KorAP: Find »[drukola/base=buclă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...10 11 12 ...147 >

3,671 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

prelungitoare de 8 metri x 1 adaptor de priză cu patru ieșiri x 16 baterii AA, în cazul unei căderi de curent sau al folosirii în aer liber Mod de funcționare: Funcția acestui echipament este aceea de-a genera o buclă conceptuală non-divergentă. Cu alte cuvinte, un cerc închis, un flux de pură și singulară asociere trecând de la un dictafon la altul, în ordine. De la unu la doi. De la doi la trei. De la trei la patru. De la patru înapoi la unu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
etc.) dincolo de spațiul definit și să nu le permită să treacă prin el sau rămână înăuntrul lui, creând astfel o zonă de izolare. Din câte știu eu, nici un ludovician sau orice alt pește conceptual n-a pătruns vreodată într-o buclă conceptuală non-divergentă. Pe scurt, va funcționa ca o cușcă de rechini. Instrucțiuni: Introdu casetele în dictafoane. Așază dictafoanele în fiecare colț al camerei și la marginile oricărui spațiu pe care vrei să-l definești. Dacă e posibil, cuplează fiecare dictafon

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
implicate în înregistrări nu trebuie să asculte vreuna dintre casete. În afară de această singură interacțiune, cei patru oameni nu trebuie să se cunoască deloc, altfel ar putea apărea ramificații sau încrucișări de flux și ar urma imediat o prăbușire vertiginoasă a buclei. Evident, din același motiv, nici tu nu trebuie să ai nici un contact cu vreunul dintre cei patru participanți. Evident e și faptul că lucrul ăsta e aproape imposibil. De unde și importanța bunei întrețineri a echipamentului din dotare. Cu regret, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
o sută de scrisori ca asta. Sper să le poți urmări. Eu fac tot ce pot. Curând vei primi un pachet în care se află un bec, o casetă video și două caiete. E important să deschizi pachetul înăuntrul unei bucle de dictafoane, pentru că citirea informațiilor pe care le conține va crea o miros puternic în adâncul apelor. Becul a fost atent modificat să transmită prin pâlpâiri un text Morse/QWERTY dublu-codificat (revin la asta mai târziu) cu prinzând un fragment

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
bolnavi, morți sau pe moarte în ele; un oribil acvariu abandonat. În centrul acelui loc l-am găsit pe ludovician. Era mai tânăr atunci, mult mai mic, dar totuși foarte periculos. Și l-am eliberat, Eric, din închisoarea lui, din bucla conceptuală. Eu am făcut-o. Eu sunt de vină. M-am oferit rechinului gândurilor și el a mâncat și a mâncat, devenind din ce în ce mai mare, iar acum e adult și nu ai cum să-l oprești. M-am ucis pe mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
creând ciudate asocierice pluteau prin cameră. Dictafoanele de curând despachetate ale Primului Eric Sanderson murmurau în fiecare colț al dormitorului și rechinul memoriei, ludovicianul, a rămas blocat în spatele tencuielii. N-a putut intra în perimetru. N-a putut pătrunde în bucla conceptuală non-divergentă. Scrisorile Primului Eric Sanderson variau de la cele lucide la cele aproape indescifrabile, însă tacticile lui dădeau roade. Toate. Astfel, cu îndoială la început și apoi cu o încredere grijulie dar crescândă, am devenit elevul ultimului meu eu. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
fusese așezată la un capăt al său. Am pornit spre ea. Apropiindu-mă, am văzut că lampa arăta ca scoasă dintr-un living al anilor ’70, avea un abajur mare, de verde decolorat, cu ciucuri și-un picior plin de bucle și curburi făcut din lemn vopsit în negru. — E cineva? Nu era nimeni în jur, doar eu și lampa, stând împreună la capătul unui hol lung și solitar. L-am găsit urmărind cablul de alimentare. Cablul lămpii se continua cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ești. Mai întâi trebuie să fac ceva important. Domnul Nimeni mă urmări cum pun bateriile în dictafoane și le așez într-un pătrat aproximativ în jurul nostru, la marginea luminii aruncate de lampă. Nu spuse nimic până când n-am terminat. — O buclă asociativă pe bază de sunet, îmi zâmbi el așa cum îi zâmbește șeful unui angajat care a făcut o șmecherie isteață cu cifrele contabile. Uau, pot să întreb cum a fost gândită? M-am așezat la loc. Simțeam ceva forfotindu-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
