309 matches
-
simțind nemulțumirea cicatricilor de pe stomac. Strânsoarea din jurul gleznei deveni mai puternică și altă mână-i cuprinse piciorul. Gâfâind de durere, Logan apucă sticla de whisky căzută, o strânse ca pe o bâtă și lovi. Pocni capul atacatorului său cu o bufnitură surdă, iar mâinile care-l țineau se făcură moi. Logan păși cu spatele, se chinui să se ridice din nou În picioare și ieși pe ușă clătinându-se. Durerea din stomac era ca focul. Cineva Îl injectase cu petrol și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
N-avem mandat! Nu putem să spargem ușa așa, pur și simplu. Eu nu făceam decât să joc puțin tare... — Sparge-o. Acum. Agenta Watson făcu un pas Înapoi și izbi cu piciorul În ușă, chiar sub broască. Cu o bufnitură explozivă, ușa zbură În lături, trântită În holul apartamentului și, sărind din loc, fotografiile se clătinară În ramele lor. Se grăbiră să intre, Watson În camera de zi, Logan În dormitor. Nimeni. La fel ca și apartamentul de deasupra al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
apăsase pe trăgaci. - Ai văzut pe cineva ieșind pe ușa aia? - Ce se-ntâmplă? - Ai văzut ceva suspect?! își pierdu ea cumpătul. - Nu, doamnă. - De cât timp te afli aici? - Nu știu. Zece minute... Cred, se precipită interlocultorul. O nouă bufnitură se auzi dinăuntru. Franciscovich le făcu semn îngrijitorului și paznicului să se depărteze. Trase aer în piept, își ridică din nou arma și apăsă ușor clanța. Ușa era descuiată. Se trase din dreptul ei pentru a preveni riscul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Era îngenuncheat pe podea în colțul îndepărtat al încăperii mizere, cu spatele la mine, cu capul mișcându-se ritmic și regulat în spate, înainte de a se izbi din nou de peretele din fața lui, pe care îl lovea de fiecare dată cu o bufnitură surdă. Chiar și de unde mă aflam îi zăream sângele scurgându-i-se într-o parte pe față și când țipătul a izbucnit din nou, a fost și mai îngrozitor, pentru că acum vedeam creatura nefericită care-l scotea. Ben, fiul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
excelență”, ehe, numai icre negre și șampanie”, mai minți el, după care Își văzu mai departe de treaba lui cu piesele motorului. Adică, tăcu. Tăcu și el. Și se lăsă Într-adevăr o mare tăcere. Întâi o trepidație puternică. O bufnitură. Și totul Începu să se prăbușească cu un vuiet asurzitor Într-un nor de praf din care săreau așchii de scânduri, grinzi forfecate, cărămizi, fiare și cioburi de sticlă. I se păru că se petrece cea mai puternică explozie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
peron este adus un căruț de poștă. Lângă saci, trei mistreți. Cu etichete pe care scrie: Prodexport. Tu te uiți, viu, la ei, ei se uită, Împușcați, la tine. O țigancă se pălmuiește singură prin sala de așteptare. E beată. Bufnitura tampoanelor sfarmă gerul, undeva pe linia de manevră. Cerul este senin și plin de stele, dar nu poți ști care sunt capriciile vremii. Vagoanele rapidului calcă lin ácele printre semafoare albastre, iar de la cișmeaua gării care țârâie, un fir de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
simți că Începe să alunece pe podea. Se Întinse ca să se țină de blatul de la masă, dar nu reuși să ajungă la el. De vreo câteva ori reuși să se redreseze. Până la urmă, căzu pe spate și ateriză cu o bufnitură pe podea. —Ești bine? sări Ronnie, ridicându-se cu greu de pe scaun. Ruby reușise să nu se lovească cu capul de dușumea, dar aterizase șui. Cumva piciorul Îi ajunsese sub ea. Când Încercă să-l Întindă se schimonosi de durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Eram sigur că o să fie împins cineva peste bord sau călcat în picioare în graba de a coborî pasarela și a pune piciorul pe pământ american. La pavilioanele vamale era și mai rău. Pereții subțiri răsunau de scrâșnetele roților, de bufniturile valizelor și de strigătele oamenilor. Bărbații se mișcau prin căldură ca înotătorii subacvatici. Femeile își făceau vânt cu pălăriile, batistele și documentele. Copiii plângeau. Un bătrân leșină. Și la capătul pavilionului, o suliță de lumină pătrundea printr-o deschizătură în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mi-am îndoit brațul pe spate, apoi l-am adus în față și am lăsat cartea să zboare. Plană pe deasupra șinelor, ușoară ca un fulg și liberă ca mine; lovi peronul opus cu o pocnitură și apoi căzu. Am auzit bufnitura când a lovit șinele. Stătea între ele, cu paginile larg deschise. Am stat și m-am uitat la ea. Nu voisem să o distrug. Voiam doar să o scot din casă. M-am furișat înapoi la mașină, cu umerii aduși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
