396 matches
-
un copil care are o mare bucurie. Să facem și noi la fel. Așa. Înc-o dată. Și-nc-o dată. “Pauuuuuul! Pauuuuul!” Da, sunt aici, ce strigi așa?” “De ce nu răspunzi mă, mutule?” “Eram pe potecă. Cântam, mă jucam cu melcul, cu broscuța, cu gărgărița... Ce departe-am ajuuuns!”... VI.11. ... “Bună dimineața, tovarășă dactilografă” “Bună dimineața...ă,... să trăiți....ă, ă,..., vă rog să mă iertați, tovarășă Alexe, știți...” “Ce să știu? Știu că am intrat pe ușă și, găsindu-te aici
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
în preajmă o ființă agitată, mi se face urât. De câte ori nu m-am dat eu jos din tramvai, de pildă, fiindcă simțisem pe aproape o astfel de ființă... Apoi, întins pe spate cu ochii deschiși, mi am amintit de o broscuță verde și lucioasă : o dată, mai demult, în mlaștini, la marginea apelor, ea se oprise lângă mine și mă privea supărător de fix. I-am spus cu binele : „Hai, du-te de te scaldă“. Ea nu s-a clintit, ținea cu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
doar să o sperii. Dar, cu o precizie care exprima exact bunătatea mea reală din clipa aceea (pesemne mă aflam, ca și acum, fără să mi dau seama, pe Piramida Câinelui), i-am atins un nerv, cel mai fragil, pentru că broscuța s-a aruncat brusc peste cap, pe spate, și a rămas încremenită, ca moartă. Plutea oblic, pe jumătate cufundată în apă. Mă uitam la ea și îmi venea să plâng. Mă redescopeream despărțit de mine, în ciuda probelor trecute. Ca purtător
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
probelor trecute. Ca purtător al unei singure părți, oricare ar fi fost ea, simțeam cum viermuiește zona dublului de care mă crezusem ferit. Poate că nu e clar ce spun. Oricum, era o suferință a structurii mele... După un timp, broscuța a reînceput să se miște. Atunci m-am mai liniștit un pic : măcar trăia... Dar ea ținea să-și ducă până la capăt Marele Joc. Se învârtea spasmodic, ca o elice dementă, mișcându-se alandala, ca zece ologi, ca douăzeci de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
dementă, mișcându-se alandala, ca zece ologi, ca douăzeci de epileptici... Continuam să stau cu ochii larg deschiși în întuneric. Zenobia dormea liniștită lângă mine. Prin ușă auzeam lamentațiile, acum înăbușite, ale lui Petru. Încercam să nu mai văd spasmele broscuței aceleia. Pe sub jocul ei agonic simțeam cum se declanșa, neclar și perfid, începutul revanșei. Pierdeam treptat obișnuita forță a refuzului, putința de a mă opune tentațiilor inverse. Mă ispitea din ce în ce mai mult ideea-capcană de a-mi folosi conștient și meschin posibilitățile
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
330 Mere rața pân tulei Ca și cum e rândul ei, Dar găina cîrcîea Că zicea c-a me și ea, Cucoșul cotcoreza Că zicea că n-a lăsa, Zicîndu-i că-i poruncește Ca și când o cocoșește. 331 Mere racul a peți La broscuța-n pipirig; Află broasca nevedind. - Bună ziua, roască broască! - Sănătos, race drace! Placă race la prânzit. - N-am venit ca să prânzesc, Ci-am venit să te pețesc. - M-e a dracu după tine, Că n-ai cap de cumenac Nici piciorul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Înghesuiseră Înăuntru și Sultan al Cincilea Încovrigat Într-un coș pe care mătușa Cevriye Îl ținea pe genunchi, neobișnuit de liniștit astăzi, de parcă moartea oamenilor ar fi avut un efect calmant asupra ferocității sale de felină. Pe lângă Alfa Romeo zumzăia broscuța Volkswagen de culoare galbenă condusă de Aram. Nereușind să Înțeleagă de ce femeile din familia Kazanci Își duceau mortul acasă, Însă destul de Înțelept ca să știe că nimic nu te poate obosi mai mult decât să Încerci să te opui mătușilor, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
unul, nu m-aș fi lăsat. Reușise să dea bătăi de cap autorităților de care depindea, Vaticanului și tuturor acelor cardinali pe care, Într-o compunere care ar fi șocat pe toată lumea, mi-ar fi plăcut să-i descriu făcînd „broscuțe“ pe apa Tibrului cu pălăriile lor mari și roșii. Citindu-l pe Teilhard de Chardin și declarațiile lui de dragoste făcute Materiei, puterii spirituale a Materiei, sfintei Materii, Materiei totale - Omenirea se scălda Într-un ocean de Materie -, mă transformam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
