827 matches
-
mici să stea-mpotriva vremurilor sumbre. Dar nici nu vrem, căci unde mai găsim atâta frenezie ca-n beția ce-a prefăcut în cruci de țintirim iubirea, bucuria,armonia. Drogați de cât eșec ne-a biruit holbăm spre viitor priviri buimace ne-nțelegând de ce necontenit în întuneric totul se preface !!!... 11 decembrie 2016 Anatol Covali Referință Bibliografică: Destrămații / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2172, Anul VI, 11 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate
DESTRĂMAŢII de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2172 din 11 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361051_a_362380]
-
și-mi lasă un praf alb pe degete. Marion mă sprijină de cot și mă privește îngrijorată: „De ce nu mi-ai spus?”. „Ce? N-am ce să-ți spun, nu știu ce am, nu pot să-mi amintesc nimic grav”, îi răspund, buimacă. Poate sunt un caz patologic, din acelea despre care sunt filme la televizor, poate am trăit ceva cutremurător, iar creierul meu refuză să-și amintească. Sau poate că am doar un defect la recepție, ca radioul rusesc Selena; cineva a
CHECKPOINT CHARLIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361197_a_362526]
-
Praporică tot acolo era, nu-l luase nimeni, sta pe gard agățat ca o brezoaie pusă să sperie ciorile, rânjind la trecătorii grăbiți... Sergentul se așeză pe scaun obosit, își scoase bastista din buzunar, se șterse de nădușală și rămase buimac clipe întregi. Rămăsese așa ca o stană de piatră privind spre Cișmigiul înnegrit care de-abia se zărea de praful ridicat în slăvi de bombele căzute peste clădirile din apropiere. Capul lui Praporică stătea ca un trofeu al ignoranței și-
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364108_a_365437]
-
și ai suferit o viață întreagă, te-ai lăsat cucerit de o idee fals-inocentă și te-ai nenorocit. Nu știai ce se ascunde în spatele unei promisiuni, al unei tentații, al unei ispite. Din prostiile unei tinereți zvăpăiate, cu mintea încă buimacă, nu mai poți repara niciuna. Povara lor o duci până la capăt. Abia cu mintea cea de pe urmă, privind înapoi, poți înțelege că într-o singură clipă de întunecare a minții, se poate întâmpla să-ți faci viața praf și pulbere
MINTEA CEA DE PE URMĂ de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368355_a_369684]
-
herculeană Prea lung un drum mi-a dăruit Dumnezeul meu suprem Și-a scuturat pe mine îndepărtări ca un blestem Și trece minutarul vremii, oriunde am fost dus Destinul mi-am purtat pe cruce precum bunul Iisus Prin lumea felurită, buimacă ce-a uitat de zei Și-am plâns când pâine le dădeam la blânzii porumbei 30.08.15 Referință Bibliografică: Minutarul Vremii / Stelian Platon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1706, Anul V, 02 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
MINUTARUL VREMII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1706 din 02 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368434_a_369763]
-
sunt înger, Trebuie să înfăptuiesc minuni. Numai că eu nu zbor niciunde Și nici nu fac minuni. Cuibarul s-a fărâmițat, S-a năruit. Din praful de var stins și din frunze Se ivi un bătrânel pădurar, care Mormăi, încă buimac de somn: Nu te mai preface, încetează! Însă aci Se transformă în vreascuri pentru foc. M-am trezit... Of, nu... e-n zadar !... (13) Pe fruntea cailor Arde o stea, Strălucind cu irizări de argint. Însă caii Își ating frunțile
TĂLMĂCIRI: OLEG GONCEARENCO (UCRAINA) de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368477_a_369806]
-
apucă de plete un lungan cu armură plumburie, îl învârti de câteva ori ca pe o praștie și-l aruncă cu putere în mijlocul zdrențăroșilor vineții, rostogolindu-i unul peste altul, de zburau armurile de pe ei. Aceștia, când se dezmeticiră, încă buimaci, o luară la fugă, lăsând în urma lor cerul senin prin care zburau doar norii albi, care duceau trăsura Primăverii în urale de bucurie. Prințesei i-a mai venit inima la loc, a prins curaj, a început să zâmbească și să
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
la ora actuală, una dintre cele mai confuze perioade din viața mea. Sunt la un fel de intersecție și nu știu încotro s-o iau. Pe de o parte, îmi reproșez că am intrat singur în această ceață a nesiguranței, buimac și naiv, visător și dornic de nou. Pe când mi se părea că lumina de la capătul tunelului îmi va aduce dezlegarea acestei șarade, am constat că erau farurile unui tren. Aștept impactul din moment în moment.” Fără a da detalii, de
UN DEVOTIONAL BIBLIC PENTRU VIATA DE CREDINTA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367263_a_368592]
-
