460 matches
-
un micuț text testamentar: “Las această mică avere, un ceas Pobeda și un cercel de argint aurit trezoreriei statului pentru a rezolva problema datoriilor externe”. Puse punctul și, fie ce-o fi, apăsă pe clapa stenoretei. Se auziră douăzeci de bubuituri la sol urmate de un gârâit, un declic și tusea vocii lui Mișu, proaspăt șef de rubrică la rubrica “Ai noștri ca brazii, ai voștri siktir”! Cum, scumpă domnișoară și domniță?! Dacă primim cu taxă inversă de la Beșilegi? Dar nici
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
a fost. La un moment dat, uriașa cupolă a uriașei grote a prins a se surpa. Din loc în loc, curgeau, asemenea unor cascade, șuvoaie de calcar și pietre, care astupau tot ce le era în cale. în scurt timp, o bubuitură înfundată s-a auzit pe o distanță de sute de kilometri jur- împrejurul înspăimântătorului loc supus dezastrului natural. în câteva minute, ecourile reverberate ale prăbușirii s-au stins încet- încet. în locul fostei grote se căsca acum a adâncitură lungă de
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
Ori, să fi mâncat prea mult? Tot ce-i posibil. Totuși, o stare așa de rea nu țin minte să mai fi avut vreodată. În ciuda acestui fapt, scrisoarea trebuie terminată și, pe urmă, pusă cât mai repede la poștă, pentru ca “bubuitura” să se producă foarte curând. Dar, dacă, ... ... efectul bumerang..., ...mă rog, ... Pe dracu’! De unde așa ceva?! Scrisul acesta nu seamănă deloc cu scrisul meu cel adevărat, l-am pocit cât am putut de mult. ...Expertiză grafologică... Cine și de ce ar face
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
pe urmă, din ce în ce mai repede, împăturesc, rup, împăturesc... Când anonima nu-i decât bucățele mici, mici de hârtie, strâng totul de pe birou și arunc la coș. Acum, mă simt ușor ca un fulg și nevinovat ca un înger... Și răzbunarea? Bomba? Bubuitura? Nu-s de nasul meu, nu-s eu în stare de așa ceva. Facă-le alții, dacă pot. Eu nu-s capabil să mă bălăcesc în... 3....tic-tac, tic-tac... Ce mi-o fi venit cu anonima asta? Nici măcar prin gând nu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
întâi în salturi scurte, ca niște zdrențe în vânt. Apoi se înalță cu miile, ca un potop. Suprafața fâlfâitoare a lumii se înalță, o spirală propulsată în sus de curenți invizibili. Suntele îi poartă până la cer, croncăneli și pârâituri, vuiete, bubuituri, goarne, nori de sunet viu. Încet, masa se destramă în panglici și se risipește în albastrul cerului. Câtă bucurie există în viața asta. Și întotdeauna trece pe lângă noi. Câtă bucurie fără de sens. Își aude propria voce ieșind din el, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
întreg ghemul de percepții și sentimente, pe care le puteam deosebi precis una de cealaltă, dar care toate mă atingeau deodată, formînd împreună sentimentul de fericire al ultimilor metri care erupea în semnalul unui fluier, al unei sirene ori în bubuitura unui tun. Cîștigaserăm. Și David, care cu prima suflare, cît de calm posibil, spunea: "Felicitări." Depusesem acel efort pentru mine, pentru el sau pentru ceva de dincolo de asta? Pentru noi amîndoi? Nu știu. Am pus medaliile deasupra patului și acum
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
și acuzații. ― Mașina! Mârșava Mașină!... O monstruozitate mecanică, necinstită, inumană... Conspiratorii venusieni, cei care au infectat oamenii cu otrava sa străină... Cămașă de forță... asasinat... masacru... Și în tot acest timp, ca un fundal sonor al acestor voci mincinoase, răsunau bubuiturile tunurilor, vacarmul surd, dar în continuă creștere, al armelor. Gosseyn simțea că adoarme. "M-aș simți mai bine în pat. Sunt obosit. Atât de obosit." ― Gosseyn! Toate celelalte voci tăcură. Radioul i se adresa lui direct. ― Gosseyn, îți vorbește Mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
ale unei sălbăticiuni, într-o participare deplină și activă. Eram o părticică din nimic, gata să reintre în matcă fără să se piardă, firesc și fără urmă de tristețe. Curând poate (nu mai știu), cercul de trăsnete m-a părăsit. Bubuiturile au răsunat tot mai departe, dincolo de colină. Apoi, s-au stins și a urmat o liniște cumplită. * În nopțile ploioase, fără lună, din toamna fiecărui an, în satul indian Jatinga (Assam) se adună stoluri imense de păsări de diferite specii