bine tuns (și probabil roșcat), degetele de la picioare lungi și flexibile, fesele Înguste, băiețești. S-a dus pe apa sîmbetei intimitatea electronică. Cibercunoașterea nu ajută nici la depășirea momentului de stînjeneală de la Începutul oricărei Întîlniri În carne și oase. Conducîndu-și broscuța VW de colecție către muzeu, Susan pare preocupată În timp ce Îi explică de ce expoziția, care reunește artiști din diferite zone din Balcania, cuprinse de război, a devenit, În ultima săptămînă, subiect de aprinse controverse. Îi spune lui Wakefield să se aștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
avertizează gâzulițele și toate pasările că e timpul să se ducă la culcare. Și totuși, încă era lumină. O ambiguitate de culori fermecate aurii și roșiatice dansau un frumos și grațios vals pe apa lucie a lacului, hipnotizând parcă o broscuță. Pășeam încet pe nisipul umed și pe micile scoici cu o oarecare reținere ce mă amenința parcă să nu stric eterna liniște. Vroiam să aduc soarele înapoi. Nu vroiam să mă părăsească. Vroiam ca razele soarelui încă să se joace
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
m-a lovit violent, parcă spunând: ,,Lasă-l să plece! Nu-i mai sta în cale!“ Era clar susținut și de greierii, care, dacă mai devreme cântau timid creând o atmosfera calmă, romantică, melancolică, acum intonau hotărâți o dinamică simfonie. Broscuța, bulversată de dorința mea de a opri soarele din mica sa excursie, a început să acompanieze ritmic greierii cu renumitele sale note: ,,Oac-oac!“. Nici frunzele nu se lăsau mai prejos și vâjâiau cât puteau ele de tare în bătaia vântului
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fâstâcită, în clipa în care Eddie iese din biroul său. — Tocmai am primit prețul estimativ pentru baie, îi spune lui Trish. — Nu-i așa că elefantul ăsta cu ape e absolut splendid ? spune Trish, atârnându-mi-l de lanțul auriu. Și broscuța la fel ! Vă rog, spun disperată. Nu sunt sigură că am nevoie de elefanți... — Șapte mii, mă întrerupe Eddie. Pare destul de rezonabil. Plus TVA. Păi și cu TVA cu tot cât vine ? spune Trish, scotocind prin cutie. Unde-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
a și contat. Nenorocitul. Nenorocitul. — Bună. Nathaniel îmi flutură o mână prin față. Pământul către Samantha. — A... scuză-mă. Bună ! Reușesc cumva să schițez un surâs. Care e surpriza ? — Vino cu mine. Zâmbește și mă conduce la mașina lui, o broscuță antică decapotabilă. Ca întotdeauna, bancheta din spate e ocupată cu ghivece cu semințe și de undeva din spate iese coada une lopeți vechi de lemn. — Doamnă. Îmi deschide ușa galant. — Ce vrei să-mi arăți ? îl întreb când mă sui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cu experiență, mai gânditori? Mai ieșea cum trebuie revoluția?! Am fi ieșit noi să murim cu jertfa noastră care să apărăm revoluția să triumfe? Să fim serioși, părinte! Doar suntem oameni cu scaun la cap, așezați, la casele noastre... O broscuță, cât o nucă, ieși de sub un pietroi. Cu capul ridicat privea bulbucat, când spre preot, când spre celălalt. Țongu o atinse ușurel cu crenguța de vișin pe spatele-i verzuliu. - Cunoști, părinte, istoria revoluțiilor. Poți să-mi spui una fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și la români, mai ales cum a fost la noi, cu transmisie la televizor de dimineața până noaptea, dacă nu era cu pocnete, grenade, fereala de teroriști. Tot tacâmul groazei, ca la marea artă! Crezi că se mai mobiliza poporul? Broscuța țâșni și se-aruncă în băltoaca de lângă pompa americană. Din ochiul de apă stătută se înălță o mână într-o mănușă vișinie. Prinse brotacul și îl ținu ridicat de-asupra băltoacei. Apăru apoi și un ins slab, înalt, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a văzut-o toată lumea, că d’aia s-a dat în direct. Trebuia și morți, că altfel... Trase aer adânc în piept, tuși de câteva ori, ca și cum s-ar fi poticnit ceva în gâtul lui, apoi scuipă o flegmă spre broscuță. - Altfel nu merge la revoluție, oftă Țongu. Dacă vrei să iasă ca la carte, adică trebuie musai să se pătrundă poporul de entuziasm și puțină târșă. S-a arătat morții la popor și s-a convins că a fost pă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
