311 matches
-
tipul Surhanderinskh al aceleiași rase. Simbolul varietății este KBL. Perspective de creștere Pe viitor, ovinele Karakul de Botoșani, varietatea neagră și metiși, vor continua să fie crescute în zona de podiș și de deal din centrul și nordul Moldovei. Karakulul brumăriu și metișii respectivi se vor crește în aceeași zonă, precum și în cea deluroasă și submontană plasată în partea centrală, vestică și de nord a Moldovei. Tot ca o preocupare pentru viitor, întrucât în prezent sunt omologate doar varietatea neagră și
Rase autohtone de ovine ş i caprine by Pascal Constantin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91660_a_93181]
-
și metișii respectivi se vor crește în aceeași zonă, precum și în cea deluroasă și submontană plasată în partea centrală, vestică și de nord a Moldovei. Tot ca o preocupare pentru viitor, întrucât în prezent sunt omologate doar varietatea neagră și brumărie, trebuie avut în vedere și îndeplinirea obiectivelor necesare omologării varietăților colorate. Ovinele specializate pentru producția de pielicele de calitate superioară vor fi crescute în rasă curată, dar pot fi utilizate și la încrucișări industriale, cu oi cu lâna mixtă, în vederea
Rase autohtone de ovine ş i caprine by Pascal Constantin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91660_a_93181]
-
de la toamnă; momente de melancolie; zilele trec ca niște bărcuțe albe; firea pare ostenită de muncă; pământul șters caută odihnă, liniște și pace adâncă; gospodinele închid în balcon bogățiile toamnei; poemele sale bogate; mere roșii ca focul; pere aurii; prune brumării; fum amărui; o frunză sub rouă se desprinde răcoroasă; cerul își prelinge seninul pierdut; foșnind uscat din frunze; floarea-soarelui bătrâna își plânge tinerețea pierdută; norii grei își poartă plumbul întristând cerul; ploaia țese pânză de păianjen pe geamuri; câmpul îmbracă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
surâzând pe bolta cerească. Nori albi adie ușor și acoperă întinsul nesfârșit al cerului, iar vântul călătorește peste întinsurile României, ducând în undele lui mirosul parfumat al florilor de toamnă. Picături mari de rouă învelesc plantele într-o haină rece, brumărie și îmbracă firicelele de iarbă, treptat, într-o manșetă din ce în ce mai maronie. Sub adierea ușoară a purtătorului parfumelor tomnatice, frunze ruginii se leagănă și plutesc în aerul rece, condensând pe pământul negru o plapumă decorată în culorile caracteristice sezonului în trecere
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
spună o vorbă, de parcă și-ar fi uitat cuvintele, pe urmă a întors privirea după aparatul de radio care continua să gâjâie, fără să-l vadă, a dat a lehamite din mână și și-a tras mai pe ceafă căciula brumărie. „Vasăzică, așa. Ce cauți, mă, la femeia mea?“, a întrebat deodată, când Patricia se întorcea cu cafeaua. „Termină, nu sunt femeia ta“, i-a zis. „Asta o spun eu, tu să taci.“ Patricia se uita la el încremenită, apoi și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mielul jertfit, ca pe un idol păgîn, purtîndu-l peste abisuri și hăuri, ținîndu-l la piept ca un păstor cuvios, cu ochii-n pămînt, neîncumetîndu-se nici el să se uite În ochii Întunecați ai lui Kitmir, obloniți de albeața somnului, ochi brumării, ca pruna, Închiși pe jumătate, aproape stinși. Nici el, Dionisie, nu putea prinde privirea lui Kitmir, chiar cînd băiatul se oprise lîngă el la intrarea În galeria Îngustă, ca să le dea Întîietate celor care-l purtau, care se Încovoiaseră pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cei care-i purtau pe cei trei, adică pe Ioan, pe Malhus și pe el, Dionisie, care rămăsese cu privirea abătută spre galeria Îngustă a grotei, așteptînd parcă să-i vină rîndul ținîndu-l În brațe pe Kitmir cel cu ochi brumării. 9. Dinspre fundătură venea o lumină pîlpîitoare, cea din străfundul galeriei, mai degrabă presimțită, iar cea din fața sa, tot mai sfredelitoare, care răzbătea printre dinții tăioși ai fălcii lui Polifem, uriași și cu strungăreață, căci lucrurile stăteau de bună seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Domnilor, vă dau cuvîntul meu de onoare, nu-i tremura mîna mai mult decît Îmi tremură mie, cînd țin paharul ăsta. Cin! Cin!“) În lumina răsăritului, soarele cădea pieziș, ca-n cripta unui sfînt dintr-o ilustrată veche, iar fumul brumăriu al țigării se Înălța precum zorile. Condamnatul simți cum fumul, superbă iluzie, Îl moleșea pentru o clipă, auzind parcă din depărtări sunetul taragotului care se prelingea peste cîmpie, și atunci aruncă țigara pe podea și o stinse cu cizma sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ce scrise în ziua aceea, indiferent ce oră din noapte sau zi era, la el am văzut prima combină muzicală cu radio, pickup și player. Mă conducea în Gara de Nord, când plecam spre Maramureș, și îmi făcea semn cu căciula lui brumărie la pornirea trenului de Sighetu Marmației, sau dacă voia să schimbe un cuvânt din vreun poem trimis la revista "Flacăra", mă suna în comuna Bogdan Vodă, la telefonul meu nr. 18, cu manivelă, să mă întrebe dacă sunt de acord
