313 matches
-
se ridica deasupra munților, apoi se uită din nou la Auta. Sclavul începu iar să râdă. Copilului i se părea straniu și nefiresc nu numai trupul negru al omului străin, dar și glasul lui gros în care putea recunoaște și bubuitul tunetului, așa de des în acești munți, dar și ceva ce parcă semăna cu sunetul pe care-l scot ciobanii bătând cu bățul într-o bucată de aramă atârnată de grinzi, când se adună la cină. Ciobanii aveau glasuri puternice
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
sau luntrea zeilor se apropie ca un grăunte de argint de fumul și scânteile Muntelui de Foc, se leagănă o clipă deasupra și apoi cade în fum. - Zeul a intrat în pămînt! rosti Utnapiștim. Numaidecât se auzi de departe un bubuit surd și prelung, și din gura muntelui, unde căzuse luntrea, țâșni un potop de flacără, de scântei și de fum. Fumul se îngroșă repede într-un stâlp care se vedea bine și din depărtare, iar apoi capătul de sus al
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de sus, ducând cu sine doi copii ai gliei, întîia oară desprinși de țărâna care-i născuse. Puțin mai târziu, din Piscul Sfânt, mai sus de podișul de unde zburase, fumul subțire și plăcut de altădată se îngroșă, apoi cu un bubuit asurzitor se năpusti spre cer un stâlp de pulbere aprinsă, și în câteva clipe tot piscul se nărui. Muntele Vulturilor rămase fără piscul său sfânt. Cărțile și zidurile și lespezile din palatul Marelui Preot erau acum praf de scântei. Apoi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de cercetare din munții de lângă obârșia lui Hapi s-au irosit zadarnic. Deși obosit, Uh ar mai fi vrut să rămână; dar când ieșiră cu toții într-o dimineață din coliba de frunzare înjghebată de Mai-Baka, se auzi un fel de bubuit sau voce tunătoare ale cărei cuvinte nu se puteau desluși. Uh își dădu seama cel dintâi că îl chema cârmaciul. Era întîia oară când li se întîmpla așa. Își petrecuseră zilele în munți, Uh căutîndu-și tainicele metale, ceilalți ajutîndu-l să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cutie cu un ac rotitor în ea. Cutia era legată de peretele luntrei cu un fir subțire, ca o frânghiuță. Străinul mișcă acul până într-un anume loc, apoi apăsă un bumb, și aproape în aceeași clipă se auzi un bubuit înfundat, de departe, iar după un răstimp luntrea se legănă în aer, oricât de sus era, lucru care nu i se întîmplase nici pe vânturile cele mai tari. Străinul puse cutia deoparte, și începu să numere, lovind cu degetul în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pat, unde a rămas nemișcată, privind în gol. După câteva secunde, prima lacrimă i-a alunecat pe nas și i-a căzut pe piciorul gol. Au urmat și altele. Amărăciuna lui Alison se manifesta în liniște, cu toate că venea din inimă. Bubuitul interior al dezamăgirii nu era egalat decât de ceva și mai groaznic - durerea sfâșietoare cauzată de dorința fierbinte a lui Alison de a avea un copil. Copil pe care începuse să se întrebe dacă avea să-l strângă vreodată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-și împiedice ambarcațiunea să se frângă sub forța uraganului, când, aproape pe nesimțite, a fost cuprins de amețeală și a căzut din iaht, din iahtul lui Deggle, în marea furioasă. Ultimul lucru pe care l-a auzit a fost un bubuit asurzitor... ca bătaia unor aripi atotputernice. Câteva secunde mai târziu a căzut printr-o gaură din Mediterana în cealaltă mare, nu-chiar-Mediterana, și a fost dus înspre plaja cețoasă la primele raze ale dimineții, în momentul în care domnul Virgil Jones
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pot să beau cu tine. Tot ce spunea despre tine era adevărat. Era adevărat atunci, înainte să fugă. E adevărat și acum. Nu am venit aici ca să bem cu tine. Noi doar căutam niște camere, mă-nțelegi. Așa că scuză-mă... Bubuitul din pieptul lui Flann O’Toole a început ușor și a crescut treptat, până a ajuns un zgomot sălbatic, cutremurător. Ochii i s-au făcut roșii și i s-au umflat în cap. A stat așa un moment, tunând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu mașina, dar erau ocupate să consulte o listă cu numere de telefon. În parcare nu era lumină, așa că am bîjbîit printre șirurile de mașini, pipăind după Încuietoarea Renault-ului de Închiriat. Odată așezat la volan, am rămas ascultînd În noapte bubuitul muzicii de la