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și acuzații. ― Mașina! Mârșava Mașină!... O monstruozitate mecanică, necinstită, inumană... Conspiratorii venusieni, cei care au infectat oamenii cu otrava sa străină... Cămașă de forță... asasinat... masacru... Și în tot acest timp, ca un fundal sonor al acestor voci mincinoase, răsunau bubuiturile tunurilor, vacarmul surd, dar în continuă creștere, al armelor. Gosseyn simțea că adoarme. "M-aș simți mai bine în pat. Sunt obosit. Atât de obosit." ― Gosseyn! Toate celelalte voci tăcură. Radioul i se adresa lui direct. ― Gosseyn, îți vorbește Mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
deși înainte vreme îi plăcea să râdă, să cânte și să bea. Ofta după perioada războiului din ’77, când și el, și stăpânul lui erau tineri și veseli. Uitase grămezile de morți și mai ales vaietele răniților, uitase frigul, uitase bubuiturile de tun care-l făcuseră să rămână tare de urechi pentru toată viața. Ca toți oamenii simpli, confunda tinerețea proprie cu binele lumii. Dădu deoparte draperiile de catifea și soarele năvăli înăuntru, fixându-se pe unul din rafturile bibliotecii, pe
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nou, învăluindu-i deopotrivă pe oaspeți și pe-ai casei. Era ca și cum s-ar fi reîntâlnit pe malul celălalt al unui râu. Așteptau de la noul an tot binele pe care cel vechi li-l refuzase. În tot orașul se auzeau bubuiturile de tun de pe Dealul Mitropoliei, care te făceau să tresari mai întâi de surpriză, apoi de bucurie. Dușmanii nevăzuți din noul timp erau puși pe fugă. Iar urarea de La mulți ani! se auzi de atâtea ori și pe atâtea voci
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în fumuri grase, în timp ce ceilalți, copleșiți de lanțurile neputinței și ale fricii, ne așteptam rândul. Asta era, în orice caz, ceea ce lumina privirea doctorului Rieux, care, căutând să ajungă în cartierele mărginașe, umbla singur la sfârșitul după-amiezii, în mijlocul clopotelor, al bubuiturilor tunului, al muzicii și al strigătelor asurzitoare. El își continua meseria, nu exista concediu pentru bolnavi. În frumoasa lumină transparentă care se lăsa peste oraș, se înălțau vechile mirosuri de carne friptă și de alcool cu anason. În jurul doctorului, chipuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
părăsi curajul. Te ajut eu. Nu cred că e ceva grav. — Lasă-mă în pace, strigă Ignatius. Imbecilule. Refuz să-mi petrec restul zilelor într-un scaun cu roți. Domnul Gonzalez simți cum picioarele i se răcesc și îi înțepenesc. Bubuitura căderii lui Ignatius o făcuse și pe domnișoara Trixie să se întoarcă de la toaletă. Veni din dosul fișierelor și calcă peste grămada de carne întinsă pe spate. — O, Doamne! exclamă cu voce stinsă. E Gloria. Trage să moară, Gomez? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
culoare galbenă. Apoi bărbatul care stătea pe locul din față a scos un băț și a Început să bată În toba pe care celălalt o ținea În aer. Imposibilitatea misiunii trebuie să le fi dat energie, fiindcă curând au suplimentat bubuiturile și bufniturile cu un imn. Câțiva trecători de pe trotoare s-au oprit uluiți, Însă mulți alții au aplaudat și s-au alăturat duetului, declamând versurile cu o Înflăcărare crescândă: Pământul, cerul, apa să ne asculte glasul Întreaga lume să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
va spune nimănui. Cuvintele aveau intonația plină de pasiune și irațională a unui cântec liturgic, ridicându-se până la un adagiu final: Nu va spune numănui.' Capitolul șaisprezece Scrisoarea parfumată Tunul Fortăreței Sfinții Petru și Pavel anunță miezul zilei cu o bubuitură fără greș. Ca și cum ar fugi de impactul loviturii distante, Porfiri își iuți pașii în timp ce deschidea ușa clădirii de pe Aleea Stoliarni, tremurând de frig. Departamentul de Poliție al Districtului Haymarket se afla la etajul al patrulea. De pe ușile deschise ale apartamentelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
În care Wakefield Își Înfige furculița În ouăle Benedict. Și ea pare să nu fi Închis un ochi toată noaptea. Îi face loc pe banchetă și Îi comandă o cafea. Acoperă ouăle cu șervețelul; vederea lor intră În conflict cu bubuiturile din creier ale mahmurelii sale de după vodcă. — M-am săturat de tot rahatul ăsta. Nu cîștig o grămadă de bani. Mi-am consumat toată bruma de economii pe cauțiunile părinților mei. Wakefield rînjește și Susan izbucnește În rîs, În ciuda necazului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