n-au arătat și niște teroriști. D-ăia pe bune. Așa, vezi și matale. Poporul face mai pe urmă folclor. Că are nevoie de certitudini. N-a văzut teroriștii, cum a fost și la Județeană... Mai scuipă o dată cu năduf spre broscuța aceea care parcă îi asculta și înregistra toată perorația. Popa Băncilă scose din buzunarul de la piept al sutanei un ceas cu lănțug. Prinse a-l bălăngăni. Țongu zâmbi trist, neconvins. - Ce i-a arătat poporului în boscheții ăia de la Județeană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și de-aia a ieșit folclorul ăsta care circulă acum. C-au venit teroriștii din Baltă, de la Chirul ăla. Că au făcut repetiție mai înainte cu nu știu cine. Uite-așa se nasc legendele, în loc să studiem la cercetare istoria. Acela încă ținea broscuța în mâna întinsă. Parcă îi studia mimica, se amuza de ochii ei bulbucați sau, concentrat, încerca să-i transmită ceva. În cele din urmă, se aplecă și o așeză apoi, grijuliu, în băltoacă. Sprijinit de mânerul pompei îl studia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la reacțiune! De-asta trebuie apărat. Că el, săracul, ce să facă. Tot popor rămâne, oricum ar fi să-l iei. Slăbănogul, veselindu-se, se aplecă iarăși și, ușor, de parcă ar fi mângâiat un prunc adormit, atinse de câteva ori broscuța pe capul bulbucat. Brotacul începu să orăcăie. Țongu tresări. Aruncă crenguța spre broscuța din băltoacă. Scuipă scârbit spre ochiul de apă stătută. Acela prinse crenguța. O strânse în pumnul înmănușat și se lăsă înghițit iar de smârcul din care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
popor rămâne, oricum ar fi să-l iei. Slăbănogul, veselindu-se, se aplecă iarăși și, ușor, de parcă ar fi mângâiat un prunc adormit, atinse de câteva ori broscuța pe capul bulbucat. Brotacul începu să orăcăie. Țongu tresări. Aruncă crenguța spre broscuța din băltoacă. Scuipă scârbit spre ochiul de apă stătută. Acela prinse crenguța. O strânse în pumnul înmănușat și se lăsă înghițit iar de smârcul din care se ițise. - Și poate că și eu am apărat poporul, așa cum am putut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu monogramă, salopete cu imprimeu Pucci, mocasini din piele întoarsă roz, o pălărie Ralph Lauren și mănuși din lână merinos de culoarea lavandei. Plus o pereche de pantofi de condus Tod, albastru-deschis! Panicată, Amanda a citit cum un cărucior numit Broscuța Bugaboo era „accesoriul preferat al oricărei mame la modă“. Frica a început s-o inunde. Maternitatea era oficialmente la modă. Oricine era cineva bătea drumul către maternitate. Și asta fără ca statutul să le fie afectat nici cât negru sub unghie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
evantaie improvizate, acolo, sub gard. Și, tot acolo, sub gard, alături de mort, În clipele următoare, Mierla Închise ochii ei frumoși, mari, și fața ei, frumoasă, și profund Îmbujorată, ca a unei zâne, se schimonosi Într-un Început de plâns sfâșietor! Broscuța de aur Stăteau așa, unul În fața celuilalt, de mai multe zeci de minute. El - pe patul de către nordul Încăperii; ea - pe cel de către sud. Stăteau pe fese. Cu mâinile, În relaxare, pe genunchi. Cu privirile, undeva, prin podele. Ca niște
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
fantastic! După ce totul se liniști, el exclamă, printre buzele, care abia acum se dezlipiră, ca dintr-un demonic dezgheț, de ale ei; mam umplut de drag! Drag, față de cine, față de ce?, Întrebă ea, ca de pe altă lume. Față de tine. Față de broscuța ta de aur, și-i luă, În căușul palmei, mângâindu-i-o, aurifera, mirifica dătătoarea de fericire, broscuță! O, dragule! O, mângâierea mea, pe totdeauna, cât voi trăi, de-aici Încolo! O, da! Parcă, niciodată, nu li s-au adresat
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
dezgheț, de ale ei; mam umplut de drag! Drag, față de cine, față de ce?, Întrebă ea, ca de pe altă lume. Față de tine. Față de broscuța ta de aur, și-i luă, În căușul palmei, mângâindu-i-o, aurifera, mirifica dătătoarea de fericire, broscuță! O, dragule! O, mângâierea mea, pe totdeauna, cât voi trăi, de-aici Încolo! O, da! Parcă, niciodată, nu li s-au adresat, una alteia, două persoane, care s-au răvășit, s-au răcorit și s-au Îndulcit, reciproc, Într-o
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de gresie, coloane aurite și tavane pictate... Asta în lobby, mai sus sunt birouri nu atât elegante, cât funcționale. Ferestrele de la birou dau spre o intersecție foarte aglomerată. De acolo am urmărit demonstrațiile anti- Globalizare. Cei mai simpatici au fost “broscuțele verzi”, ecologiștii. Nu prea știu ce vroiau... Mai nou, computerul e ocupat mai tot timpul. Nu că Țușca ar lucra la el, dar stă la birou. Nu am mai intrat pe mirc de mai bine de o lună... Ea este
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]