discotecă. Într-un Porsche parcat În apropiere, un cîine mare și alb sărea de pe un scaun pe altul, agitat din cauza zgomotului și nerăbdător să-și revadă stăpînul. Am cercetat Învelitoarea coloanei de direcție În căutarea butonului de aprindere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu un tînăr și Înflăcărat jucător de tenis care bîntuise țărmul pînă descoperise, Într-o stațiune maritimă toropită, un elixir ce-avea să trezească o lume. Am ascultat mașina de tenis care se alimenta la nesfîrșit din coșul cu mingi. Bubuitul mecanismului de tragere era urmat de impactul fiecărei mingi care trecea peste plasă și lovea zgura, dar nu se auzea nici un sunet al returului lui Crawford, nici un scrîșnet al tălpilor lui derapînd și nici respirația gîfÎită atît de familiară. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
întâitc "Capitolul întâi" Bărbatul care se afla în fața mea stătea în patru labe de câteva minute bune, lucru deloc neobișnuit având în vedere locul unde ne aflam. Nu mi-am dat seama că mă întreba ceva; în boxe se auzea bubuitul lugubru al celor de la The Velvet Underground 1, îndeajuns de tare încât să nu auzi nimic altceva când ți se adresează o persoană. —Pot să vă șterg cizmele cu limba? —Scuze, ce ați spus? Mi-am coborât puțin capul. Ridicându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pe clipboard. Dumnezeu știe ce anume. Nu-l ține mult, îmi spuse Sally la ureche, observând în ce direcție mă uitam. Așa sunt toți la început - abia ieșiți din facultate și disperați să pară oameni maturi. În spatele nostru, se auzi bubuitul ușilor batante, semn că mai sosise cineva. —Marie! făcu MM. Ia hai să te uiți la caleașca ta de zână! Marie, o fată micuță, subțirică, îmbrăcată într-o jachetă chinezească matlasată și împachetată în lycra, cum se poartă dansatorii în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pe frații și pe verii mei. M-am aruncat sub o poartă și am adormit, de oboseală, dar și de disperare. M-am deșteptat un ceas-două mai târziu. Era mai puțin întuneric, dar continua să toarne cu găleata și un bubuit surd îmi ajungea la urechi de peste tot, făcând să tremure lespedea pe care eram așezată. Ulicioara pe care mă aflam, de câte ori o cutreierasem! Văzând-o însă astfel, pustie și străbătută de un torent, nu mai izbuteam s-o așez undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu calm?! Stai frumușel acolo, iar unul din băieții mei o să vină să ia tăblița. Nu încerca să faci vreo prostie, că-ți zburăm creierii cât ai clipi. Maggie abia dacă putea gândi din cauza pulsului care îi răsuna ca un bubuit în vene. Era într-adevăr încolțită; ce altă opțiune mai avea în afara celei de-a se preda lui Miller? După tot ce înduraseră ea și Uri, Maggie trebui să accepte realitatea. El și banda lui de bătăuși câștigaseră. Atunci auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
început am crezut că face parte din zgomotul de fundal al emisiunii la care mă uitam și, când a devenit clar că nu era așa, am presupus că vin de la un alt televizor sau radio, de departe. Un fel de bubuit înăbușit, dar nu ca atunci când sunt constructorii vizavi sau când ascultă cineva un disc la etaj: acesta era prea dens și regulat pentru așa ceva și dura nu mai mult de câte două sau trei minute, cât ar fi durat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
fond, ci părea mult mai apropiată- ca și cum zgomotul era făcut de cineva din casă. M-am ridicat de pe fotoliu și mi-am pus ochelarii pe măsuța de lângă el, apoi am stat nemișcată, nesigură ce ar trebui să fac în continuare. Bubuitul ciudat continua, la un moment dat am auzit un țipăt slab, dar era foarte greu să-mi dau seama din care direcție venea. Am mers și mi-am apropiat urechea de peretele comun al casei de lângă noi, fără vreun rezultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mașinărie mare, dar strada era goală. Când m-am întors de la fereastră am auzit din nou țipătul - iar de data asta nu mă înșelasem. Un sunet de nefericire omenească și posibil durere, care venea fără-ndoială din aceeași sursă ca bubuitul. Acum tremuram un pic, în parte pentru că începuse să mi se facă frică, dar și pentru că dovezile clare ale nefericirii disperate ale cuiva, atât de înspăimântător și inevitabil de apropiate și de reale, erau șocant de triste. În filmele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