unui judecător căzînd pe masa de lemn și figurile se animează. Wakefield se trezește la sunetul ciocănelului, dar acesta continuă să bată. Încet, Încet, Începe să Înțeleagă: este lovitura de start a Diavolului! Privește de jur Împrejurul camerei, dar nu e nimeni. Bubuiturile continuă, urmate ceva mai tîrziu de un rîcÎit ciudat. Wakefield se ridică În capul oaselor În pat și se uită la ceas. Ecranul digital este gol; poate că a ieșit din priză. Ciocănitul și rîcÎitul devin din ce În ce mai puternice; Wakefield se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pe vecin și Îl Întreabă ce se petrece. — Restaurare! strigă bărbatul la rîndul lui. — Hei, bravo ție, dar zgomotul este de nesuportat! — Am autorizație! strigă din nou bărbatul și continuă să ciocănească. Mai vedem noi, Își zice Wakefield, Închizînd fereastra. Bubuiturile se opresc la apus și o iau de la cap În zori. Wakefield face niște cercetări; bărbatul a primit, Într-adevăr, autorizație de la primărie să restaureze vechea clădire de alături. Casa este locul nașterii unui faimos muzician de jazz din secolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
uită la chirurgii plasticieni; dacă ar arăta ca altcineva, ar putea merge la un psihoterapeut, să Încerce să se și simtă ca altcineva. Acest Altcineva ar fi tolerant și ar avea o abordare filosofică a problemei nebunului și ar suporta bubuiturile ciocanului cu inima ușoară ca un fulg. Apoi avocatul ar avea grijă ca liniștea să fie reinstaurată. Chiar În fața cafenelei, pe partea cealaltă a străzii, este un mic muzeu. În curtea lui a stat expus, ani la rînd, un obiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
parcată de cealaltă parte a străzii - cu motorul pornit, cu farurile stinse și cu portiera din spate deschisă. Abia făcuse un pas către camionetă, scuturându-și de pe hanorac cioburile de sticlă, care-l făceau să strălucească, cînd Zero auzi o bubuitură ce cutremură asfaltul de sub tălpile sale, iar un fulger roșu lumină Întreaga piață. Grilajul smuls din țâțâni fu aruncat pe trotuar și, odată cu el, zburară afară bucăți de zid, pahare de carton, paie de plastic, tăvi de plastic, litere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
unui șomer - și, de altfel, Într-o zi toate acestea se pot schimba și săracii pot deveni bogați, și invers. De la ușa cea verde a băii băieților se auzeau bufnete și gemete Înfundate și râsete. Dintr-o dată se auzi o bubuitură - ca un fel de explozie -, iar gemenii Bettini se repeziră afară urlând. Anzalone aproape că o răsturnă, iar scutierul, Împiedicându-se de ea, o Împinse În perete. Ușa verde rămăsese deschisă și acolo, În capăt, lângă toaletă, Între paravanele verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
furie o doamnă elegantă de pe vas. Săracul Prâslea fu pus la muncă de căpitan. Trebuia să spele toată puntea și toate geamurile. Unde o fi agentul? se întrebă nedumerit Prâslea. Taci! țipă căpitanul la Prâslea. Dintr-o dată se auzi o bubuitură puternică, iar în mijlocul mării se făcu un vârtej mare care înghiți tot vasul. Probabil au fost oamenii legii care vroiau sal salveze pe Prâslea. Din acesta bubuitură, eroul nostru se trezi din nou îmbrăcat în hainele lui de poveste. Îi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
întrebă nedumerit Prâslea. Taci! țipă căpitanul la Prâslea. Dintr-o dată se auzi o bubuitură puternică, iar în mijlocul mării se făcu un vârtej mare care înghiți tot vasul. Probabil au fost oamenii legii care vroiau sal salveze pe Prâslea. Din acesta bubuitură, eroul nostru se trezi din nou îmbrăcat în hainele lui de poveste. Îi dispărură armele avute, dar și hainele cu care era îmbrăcat. Se afla din nou în curtea palatului impunător unde îl aștepta aleasa inimii. Într-un buzunar de-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și nu se merită toate astea. S-a șters la gură, mi-a dat sticla înapoi, să mergem, mi-a zis, înainte să ne vadă nea Gică. Bine, am zis, să mergem, și mi-am amintit că noaptea trecută o bubuitură puternică mă trezise și pe mine, după care am zăcut multă vreme treaz, nemaiputând să adorm, am zis, deci, că e-n regulă, să mergem, dar atunci, exact când m-am gândit la visul meu, am auzit o bubuitură, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o bubuitură puternică mă trezise și pe mine, după care am zăcut multă vreme treaz, nemaiputând să adorm, am zis, deci, că e-n regulă, să mergem, dar atunci, exact când m-am gândit la visul meu, am auzit o bubuitură, numai că asta nu era la fel de puternică, mi-am și dat seama ce era, două camioane se apropiau foarte repede de terenul de sport, de departe se vedea că sunt vopsite în verde și au prelate de camuflaj, noi stăteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]