sosuri până în coate, încărcat cu mirosuri grele, amestecate de odorante ieftine, improprii pentru recepțiile pe care le dau în fiecare seară Se dă în stambă mereu, fumează pipă crezându-se mai interesant, și-a lăsat și barbișon și umblă veșnic buimac de culorile rochiilor câtorva femeiuști ce-l asaltează fără încetare. De la ele i se trage fracului, de-atâta terfelit în paturi străine! Mi-aduc aminte cum m-a răpit în noaptea nunții, ce jurăminte mi-a tras, ce lacrimi a
GÂNDIREA UNEI ZBURĂTOARE de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366949_a_368278]
-
Acasă > Poeme > Conștiința > DAR NICIODATĂ NU S-A SPUS NIMIC Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1349 din 10 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Treziri buimace, ritmul matematic și inima vibrează într-un tact, lanț de obsesii și năluciri ce se desprind din raft. Am pus toate cărțile în sufletul meu apoi din necunoscut o văpaie stranie m-a transportat în trecut îmbrăcat în simbolică litanie
DAR NICIODATA NU S-A SPUS NIMIC de PETRU JIPA în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367685_a_369014]
-
lumină după ora 21.00. Nu știu când am adormit pentru că imediat m-am trezit în vocea disperată a lui Bălășoiu. Era cinci dimineața. Scularea, scularea ... .sus toantelor, hai, hai, hai, aprindea becul în prima cameră, acolo eram eu, și buimace de somn ieșeam pe hol pentru cinci minute de sport. Toată lumea pe hol urgent. Când holul s-a umplut cu noi în pijamale și papuci, a urlat: Pe terenul de spoooort imediaaaaat! Hai mișcă, mișcă! Prind curaj și o întreb
LOVITURI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366890_a_368219]
-
în orășelul din Nordul țării, trăind cu patimă balcanică dorul țării natale, exprimat și prin dans, ca în filmul „Zorba Grecul”: „Toți, față în față, într-un cerc ucigaș; o rândunica să fi intrat între ei, rătăcita în zborul ei buimac, cădea secerata la pământ. O liniște mai grea că apa morții, în care și bătaia înăbușita a inimii era un bubuit. Și apoi toți, dintr-o dată! La dreapta că un val, ca o legănare, toți. Mâinile sus încleștate în umerii
MARIANA BRĂESCU: „ÎMI AMINTESC ŞI-MI IMAGINEZ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367269_a_368598]
-
și de val. Freamătul urca până la genunchi iute, trecea în frison, de la umăr la umăr, valul cuprindea mijlocul, iuți și fierbinți, țipau fulgere și grindina deasa, măruntă, cercul strângea și strângea, cerc ucigaș, omora chiar și-un gând rătăcit, rândunica buimaca, cerc ucigaș, pătimaș. Nici o muzică, niciun vaiet, nici un suspin până ce, pe cer, otravă palida a lunii se topea și pierea.” Adeseori autoarea Mariana Brăescu te trimite cu gândul la proza psihologică. „Zburătorul” creațiilor noastre populare e ilustrat în mod original
MARIANA BRĂESCU: „ÎMI AMINTESC ŞI-MI IMAGINEZ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367269_a_368598]
-
herculeană Prea lung un drum mi-a dăruit Dumnezeul meu suprem Și-a scuturat pe mine îndepărtări ca un blestem Și trece minutarul vremii, oriunde am fost dus Destinul mi-am purtat pe cruce precum bunul Iisus Prin lumea felurită, buimacă ce-a uitat de zei Și-am plâns când pâine le dădeam la blânzii porumbei 30.08.15 ... Citește mai mult Minutarul VremiiVă scriu săteni și rude, și frate încă vă mai sântși mâna mea vă scrie, cât nu e
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
aerianăMă prinde bănuiala cu o forță herculeanăPrea lung un drum mi-a dăruit Dumnezeul meu supremși-a scuturat pe mine îndepărtări ca un blestemși trece minutarul vremii, oriunde am fost dusDestinul mi-am purtat pe cruce precum bunul IisusPrin lumea felurită, buimacă ce-a uitat de zeiși-am plâns când pâine le dădeam la blânzii porumbei 30.08.15... XI. DIN SATUL MEU AMORF, de Stelian Platon, publicat în Ediția nr. 1699 din 26 august 2015. Din satul meu amorf (Faptul concret) Ne
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
de lăcrimioară, Ce-ți înfloresc în primăvară Prin bluza-ți albă de muslin... Sub ochii - cer de stele plin. Dorindu-te... Te strig, te caut, dor de tine-mi este, Te simt, te-aud, dar nu-ți descopăr calea, Pornesc buimac să răscolesc și valea, Venind de sus, din munți semeți sub creste. Îți caut ochi să îmi alunge jalea Ce parcă-n piept adânc mă răscolește, Dar vocea ta senin m-ademenește Prin vag ecou ce-ți repeta chemarea. Îmbrățișări
DE DRAGOSTE, ÎN OGLINDĂ... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363734_a_365063]
-
