316 matches
-
la propriul stilou. Și, aplecându-se să vadă, Tovarășa Lătrău spune: — Am ochi verzi, nu căprui, și culoarea naturală a părului meu e arămiul. Se uită în timp ce el scrie verzi, apoi zice: Și am un mic trandafir roșu tatuat pe bucă. Ochii i se opresc pe reportofonul argintiu care se ițește din buzunarul cămășii, cu micul microfon acoperit cu o grilă metalică, și spune: Nu scrie păr vopsit. Femeile fie își accentuează, fie își nuanțează culoarea părului. Lângă ei stă domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pe piept. Ochii ei albi se ridicau spre tavan, Înfiorîndu-se sub asalturile cu care profesorul de muzică o penetra Între coapsele palide și tremurătoare. Aceleași mîini care Îmi citiseră chipul cu șase ani În urmă În Întunericul Ateneului strîngeau acum bucile lucind de sudoare ale maestrului, Înfigîndu-și În ele unghiile și trăgîndu-le spre sine cu o poftă animalică, disperată. Am simțit cum mi se taie răsuflarea. A trebuit să rămîn acolo, paralizat, vreme de aproape o jumătate de minut, pînă cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
parterului și Încrucișîndu-se cu Fermín Romero de Torres, care se Întorcea din safariul său gastronomic. Intră pe rînd și Își ocupă fotoliul. Îmi Întinse o bomboană de pralină și mă privi cu o oarecare reticență. — Daniel, ești alb ca o bucă de măicuță. Nu ți-e bine? O adiere nevăzută plutea peste parterul cu fotolii. — Miroase ciudat, comentă Fermín Romero de Torres. Ca un pîrț rînced, de notar sau de procuror. — Nu. Miroase a hîrtie arsă. — Hai, ia un Sugus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nașa, mare maestră la tranșat cotlete și frigărui, în cârciumile din Capitală, îi arse povestitorului un ghiont sub coaste. Simulând perfect voia bună, deși ghiontul nănașei îi tăiase respirația, Nicanor se făcu a nu-i păsa de marafeturile orășeanului, cu bucile mari, care își dădea și mai mare importanță, întrerupând cântecele înainte de vreme, cum nu era obicei și așa cum nu se cuvenea la Goldana. Ba, Iuga Panțâru, cumnatu-său, cu mustața și sprâncenele mai înflăcărate decât coada veveriței, se înveseli, văzându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cei din Kotonoaga, care nu prea știau să învârtească hora: Dă-te, vere, mai deoparte / Nu joci, numa' dai din coate / Pe-aici, nu te-mpiedeca / Du-te 'nvață a juca / Că încurci și cetera!... Orășeanul, cel fără pălărie și cu bucile mari, găsise, în acareturile lui de tinichea și de foaie de cort kaki, o nebună de săltată de la Goldana, dans care, învârtit, în sens invers acelor de ceasornic, de către meșteri-bărbați în ale horei, naște o irezistibilă forță centrifugă. În vâlvoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Ce să mai zic să iau de la „fetițe“... se lăcuiește aia cu toți și eu să pun botul pe lingura ei, nu m-am născut de azi, de ieri. Ăia nu pot să schimbe nimic: cearceaf, lingură, asta... farfurie, nici buca de pâine. Păi, fetițele au loc separat și pe cameră mare. Le lăcuiesc toți, dar nu se împarte nimic cu ele, bine, c-o fi să iasă pe caleașcă și nu vede ăla de sus cine schimbă. La normali, Afterșef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Brandaburlea. Se avântă din nou: - Știu eu prea bine ce face Sorinel al nostru la votare! Eu știu, băi, cine a a fost tovarășa Rela Păsculescu. Câți nu i-a dus doru, măcar așa, un șut să-i tragă în bucile alea cât roata carului. Tot tac-tu a tras-o și pă ea. A murit anul trecut, norocu ei, că acuma, când dă drumu la liste, știți voi unde o găseați? Dar voi? Voi ce-ați făcut? Ce-ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
tergiversezi de zece ani !". Posomorât,tatăl îi răspunse: "Dragul meu. Cu onorariul de la acest proces te-am ținut la facultate !". „Mergem la procest!”,spun țăranii.Președintele unei judecătorii a întrebat o bătrână în ce punct ține pământul. ”La părul de la «Bucile Curului» !,domnule judecător”,a răspuns cu nonșalanță mătușa. Intr-un sat izolat,am cunoscut doi vecini.Unul din ei,nea Vova,lucrase la o mină de cărbuni.La pensie s-a retras spre locurile natale.A obținut de la stat casa
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