deja aprins, iar diferitele nuanțe de maro ale dezordinii familiare a cutiilor, lampadarele cele vechi și alte nimicuri adunate acolo erau evidențiate de umbre ascuțite ca într-o pictură cubistă. Mi-am dat seama că-mi țineam respirația în timp ce coboram: bubuitul continua și, câtă vreme priveam în jur încercând să-i identific sursa, izbucni oribil încă un țipăt din acela sfâșietor. Atunci l-am văzut, când am intrat în mica boxă din lateralul treptelor. Era îngenuncheat pe podea în colțul îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
în ascunzătoare. Vânătorul lui Rembrandt era acolo. Puse alături Femeia cu evantai și astupă tainița. În urma colonelului intră menajera. Privi nedumerită rama știrbă, agățată strâmb. Pe fereastră pătrundeau zgomote ciudate: pași care aleargă, chemări scurte, rafale de armă automată. Un bubuit prelung, neîntrerupt, porni dinspre Băneasa. Închise geamul și trase draperia. Ochii îi alunecară cu indiferență peste filele calendarului. Înregistră data abstract: o zi de la sfârșitul verii lui '44. * Un grup de civili cu puști mitralieră și brasarde tricolore la mâneci
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pală de fum trecu prin fața ferestrelor, făcând sala de așteptare să se Întunece. Afară, În lungul liniei, se auziră voci și tropote de pași. Legăturile dintre vagoane gemură, se loviră și se-ncordară, iar apoi pereții subțiri se clătinară la bubuitul pistoanelor și huruitul roților grele. Când fumul se limpezi, Coral Musker stătea destul de liniștită pe banca de lemn. Nu mai era nimic de spus și picioarele Îi erau reci ca gheața. Dar după o vreme Începu să citească În tăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nu l-a pătruns. 27. Căci El trage la El picăturile de apă, le preface în abur și dă ploaia, 28. pe care norii o strecoară și o picură peste mulțimea oamenilor. 29. Și cine poate pricepe ruperea norului și bubuitul cortului Său? 30. Iată, El își întinde lumina în jurul Lui, și acopere adîncimile mării. 31. Prin aceste mijloace, El judecă popoarele, și dă belșug de hrană. 32. Ia fulgerul în mînă și-l aruncă asupra potrivnicilor Lui. 33. Dă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
lumina în jurul Lui, și acopere adîncimile mării. 31. Prin aceste mijloace, El judecă popoarele, și dă belșug de hrană. 32. Ia fulgerul în mînă și-l aruncă asupra potrivnicilor Lui. 33. Dă de veste că e de față printr-un bubuit și pînă și turmele Îi simt apropierea. $37 1. La auzul acestor lucruri, îmi tremură inima de tot, și sare din locul ei. 2. Ascultați, ascultați trăsnetul tunetului Său, bubuitul care iese din gura Lui! 3. Îl rostogolește pe toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
33. Dă de veste că e de față printr-un bubuit și pînă și turmele Îi simt apropierea. $37 1. La auzul acestor lucruri, îmi tremură inima de tot, și sare din locul ei. 2. Ascultați, ascultați trăsnetul tunetului Său, bubuitul care iese din gura Lui! 3. Îl rostogolește pe toată întinderea cerurilor, și fulgerul Lui luminează pînă la marginile pămîntului. 4. Apoi se aude un bubuit, tună cu glasul Lui măreț; și nu mai oprește fulgerul, de îndată ce răsună glasul Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
inima de tot, și sare din locul ei. 2. Ascultați, ascultați trăsnetul tunetului Său, bubuitul care iese din gura Lui! 3. Îl rostogolește pe toată întinderea cerurilor, și fulgerul Lui luminează pînă la marginile pămîntului. 4. Apoi se aude un bubuit, tună cu glasul Lui măreț; și nu mai oprește fulgerul, de îndată ce răsună glasul Lui. 5. Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat; face lucruri mari pe care noi nu le înțelegem. 6. El zice zăpezii: "Cazi pe pămînt!" Zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
a incepe avea să pună capăt, o dată pentru totdeauna, infinitelor lui suferințe. Întreaga populație a insulei se strânsese pe plajă încă din zori și, cu toate ca purtau cele mai alese podoabe, ghirlande de flori la gât și pene colorate în păr, bubuitul surd al tobelor și sunetele ascuțite ale instrumentului numit vivó - flautul nazal la care lui Tapú Tetuanúi îi plăcea să cânte - nu reușeau să înveselească atmosferă, ci, dimpotrivă, îi deprimau și mai mult pe cei prezenți. Pe de o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]