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Geiger: mai Întîi, o gră dină de crini, de boschete de buxus și rugi de zmeură. După care intrai În livada de pruni. O iarbă abundentă, cu fir lung și mătăsos, se răspîndea pe sub toți acei pomi cu prune albe, brumării, vinete și cu ren glote mari, rotunde, de un violet scăpat spre roșiatic. După ce am crescut și ne-am mutat de la ei, Matthias și Emma ne invitau, pe mine și pe Lia, să ne petrecem cîte o zi de vară
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
poporului”, ca și mine. Prin anii ’65-66, după ce i-am scris, mi-a făcut o vizită la Bârlad, unde mi-a povestit cu amănunte despre calvarul prin care trecuse, când a fost cercetat. Mi-a adus atunci o superbă căciulă brumărie din mieii pe care-i creștea în propria gospodărie, cadou pe care eu i l-am returnat pe măsură. Le-am mai scris tuturor din familia lui și în vara lui 1972, le-am întors vizita, împreună cu soția, fiica, ginerele
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
a obosit de atâta strălucit ; Fructele s-au pârguit, strugurii s-au înnegrit, florile își pier pe cale; Hainele lor de petale. Alina: Oare ce s-o fi întâmplat? Radu: Toamna chiar s-a instalat sus pe culmea dealului, în rochiță brumărie; Se așează pe câmpie. Prezentator: Iată, anul a trecut, iarna iarăși a sosit Când va fi iar primăvară, vom ieși din nou afară S-așteptăm cu nerăbdare PASĂRILE CĂLĂTOARE! PROBLEMA COPIATĂ Acțiunea se petrece într-o sală de clasă oarecare
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
pe un idol păgân, purtându‑l peste abisuri și hăuri, ținându‑l la piept ca un păstor cuvios, cu ochii‑n pământ, neîncumetându‑se nici el să se uite În ochii Întunecați ai lui Kitmir, obloniți de albeața somnului, ochi brumării, ca pruna, Închiși pe jumătate, aproape stinși. Nici el, Dionisie, nu putea prinde privirea lui Kitmir, chiar când băiatul se oprise lângă el la intrarea În galeria Îngustă, ca să le dea Întâietate celor care‑l purtau, care se Încovoiaseră până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
care‑i purtau pe cei trei, adică pe Ioan, pe Malhus și pe el, Dionisie, care rămăsese cu privirea abătută spre galeria Îngustă a grotei, așteptând parcă să‑i vină rândul ținându‑l În brațe pe Kitmir cel cu ochi brumării. 9. Dinspre fundătură venea o lumină pâlpâitoare, cea din străfundul galeriei, mai degrabă presimțită, iar cea din fața sa, tot mai sfredelitoare, care răzbătea printre dinții tăioși ai fălcii lui Polifem, uriași și cu strungăreață, căci lucrurile stăteau de bună seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Domnilor, vă dau cuvântul meu de onoare, nu‑i tremura mâna mai mult decât Îmi tremură mie, când țin paharul ăsta. Cin! Cin!“) În lumina răsăritului, soarele cădea pieziș, ca‑n cripta unui sfânt dintr‑o ilustrată veche, iar fumul brumăriu al țigării se Înălța precum zorile. Condamnatul simți cum fumul, superbă iluzie, Îl moleșea pentru o clipă, auzind parcă din depărtări sunetul taragotului care se prelingea peste câmpie, și atunci aruncă țigara pe podea și o stinse cu cizma sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Sărbători de Crăciun. El se îndrepta spre casa prietenului său Andrei, de această dată îmbrăcat cu mai multă grijă, un cojoc nou, gri-petrol, care se asorta cu fularul, lipsindu-se de obișnuita lui tichie, purtând pe cap o frumoasă căciulă brumărie de sub care i se revărsa părul ondulat, de un castaniu străluctior, nuanțând culoarea rumenă a obrajilor. Tenul său, deși neted, dar nu suav sugera că este un om care trăia în mijlocul naturii, dealtmiteri profesia lui îl arunca în brațele ei
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