capul într-o parte. La doar cincisprezece centimetri, unul dintre dictafoane se ridica asemeni unui obelisc miniatural, cu banda lui minusculă derulându-se de pe-o rolă pe alta cu un zumzet grav, înregistrarea auzindu-se ca o pălăvrăgeală indistinctă. Bucla conceptuală non-divergentă. Luxofagul înotase în curgerea ei și fusese luat de ape. Mi-am înfipt călcâiele bocancilor în dalele netede de gresie și am făcut un salt înainte pe podea, alunecând pe spate până ce-am ajuns în afara cercului de lumină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
am făcut un salt înainte pe podea, alunecând pe spate până ce-am ajuns în afara cercului de lumină și a perimetrului trasat de dictafoane. M-am ridicat în capul oaselor, strângându-mi cotul rănit la piept. Luxofagul zăpăcit se rostogoli înăuntrul buclei, o dată, de două ori, ca apa scurgându-se într-un sifon de chiuvetă, apoi își recăpătă controlul. Înotă înapoi la domnul Nimeni și începu să-i dea ocol pe-o orbită lentă, la nivelul mijlocului. — Hmm. Acum hainele lui Nimeni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
cerului de lumină și... călcând pe unul dintre dictafoane. — Nu! Cuvântul, aerul ieșiră din mine ca o rană. Nimeni lovi din nou tare cu călcâiul și carcasa mică, din plastic se crăpă. Cercul scârbos de mrene din jurul lui tresăltă când bucla conceptuală se prăbuși în sine și dispăru. Apoi se desfăcu și luxofagii se aruncară asupra mea într-o grindină neagră de fobii și sentimente de vină. Dar, când ajunseră la jumătatea distanței, roiul intră în dezordine. Se încolăciră și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
un... Cu o groază nemărginită, mi-am dat seama ce se întâmpla. — Idiotule! am strigat, înainte să mă pot abține, toată teama mea față de domnul Nimeni fiind înghițită de ceva mai mare, mai teribil, mai familiar. E aici. A așteptat. Bucla aia a fost singura care ne ținea în siguranță și tu ai distrus-o. Idiotul dracului. Nimeni deschise gura să spună ceva, dar se răzgândi. Urmă o perioadă de limpezime și de tăcere. Am stat nemișcat, cu simțurile atente la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
care Ward o integrase în noul său sistem începu și ea să aibă un efect pe care nu-l prevăzuse, un efect teribil; repetarea în fiecare duminică a procesului de standardizare transformă comanda de conservare a lui Ward într-o buclă de reacție. Săptămână de săptămână, sistemul trimitea instinctul de conservare în Ward, care, cu acest instinct sporit, perfecționa sistemul în consecință, doar puțin, în ideea a ceea ce el credea acum că este o înțeleaptă și potrivită precauție de supraviețuire. Instinctul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
că este o înțeleaptă și potrivită precauție de supraviețuire. Instinctul acum sporit crea din nou în el o reacție săptămâna următoare, făcându-l să-i accentueze din nou prezența în sistem. Odată pusă în mișcare, nu aveai cum să oprești bucla al cărei elan creștea mereu. Pe măsură ce treceau săptămânile, Ward deveni sclavul propriei sale mașinării. În fața acestui instinct tot mai puternic, devorator, de supraviețuire, Ward aduse din ce în ce mai multe rectificări sistemului și, fără să-și dea seama, se dezbără de propria umanitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
am urmărit cu degetul pe literele de pe pagină. — Cred că suntem în codița unui „h“, am spus, surprins de cât de natural suna. — Minunat, zise Scout, înaintând. — Minunat, am repetat după ea, uitându-mă iar la hartă. Am ajuns în bucla literei R. Aceasta se dovedi a fi o încăpere destul de mare, cu acoperiș în formă de cupolă, alcătuit din ceea ce păreau a fi cărți de telefon. Alte cărți de telefon erau stivuite pe lângă pereți. Pereții înșiși fuseseră construiți dintr-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
groase. Fiecare fusese așezat într-un colț al machetei, în felul acesta: x x x x x Două lucruri mă frapară la aranjamentul acela. Nu știam care mă descumpănea mai tare. — Computerele alea albe, am spus, sunt pentru generarea unei bucle conceptuale, nu? — Corect, una extrem de puternică folosind un flux de date în locul sunetului înregistrat. — Și, am spus, sunt aranjate sub forma unei ambarcațiuni. — Da, așa e. Fidorous făcu un gest amplu cu brațul în direcția montajului. — Bun venit pe Orpheus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