când un hamal a vrut să se dea mare: fără îndoială, există acest zgomot produs probabil prin izbire, un sunet ezitant, înfundat - și cred că mama a preluat cuvântul de la zgomotul ăsta surd și sec, parcă l-a inventat: bufnetul, bufniturile - prin care denumea o bușitură produsă din cauza unei neglijențe în transportarea mobilelor, prin lovirea de un perete sau de un colț. Trebuia să mă uit la aceste „bufnituri“, care, de fapt, erau răni în sufletul mamei, iar în albumul amintirilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cuvântul de la zgomotul ăsta surd și sec, parcă l-a inventat: bufnetul, bufniturile - prin care denumea o bușitură produsă din cauza unei neglijențe în transportarea mobilelor, prin lovirea de un perete sau de un colț. Trebuia să mă uit la aceste „bufnituri“, care, de fapt, erau răni în sufletul mamei, iar în albumul amintirilor mele am și păstrat imaginea unui exemplar: o adâncitură cam cât buricul unui deget, pe care o descoperise mama în lemnul polisat, înnegrit, al comodei Biedermeier, încercuită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
urme vizibile, dar acum, când fuseserăm siliți să ne mutăm printre colinele Molasse, ne-a ajuns și bufnetul ăsta: ceva ce nu mai putea fi recuperat, chiar dacă mama ar fi știut vreo metodă prin care să abată atenția măcar de la „bufnituri“. Tampona cu un burete mic locul, cu grijă și răbdare, deoarece bușitura îi făcea concurență lacului. O umezire prea abundentă ar fi dăunat luciului, care ar fi devenit mat în jurul adânciturii, cenușiu cum e cocleala; pe de altă parte, umezirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
camerele după închipuirea ei, cu aceleași elemente vechi care să arate ca noi: cu altarul casei, masa de sufragerie și scaunele din Cöln, cu canapeaua și cu măsuța pentru fumat, avea grijă ca la împinsul mobilei să nu se producă „bufnituri“ în lemnul vechi, își construise lumea ei, țara ei, pregătindu-se astfel pentru o lungă singurătate. Asta a început odată cu moartea tatei și a durat două decenii, până ce într-o zi pe pereții întunecați ai camerei de zi a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de lemn. Pe urmă - din nou șuieratul. Tina șopti: — Doriți din nou imagine? — Nu, răspunse Barnes. Ascultară. Alte hârșâituri. Un moment de liniște, urmat de bolborositul apei, foarte puternic, foarte aproape. — Isuse, șopti Barnes. Este chiar afară, aproape de noi. O bufnitură sinistră În peretele habitatului. Ecranul se aprinse: SUNT AICI! Imediat simțiră primul șoc, care-i dezechilibră pe toți, răsturnându-i pe podea. În jurul lor, habitatul gemea și scârțâia Înfiorător de tare. Norman Încercă să se ridice - o văzu pe Fletcher
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ești, Îl atac de aici... OK... este foarte aproape... Îl simt mișcându-se... individul ăsta mișcă o grămadă de apă! Un adevărat monstru! Din nou liniște. — Aș vrea să pot vedea mai bine. Liniște. — Tina? Ești... Apoi se auzi o bufnitură Înfundată care trebuie să fi fost o explozie. Se priviră reciproc, Încercând să-și dea seama ce Însemna zgomotul acela, dar, În clipa următoare, habitatul Începu iarăși să se clatine sub un nou asalt de lovituri, iar Norman, luat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ceva mai ferm. Foarte bine! a zis Melissa dându-i de înțeles lui Adam că nu era deloc bine. Uite-ți geanta, a zis ea dând drumul din mână unei genți sport imense care a căzut pe podea cu o bufnitură grozavă. Apoi blonda ne-a aruncat mie și Laurei niște priviri înveninate. Nedumerite, dar înveninate. Îi era imposibil să înțeleagă ce făcea Adam cu două babornițe ca noi când ar fi putut să-și aleagă pe oricare dintre nubilele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
se juca și apoi adormea dupăamiaza. O duceam în camera micuță care-mi fusese cândva birouaș (musai să diminutivez!), îi puneam toate jucăriile în pătuț, lăsam ușa întredeschisă, apoi auzeam din cealaltă parte a casei timp de aproape o oră bufnituri (arunca jucăriile în ușă, una câte una, până golea patul - era un joc -, și adormea). Se poate scrie foarte bine cu bubuituri, dacă devin zgomot de fond cotidian. Când a crescut mai mare, i-am luat casete cu povești (am