duse la măsuța de serviciu și luă de sub ea o revistă pornografică, numită Debonair... Drept să spun, eu îmi cunosc revistele pornografice: Debonair făcea parte dintr-o categorie inferioară, destinată labelor muncitorilor necalificați, cu multe gospodine deșănțate sau suedeze cu bucile pline de coșuri, care-și tot îmbracă și dezbracă lenjeria ordinară. Ia loc, John, spuse ea, netezind locul de lângă ea cu palma. Umezindu-și vârful degetului, Vron începu să întoarcă paginile. Cu un oftat, care era mai mult un gâlgâit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și picioarele ridicate pe un covor mițos. Vron întinsă pe aripa unei Hyene cu botul lăsat Vron ghemuită deasupra unei oglinzi Am dat pagina — Uite, am auzit șoapta lui Vron. Ultimul poster dublu o arată pe Vron în genunchi, cu bucile împortjartierate, săltate spre aparat, lărgindu-și gaura ocupată cu degete sângerii Abia acum am recunoscut-o: Veronica, talentata stripteuză de la Shakespeare. Vron începu să plângă. Tata îmi aruncă o privire bărbătească. . Cred că mai era și o lacrimă sau două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Dacă mă întors cu spatele la oglinda care nu minte, îmi ating tibiile și mă uit printre picioarele depărtate, frânt pe spate ca într-o secvență pornografică, atunci pot să văd foarte bine ochiul purpuriu al acestui groaznic furuncul, căscându-se pe buca stângă. Ăsta da caz. Nu e o chestie doar așa, ca să se afle-n treabă. Nici o mirare că li se spune furuncule. O frățioare, sunt cazuri când băile, care îți sunt la fel de familiare ca propriul trup, sau chiar și cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lovitura cu capul - dar, pentru numele lui Dumnezeu, unde era capul lui? N-am reușit să i-l găsesc. Lucrurile s-au agravat brusc când a început să mă zgâlțâie în sus și-n jos cu pelvisul lui înfipt între bucile mele, scoțând niște sunete de maimuță în călduri, râzând bolborosit, arzându-mi gâtul cu respirația lui de foc. Am simțit pentru prima dată întreaga incandescență a nebuniei lui și mi-am spus, aici nu mai e vorba de o confruntare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu pompa de rigoare. Sculptorul și nevasta lui (mare desenatoare de politicieni în revista Daily Mirror) s-au dat peste cap să iasă totul bine. În fine, sosește Regina, elegantă, dar îmbrăcată oribil, după moda englezească. La fel de fadă ca și bucă tăria lor... Emoție mare pe mine. I-am făcut o reverență ca la curtea Angliei. Dânsa era extrem de simpa tică. Cu talentul ei de mare regină, ne-a făcut să ne simțim cu toții în largul nostru. Sergiu, într-o vervă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
o rochie fină de muselină, Înflorată, din care trupul Îi stătea să Își ia zborul, ațâțător. — Pune-mi și mie o vodcă și niște sifon rece, suntem În vacanță, ce naiba. El Însă a luat-o În brațe lacom, Îi frământa bucile În tăcere, gemând, gata să-și Împlânte mădularul În carlinga zemoasă, ea l-a respins și l-a privit În ochi cu seriozitate. Avem de vorbit lucruri importante. Lucian a rânjit Înghițindu-și saliva, i-a turnat vodcă Într-un
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
la Paris, devenisem atât de excitat, pe scara rulantă, de îmbinarea dintre fusta cafenie de costum a unei stewardese din fața mea și fuzelajele îndepărtate ale aeronavei, fiecare înclinată ca un penis argintiu spre despicătura feselor ei, că-i atinsesem involuntar buca stângă. Tocmai când femeia aceea tânără, absolut fără chip pentru mine, își schimba greutatea de pe coapsa stângă pe cea dreaptă, am pus palma peste o gropiță din materialul ușor uzat. După o pauză lungă, s-a uitat în jos la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
strop de invidie): „Aș fi un copil rău dacă n-aș dănțui în entuziasmul vostru, — după aceeași scripcă. Fumisteriile sînt un lucru minunat cînd sînt lucide, și cînd Țara ar rîde după ochelari și Marciulică și-ar stăvili hohotul în bucile-i faciale de gornist. Marcel, îmi placi că ești și fervent, și flăcău teribil — și supun rîndurile astea potolitului Jules — iar Țara punctificat în lutul în care maestrul Dumnezeu i-a întemnițat talentul, amuzant și angelic cînd copleșește burghezimea”. Primatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
zona stației de benzină Shell unde trebuia să facă plinul. Să fi avut un camion ca ăsta pe vremuri, cu tovarășul Baiza la volan, ehei, altele ar fi fost rezultatele... Și nici nu ne-am fi hurducat așa de tare bucile pe drumurile de țară. Una e să faci colectivizarea cu Zilul sau Molotovul și alta cu ... DAF-ul, zise Flavius-Tiberius și luă În brațe, la Întâmplare, cartonul cu numărul trei. Era ușor, așa că mai luă unul, apoi se Îndreptă, călcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Loew a renunțat la ideea înscenării. — Atunci se cheamă că ești un isteț impresionabil. Fritzie e cât se poate de rău, iar Ellis... Dar maiorul revenise la telefon: — Domnule, Dulange spune că fata avea trei alunițe închise la culoare pe buca stângă a... ăăă... posteriorului. — Puteați să-i spuneți cur, domnule maior. Pornim imediat spre dumneavoastră. • • • Caporalul Joseph Dulange era un bărbat de douăzeci și nouă de ani, înalt, musculos, brunet, cu față prelungă și o mustață subțire. Era îmbrăcat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