de copaci singuri printre petale Locul I - Corneliu Beldiman Primele frunze - nemișcatele maluri tremură-n ape Locul I - Ioan Marinescu-Puiu O zi de truda - obosite în poala mâinile mamei Locul I - Criști Iordache Fulgii-ntârziați sau zboru-i prea devreme - fluture buimac Locul I - Criști Iordache Călugăr pribeag - lacrima dusă de vânt pe floarea-de-colț Locul ÎI - Ion Rășinaru Țărani la sapă - pe strada mare vântul în promenada Locul ÎI - Sorin Toma BOC cântec de greieri - la lumină focului tăcerea lunii Locul III
DIMINEŢILE COCORILOR (71 -80) de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364641_a_365970]
-
secată a vieții mele triste Pe mine azi mă plimbă de zgardă ca pe-un urs Și-mi șterge amintirea cu jad și ametiste Hai, încă o secundă, imperiile pier A ruginit de-acuma și balamaua porții Mai scîrțîie-ntr-o doară buimacă și de fier Eu îmi mai pun speranța în zarurile sorții Frumoasă ești ca luna care încet apune Cînd zarea ne inundă cu mîngîieri caline Cînd o să fii tu gata te rog din timp a-mi spune Ca să-mi înnozi
ÎN VISUL MEU ETERN DE PĂPĂDIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364695_a_366024]
-
ritualice. Erau pierduți unul în universul celuilalt. Regretau doar faptul că nu se întâlniseră mai devreme. JJ o privea prin perdeaua deasă de gene și-i șopti câteva cuvinte la ureche, înainte ca celebrarea dragostei să reînceapă. Dimineața, se trezi buimacă. Se întinse ca o pisică leneșă. Ceva nu era in regula. Singură în patul ei de acasă. Se ridică în capul oaselor aiurită de somn și neștiind ce-i cu ea. JJ ... terasa ... noaptea nebuna pe care o trăise. Încă
RETRO STORY de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364664_a_365993]
-
lui Dumnezeu, cu acel bilet? Unde l-a putut ascunde? Unde anume să-l caute? Lumi stranii, care se întrepătrund... Fantoma lui Julian, bântuind noaptea... Fantoma lui Julian? Repede, mai repede... Unde să caute? Unde? Când s-a trezit, era buimacă, singură în apartament cu animalul de companie, o pisică birmaneză. A rămas preț de câteva momente nemișcată, fixând cu privirea orologiul de perete. Tic-tac, tic-tac. De ce își alesese această meserie? Oare ce îi mai rezerva viitorul? Când Julian a sosit
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
casa lui Toader Baciu. Pe acesta și pe băiatul lui cel mic i-a împușcat cu revolverul, iar pe nevasta lui Toader, nora lui și cele două nepoțele de 2 și 3 ani, le-a spintecat cu baioneta, erau toți buimaci, neștiind ce se întâmplă. Ajuns la cazarma, curios, a căutat să vadă ce era în sipetul din lemn frumos sculptat pe care-l furase din casa lui Toader Baciu. A găsit acolo niște scrisori și câteva poze. Deodată încremeni: în
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350256_a_351585]
-
mai mult, se simțea încă epuizat, fizic și psihic. Peste puțin timp, a adormit, ținând-o pe Corina strâns în brațe. A doua zi de dimineață, s-au trezit cu bubuituri puternice în ușă. „Cine e?”, a întrebat Silviu, încă buimac de somn. „Noi suntem”, a auzit o voce, apoi, fără să mai aștepte aprobare, liderul patrulei a năvălit peste ei în cameră. „Ați zis, la început, că sunteți de-ai noștri”, li se adresă. „Întocmai”, replică Silviu, nedumerit. „De pe ce
TEROAREA ALBĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350221_a_351550]
-
liniștea”. Toată noaptea a bătut un vânt sălbatic, mișcând fără milă pomii din grădină. Ramurile corcodușului care erau plecate peste perdeaua casei răpăiau îngrozitor, că Andrei n-a mai închis un ochi de pe la ora unu noaptea, când s-a trezit buimac, neștiind ce se-ntâmplă afară. Frica i-a pătruns în suflet. Se gândea ca nu cumva furtuna să-i zmulgă acoperișul de la fânărie și să-i rămână vitele muritoare de foame în toiul iernii. Abia într-un târziu, când s-
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
secată a vieții mele triste Pe mine azi mă plimbă de zgardă ca pe-un urs Și-mi șterge amintirea cu jad și ametiste Hai, încă o secundă, imperiile pier A ruginit de-acuma și balamaua porții Mai scîrțîie-ntr-o doară buimacă și de fier Eu îmi mai pun speranța în zarurile sorții Frumoasă ești ca luna care încet apune Cînd zarea ne inundă cu mîngîieri caline Cînd o să fii tu gata te rog din timp a-mi spune Ca să-mi înnozi
POEME DE DRAGOSTE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349003_a_350332]
-
nr. 1901 din 15 martie 2016 Toate Articolele Autorului AVEAM ÎN MINE UN URÂT Eram sunat la miezul nopții De la etaju-ntâi, salonul șase; Mi-era o teamă ca de hoții Lui Ali Baba ... n-aveam șanse ! Mă deșteptam din somn buimac; Puneam căștile-n urechi; Pastilele mi-au fost de hac Câteva luni; fără perechi. La vocea-i prea catifelată Conversam chiar ore-n rând; O ascultam. Superbă fată ! O cunoscusem de curând. Boleam singur la rezervă; Mă mângâiam numai cu
AVEAM ÎN MINE UN URÂT de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348546_a_349875]