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
se amestecau, umplând casa, nici măcar nu se ascultau unul pe celălalt, tonul devenise violent și insultător, în vreme ce ea se plimba agitată prin cameră și el o privea fix de pe sofa, în vacarmul crescând al glasurilor lor, până s-a auzit bufnitura cu care motanul sărise speriat de pe scaunul din spatele biroului pe parchet, miorlăind și repezindu-se spre ușă. Atunci Ioana Sandi s-a oprit din mersul ei, strigând la pisică, înainte să-i deschidă ușa: „Și tu ce naiba mai vrei? Cară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
oră mai târziu, la două fără un sfert noaptea, Mortimer sforăia ritmic și Rebecca era încă trează de-a binelea. În momentul acela i se păru că aude pași pe coridor, furișându-se pe lângă ușa dormitorului lor. Apoi începură zgomotele. Bufnituri și trosnituri și inconfundabilele sunete ale unei încăierări. Doi bărbați se băteau din toate puterile, înșfăcând orice armă nimereau. Gemeau de atâta efort, răcneau și se înjurau. Rebecca abia apucă să-și pună capotul pe ea și să aprindă lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se îndepărtase cu un pas de mine, deși, din câte vedeam, de fapt nu se clintise. — Poftim? Nu știu cine ești. Schiță un zâmbet trist, nevenindu-i să creadă ce auzise. — Sunt Fiona. — Fiona. Numele mi se prăvăli în minte cu o bufnitură înăbușită; nu produse nici un ecou. Ar trebui să te cunosc? — Sunt vecina ta, spuse Fiona. Locuiesc în apartamentul de vizavi. M-am prezentat acum câteva săptămâni. Ne-am întâlnit pe scară... de trei, patru ori pe săptămână. Mă saluți mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
schimbă poziția. Julia Închise din nou ochii. — Bineînțeles că te iubesc, spuse ea. Stătură un timp așa, fără să vorbească. Țevile trosneau, răcindu-se. Dintr-o parte ascunsă a instalației se auzea un pic-pic continuu. De la subsol venea sunetul unor bufnituri, pentru că bărbatul care locuia acolo mergea greoi dintr-o cameră În alta; curînd Îl auziră strigînd la nevastă sau la fiică: „Nu, curvă cretină!“ Julia exclamă enervată: — Omul ăsta e revoltător. Apoi deschise ochii și strigă moale: Helen, cum poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
picioare mai rapid. — Eu sînt mai aproape, spuse ea. O să le iau eu. — Ești sigură? — Bineînțeles. Nu-mi ia mai mult de-o clipă. Își simțea respirația la fel de Întretăiată. Se cățără cu dificultate trecînd peste pervaz și aterizînd cu o bufnitură lîngă toaletă. Mai era timp să mai spună ceva. Își dorea mai mult ca oricînd. Iar țigara Îi va calma nervii. Își Îndreptă fusta. Viv strigă prin fereastră: — SÎnt În poșeta mea! Helen dădu din cap. O luă repede pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o să vă comunic. Coborî rapid treptele, cu pași băiețești, dezordonați. CÎnd ușa de jos se deschise, Îl auzi spunîndu-i lui Viv, cu o voce scăzută, dar afectuoasă: — Mi-e teamă că te-am pus În Încurcătură... Apoi se auzi o bufnitură cînd ușa se Închise. Helen stătu nemișcată o clipă, după care intră În biroul ei și-și scoase țigările, dar aruncă pachetul jos, fără să-l deschidă. Acum se simțea mai ridicolă ca niciodată. Își aminti cum atunci cînd urcase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mai simțea pulsul. Nu mai putea nici măcar să vorbească, să spună la revedere. Închise ochii. Tocmai o duceau În holul spitalului cînd Alarma Începu să sune. Helen auzi sirenele din apartamentul Juliei din Mecklenburgh Square. Aproape imediat urmară trosnituri și bufnituri. Se gîndi la Kay și-și ridică fruntea. — Unde crezi că lovesc? Julia dădu din umeri. Se ridicase să ia o țigară și umbla după pachet. — Poate Kilburn? opină ea. N-ai cum să știi. Am auzit un monstru căzînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
surd ca piatra, dar avea un fel de radar În el, atunci cînd venea vorba de Alec, așa că tăcu. Își tot rodea unghiile și Începuse să măsoare camera. Afară, zgomotelele raidului deveniseră insuportabile - parcă se adunaseră cu toate Într-o bufnitură profundă, tot mai apropiată de pămînt. Fereastra lui Duncan Începuse să vibreze ușor. — Plec de-aici, repetă Alec, măsurînd În continuare camera. Plec. Pe bune. Nu fugi, zise Duncan cu fermitate. Nu-i cinstit. Nimic nu mai e cinstit. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]