multe beri, iar eu Înscriu direct În vinclu lovind dopul de la tămâioasă cu șpițul. Dacă ajungem cumva În patru labe acasă, trebuie să fim doar atenți să nu ne calce vreun aiurit pe mâini! Bere rece, atmosferă de vacanță, tămâioasa brumărie, premise favorabile pentru lăsarea grijilor deoparte. La un moment dat, se trezesc cu o florăreasă pe cap. Are trandafiri roșii și albi Într-o găleată de plastic În care a pus apă, ca să nu-i pleoștească dogoarea, e Îmbrăcată multicolor
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ca două aripi de lăstun. Purta cizme cu carâmb înalt, chimir ghintuit cu ținte galbene cum îi aurul și două pistoale înfipte în el. Flinta o ținea totdeauna pe brațul stâng. Vara purta pălărie cu zagara largă, iar iarna cușmă brumărie și cojoc lung. Apărea la han destul de des și doar când știa că nu e nici o primejdie. Și asta o afla prin feciorul hangiului, fiindcă nu se încredea în nimeni altul... ― Te pomenești că venea pentru ochii hangiței - a vorbit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
când plecam la serviciu, într-o stare de spirit pe care nici cafeaua opărită nu putea s-o strice. În metrou, vederea mea, altfel adormită, prinde titlurile de pe jumătatea de pagină de ziar pe care un domn bine, cu căciulă brumărie, o ține întoarsă vag spre mine. Fetei cu un aer rece de străină, care probabil va coborî la prima, prea înaltă pentru mine, cu buzele obosite de ruj și mâna încleștată de bara de aluminiu cu unghiile vopsite rubiniu spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de vodcă, iese repede și pornește târându-și pe trotuarul stricat pantoful cu talpa dezlipită. treisprezece Discuția despre satul românesc s-a relansat într-un weekend când mama a reușit sa ne mobilizeze pe toți pentru un transport de prune brumării de magiun din Obor, unde asistaserăm la doborârea de pe soclu a țăranului monstruos revoltat. Sunt ani de zile de când în piața asta mă pierd de mama, vrăjit de muzica tare din stație. Mă trezesc în furnicarul care bântuia „cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
era nimic mai mult decât servitorul lui Laban. Plata care îi revenea lui era puțină, dar Iacob era un om foarte cumpătat și își gospodărea bine produsele și era foarte atent cu mica lui turmă de capre bălțate și oi brumării. Iacob ura lenea lui Laban și felul în care el și fii lui își băteau joc de munca lor. Într-o primăvară, Kemuel, fiul cel mare al lui Laban, n-a mai păzit caprele care se împerecheau și cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
produceau lână prea bună și nici piele care se putea lucra frumos, pentru că rămânea cu pete. Ceea ce Laban nu știa era că aceste animale erau mai rezistente și mai sănătoase decât cele care aveau lâna perfectă și pielea curată. Mioarele brumării fătau miei gemeni mult mai des decât cele albe și majoritatea puilor erau de parte femeiască, ceea ce însemna mai mult lapte și mai multă brânză. Blana caprelor bălțate era foarte uleioasă și din ea se făceau cele mai bune frânghii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
că a venit tac-tu! Hai! Hai! Va deschisese ochii bine, când Victor Olaru, purtând un palton de stofă englezească de cea mai bună calitate, cu o croială „a la casa de modă” și cu gulerul ridicat, cu o căciulă brumărie și modernă, Întindea mâinile sale de zeu pământean către „fructul dragostei noastre”, „diamantul fericirii”, Îl luă În brațe pe copil, Îl sărută și printre lacrimi fierbinți abia mai putea articula: Băiatul lui tăticu’ băiat, cât de dor mi-a fost
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mașinile pline vârf cu precupeți veniți de la Găiești și Pitești. Deasupra automobilelor, în papornițe, țipau curcani și porci legați cu frânghii. Larma îți lua auzul. Priviră prăvăliile așezate una lângă alta: cojocarii cu galantarele pline de căciuli de miel, albe, brumării și negre; ceasornicării, hăinării din pragul cărora te trăgeau de mânecă vânzătorii, strigând și lăudîndu-și marfa; pielării având de vânzare bocanci cu tălpile numai ținte și potcoave; cofetării cu geamurile pline de acadele și prăjituri cu fistic verde; tutungerii, fierării
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se mișcau. Se târa câte unul după umbră și iar cădea pe labe. Din 209 gâtlejurile adânci li se scurgeau bale groase și adormeau. Blănurile duhneau a gunoaie și, când soarele cobora spre apus, se urneau. Întâi se ridica cel brumăriu, al lui Ilie, deschizând un ochi.Hămăia scurt. Al lui Gogu horcăia încă. Avea urechile clăpăuge și-l ciupeau muștele. Arunca zadarnic din coadă. Se mai canonea pe o parte și se scula cu dosul la biserică. Ceata se strângea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]