și un acumulator de mașină. 3. Computere. Cinci computere mătăhăloase, din anii ’80, poziționate în cele cinci colțuri ale montajului. Fiecare computer a fost conectat la cele două din apropiere cu cabluri de telefon albe și împreună acestea formau o buclă conceptuală sub forma unei bărci urmând marginile profilului de scânduri. Fiecare computer mai avea câte un cablu negru de alimentare care ducea la cutia de ceai conținând acumulatorul de mașină. Toate computerele erau deschise. 4. Butoaie. Trei butoaie mari, închise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Fidorous se referi la acesta ca la „Propulsorul 2“. — N-am s-o spun, am zis când am încheiat turul lui Orpheus, dar am zis-o totuși: Asta nu-i o ambarcațiune, ci doar un amestec de lucruri. Am priceput bucla de computere, dar restul... Dacă vine rechinul, noi o să, ce, o să ne urcăm pe cutiile alea și-o să ne jucăm de-a Ahab sau ceva de genul ăsta? — Sau ceva de genul ăsta. În spatele ochelarilor à la Michael Cane, fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
acasă. Numai că nu va fi tocmai așa, nu? Nu va fi dacă va trebui să ne apropiem de rechin. — Păi, întotdeauna există riscuri, dar ce trebuie să ții minte este că toată barca asta e făcută dintr-o singură buclă conceptuală non-divergentă puternică. Orice s-ar întâmpla, rechinul nu ne poate atinge atâta timp cât rămânem la bordul navei. Noi trebuie să-l găsim, și trebuie să-l obosim. Avem unelte la bord pentru a face asta. Odată ce-l vom fi sleit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
prinde? întrebă Scout, venind de după cabină. Fidorous se uită întâi de la Scout, apoi la mine și apoi din nou la Scout, ca și când nu i-ar fi venit să creadă ce-i auzeau urechile. — De câte ori? Nu. Orpheus e construit pe-o buclă conceptuală de trei ori mai puternică decât cea care l-a ținut în siguranță pe Eric în tot timpul ăsta. Noi o să stăm aici, el o să stea acolo, iar când butoiul ăla o să-l tragă la suprafață, noi o să terminăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
și vânătăi. Mă durea fiecare încheietură a corpului, mai ales genunchii, însă tot simțeam că pe dinăuntru dospesc de fericire. Momentul acesta - dimineața devreme, eu, Scout - era absolut perfect. — Crezi c-o să revină la suprafață? Am privit-o împingând o buclă de frânghie franjurată peste bordul navei cu degetul mare de la picior. — Fidorous așa crede. Se întoarse. — Mda, cât o valora și asta. Mă duc să verific laptopul lui Nimeni. — Ascultă, îmi pare rău că lucrurile nu merg conform planului. De ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
de izbândă, o să trebuiască să ai încredere că-mi fac datoria și tu să te concentrezi asupra datoriei tale, ai înțeles? — Bine, fie. Răspunde-mi doar la asta - luăm apă la bord sau nu? — Nu-i decât o spărtură mică. Bucla conceptuală are curățători de date care acționează ca niște pompe și o mențin în stare de funcționare. Doctorul dădu să părăsească puntea, dar Scout îl apucă de mânecă. — Stai așa. Ieri barca asta era de nescufundat și acum avem pompe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
îl apucă de mânecă. — Stai așa. Ieri barca asta era de nescufundat și acum avem pompe care ne țin pe linia de plutire? — Bine, dacă totul trebuie să fie în alb și negru pentru tine, procedăm așa. Ideea e că bucla asta conceptuală este inexpugnabilă, prin urmare orice pare să se întâmple, nu ne putem scufunda. Înțelegi lucrul ăsta? Pur și simplu nu se poate întâmpla. — O, ce bine, pentru că preț de-o secundă am crezut că ne aflăm pe o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
intru în apă, o să vină. — Eric, n-o să intri în apă, zise Scout privindu-mă cu ochi mari. E-o nebunie. — Ba nu e, spuse Fidorous, luminându-i-se fața. Ba nu e, pentru că încă avem dictafoanele. Mai avem o buclă conceptuală. Dictafoanele. Ca Orpheus însuși și atât de multe alte lucruri de la bord, și acestea deveniseră altceva pe drumul încoace. De fapt, deveniseră ceea ce Primul Eric Sanderson spusese de la început că sunt - o adevărată cușcă pentru rechini. Eu și cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
în aia. — De ce nu? zise Scout. Tu erai pregătit să cobori în apă fără nici un fel de protecție. — Scout, e ca și inexistentă. — Pe tine te-a apărat mereu. — Dar lucrurile s-au schimbat. Barca asta e construită pe o buclă conceptuală de zece ori mai puternică decât dictafoanele și ludovicianul tot a făcut găuri în ea. O să rupă cușca în bucăți. — De trei ori mai puternică. Veni la mine și mă prinse de brațe, strângându-mă și zâmbindu-mi. — Crede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]