că înmiresmează cerul urechilor la îngeri. Gudulanul amorțește păsăretul în zbor. Scrântește berzele, pe care le-a căpiat întîi cu glasul lui, și le înfige în cioc. Coboară îngerii câte doi, câte cinci, în copacii de la Universitate, se tolănesc cu bucile lor roze pe bordurile de la crengile alea. Își vâră degetele în nas, trag flegme mai parfumate, ca siropul de fistic și, ascultîndu-l, se minunează: "Înaripaților, la aparatul ăsta de radio ce seamănă cu un rege trebuie să fi lucrat mânușițele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în trecătoarea dintre casele lui Jubilău și cele ale lui Spasmatu, fermecătoarea aprinsese cele două focuri vii, iscate nu cu scânteie cordită de la chibrit sau brichetă. Ci cu scânteie sfântă, slobozită de la cremene și de la iască. Și asmuțite - flăcările - până la bucile norilor de către un sobar de copii morți. ...Și pe când încă ne chiombeam noi, sugîndu-ne cariile, bate el miezul nopții, drăguțul!... La început bate el... dar nu se întîmplă nimic, fiindcă, cică-se, nu manifestasem destulă credință... (Sanchi, nu manifestasem, dar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și ceilalți vecini. Că regulamentul ăsta era: la fiecare transperantă era repartizat pe puțin cîte-un vecin... Și, cum nenorocitul de Bubu le scosese pe toate, bănuind că le telegrafiase putoarea semnalul, se năpustise cu toții. Care într-un papuc, care în buca goală, de se provocase afluxul în bloc... ... Ne vede ăsta al lui Neta, direct la etajul cinci, ciuciți pe covorașul lui, cocoțați pe balustrade și întrerupătoare, cam nădușiți și doar în condiția fizică și îngăimă: "Ce e, bă, la ușa
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fier-îmbetonată noua structură radial-concentrică, cu bulevarde precum Victoria Socialismului, Unirii și Libertății, Coșbuc-Izvor. Capete de bulevarde imense, placate în dale pătrate, mozaicate, semi-translucide și pe luciul cărora tărăboanța patinând, pentru o clipă, îi viră lui Genel culoarea naturală, oacheș-gălburie, a bucii obrazului, într-una precum a colii de hârtie. Bâjbâiră, o vreme, peste găurile de șobolani ale picamerelor, pe sub benele suprasaturate cu beton ale macaralelor, picurând în jurul lor cu insistența unei ninsori de fulgi metalici și monstroși. Și dibuiră, într-o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un termen cât mai impropriu, că n-o mai văzusem deloc. Adat buzna până-n mijlocul camerei și și-a pus în evidență, 196 DANIEL BĂNULESCU În Cabinetul-dormitor al Mariei C. Nicolici, beznă să-ți vâri arătătoarele-n ochi. Has-Satan reperă bucile triste, stafidite, de colac dezumflat, ale cucoanei. Alături de ele, dosul trufaș, de statuie obeză, gelatinos de osânză, al lui Genel. Orientîndu-se după despicătura șezutului, îi detectă taximetristului umărul și-l scutură serios de omoplat de două, trei ori. - Puturosule, hai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de nou-născut. Prelata îi fusese rostogolită din pod, pe o rampă, de către calfa zaharisită și moșmondită, Ioana. Căreia, după ce, într-adevăr, îi mulțumi, se văzu nevoit s-o zgornească, c-un călcâi ce i-l aplicase, la fix, în noada bucilor, după ce se dovedi că nici hodoroaga asta nu-l ajutase de dragul ajutatului, ci, mai curând, căuta și ea să-și maseze hoitul ridat într-al lui, al lui Doru. De abia atunci Sinistratul se întinse, într-adevăr, cu mâinile pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
din față a saniei. În fața ochilor mei și ai mamei se profila spinarea vizitiului, În pufoaica lui albastră și cu ceasul Îmbrăcat În piele (era două și douăzeci) prins În spate, la centură, pe sub care se rotunjeau ca un dovleac bucile uriașului său șezut, bine Înfofolit. Vedeam blana de focă a mamei și, pe măsură ce goneau tot mai iute prin ger, manșonul pe care și-l ridica În față - acel gest grațios al unei doamne din St. Petersburg, În timpul călătoriilor de iarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]