) al Adelei. După un ceas de izolare cu Ea în albastru (simt bine că lucrurile au ajuns la majusculă, ca la optsprezece ani!), ne-am luat adio cu ezitări și cu păreri de rău de la priveliștile care ne dăduse puțin
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sfârșit, Irene a izbutit să-l vadă mai bine. Tipul era un soi de hippie matur, frumos, cu ochi albaștri și un păr lung și blond care începuse să încărunțească. Avea picioarele unui puști de douăzeci de ani: musculoase și bronzate și decorate cu un păr creț, de un blond aproape alb. Mirosea a loțiune de protecție solară cu aromă de cocos. Altădată, Irene s-ar fi tras ceva mai aproape de el ca să-l miroasă mai bine. Terrier continua să alerge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
scrieri despre Iuda, al lui Borges, pentru o revistă literară, și voia să-și împărtășească cumva bucuria lucrului bine făcut. Eu mă uitam absent pe geam, poate scrijelind amintirea altor toamne, cu miros de must și trupuri de femei încă bronzate... „Domnu’ coleg, dumneavoastră ați auzit, din întâmplare, de Borges?” Am tăcut. A plusat. „Se scrie B-O-R-G-E-S, poate așa vă este mai ușor?!” M-am întors: „Dom’le, am auzit, dar nu din întâmplare, nu din întâmplare!” S-a uitat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
bun, Leon. Leon e coleg cu Kent, sărbătoritul. Iar aceasta e Dana, soția lui Leon. Dana era cam cu un cap mai înaltă decât Leon. Avea picioare lungi, un piept bogat, o cascadă de păr des, șuvițat, și piele strălucitoare, bronzată uniform. —Salutare, a spus. —Salutare, am răspuns. Precaut, Leon m-a întrebat: —E o petrecere nasoală, este? Hm... —Ești între prieteni, a spus Aidan. Spune lucrurilor pe nume. —În regulă. E oribilă. —Ooh, a oftat Dana și și-a ventilat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]