389 matches
-
TCC este mereu eficientă în bulimie, dar, așa după cum precizează Ricca și al. în studiul său legat de acest subiect, nici un alt tratament nu este mai eficient decât TCC, ceea ce face ca această terapie să fie prima alegere în tratamentul bulimiei. In ceea ce privește tratamentele combinate, meta-analiza lui Whittal și al. a evidențiat faptul că asocierea farmacoterapiei cu TCC era semnificativ mai eficientă pe termen scurt decât farmacoterapia singură în ceea ce privește frecvența crizelor de bulimie și a celor de vomitare, și mai
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
terapie să fie prima alegere în tratamentul bulimiei. In ceea ce privește tratamentele combinate, meta-analiza lui Whittal și al. a evidențiat faptul că asocierea farmacoterapiei cu TCC era semnificativ mai eficientă pe termen scurt decât farmacoterapia singură în ceea ce privește frecvența crizelor de bulimie și a celor de vomitare, și mai eficientă decât TCC singură în ceea ce privește frecvența crizelor de bulimie dar nu și pentru cele de vomitare. In studiul publicat de Zwaan și Roerig privind 6 experimente controlate și aleatoare, doar unul singur a
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și al. a evidențiat faptul că asocierea farmacoterapiei cu TCC era semnificativ mai eficientă pe termen scurt decât farmacoterapia singură în ceea ce privește frecvența crizelor de bulimie și a celor de vomitare, și mai eficientă decât TCC singură în ceea ce privește frecvența crizelor de bulimie dar nu și pentru cele de vomitare. In studiul publicat de Zwaan și Roerig privind 6 experimente controlate și aleatoare, doar unul singur a demonstrat că tratamentul combinat era mai eficient decât TCC ca unică terapie. Eficiență pe termen lung
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
a demonstrat că un tratament care combina desipramine și TCC era mai eficient decât oricare dintre cele două monoterapii utilizate separat. Concluzie și direcție de urmat Atât TCC cât și farmacoterapia (antidepresive) sunt eficiente în tratamentul de scurtă durată al bulimiei, adică în timpul primelor trei luni. Nu există dovezi empirice concludente în favoarea unei eficiențe superioare a farmacoterapiei sau a TCC. Nu există dovezi concludente în ceea ce privește o eficiență superioară a tratamentelor ce combină TCC și farmacoterapia. Nu există în prezent date empirice
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
să se țină cont de: preferința și motivația pacientului, efectele secundare, costul relativ, disponibilitatea unui specialist în TCC, acceptul pacientului de a urma o psihoterapie. Hiperfagia bulimică Hiperfagia bulimică este un sindrom caracterizat prin apariția cu regularitate a crizelor de bulimie (binges), dar comportamentul bulimic nu este asociat apelării cu regularitate la unele comportamente compensatoare neadecvate. Persoanele care sunt diagnosticate cu BED sunt adesea supraponderale sau obeze. BED a fost inclusă în anexa B a DSM-IV ce conține criteriile și direcțiile
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
care nu cedează farmacoterapiei. Numeroase întrebări persistă încă în legătură cu alegerea celui mai buna tratament și în ceea ce privește preocuparea pentru tratamentele combinate, simultane sau secvențiale. In cazul unor tulburări, în special în cazul tulburărilor anxioase, depresiilor majore de severitate ușoară sau medie, bulimiei și hiperfagiei bulimice, TCC și farmacoterapia sunt deopotrivă eficiente, fără a fi posibil, în prezent, să se evidențieze care dintre aceste terapii este mai eficientă. In alte tulburări, în special în cazul schizofreniei, a tulburării bipolare și în depresiile majore
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
prezent. Este un travaliu terapeutic de lungă durată, deoarece modalitățile de percepere și de acționare, uneori la fel de vechi ca și vârsta pacientului care n-a cunoscut niciodată o altă perspectivă asupra vieții sale, trebuie să fie reanalizate în permanență. 13 Bulimia François Nef, Yves Simon∗ 1. Contribuții teoretice Descriere Modele explicative Terapiile validate empiric 2. Studiu de caz Prezentarea cazului Principii terapeutice generale Evaluare clinică Desfășurarea terapiei Rezultatele actuale ale terapiei 3. Discuții Despre caz și generalizarea sa Caracteristicile psihoterapiei bulimiei
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Bulimia François Nef, Yves Simon∗ 1. Contribuții teoretice Descriere Modele explicative Terapiile validate empiric 2. Studiu de caz Prezentarea cazului Principii terapeutice generale Evaluare clinică Desfășurarea terapiei Rezultatele actuale ale terapiei 3. Discuții Despre caz și generalizarea sa Caracteristicile psihoterapiei bulimiei Rezultate și perspective Bibliografie 1. Contribuții teoretice Bulimia este o tulburare psihologică recunoscută de aproximativ treizeci de ani. Pentru tratarea acesteia au fost propuse mai multe tratamente validate emipiric. Descriere Definiția bulimiei Bulimia este o tulburare a comportamentelor alimentare (TCA
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Descriere Modele explicative Terapiile validate empiric 2. Studiu de caz Prezentarea cazului Principii terapeutice generale Evaluare clinică Desfășurarea terapiei Rezultatele actuale ale terapiei 3. Discuții Despre caz și generalizarea sa Caracteristicile psihoterapiei bulimiei Rezultate și perspective Bibliografie 1. Contribuții teoretice Bulimia este o tulburare psihologică recunoscută de aproximativ treizeci de ani. Pentru tratarea acesteia au fost propuse mai multe tratamente validate emipiric. Descriere Definiția bulimiei Bulimia este o tulburare a comportamentelor alimentare (TCA). Ea se manifestă prin episoade recurente de hiperfagie
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Discuții Despre caz și generalizarea sa Caracteristicile psihoterapiei bulimiei Rezultate și perspective Bibliografie 1. Contribuții teoretice Bulimia este o tulburare psihologică recunoscută de aproximativ treizeci de ani. Pentru tratarea acesteia au fost propuse mai multe tratamente validate emipiric. Descriere Definiția bulimiei Bulimia este o tulburare a comportamentelor alimentare (TCA). Ea se manifestă prin episoade recurente de hiperfagie însoțite de un sentiment de pierdere a controlului asupra comportamentului alimentar. La fel ca și în cazul anorexiei mentale, persoana prezintă comportamente neadaptate de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Despre caz și generalizarea sa Caracteristicile psihoterapiei bulimiei Rezultate și perspective Bibliografie 1. Contribuții teoretice Bulimia este o tulburare psihologică recunoscută de aproximativ treizeci de ani. Pentru tratarea acesteia au fost propuse mai multe tratamente validate emipiric. Descriere Definiția bulimiei Bulimia este o tulburare a comportamentelor alimentare (TCA). Ea se manifestă prin episoade recurente de hiperfagie însoțite de un sentiment de pierdere a controlului asupra comportamentului alimentar. La fel ca și în cazul anorexiei mentale, persoana prezintă comportamente neadaptate de control
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și a capacității sale de adaptare la mediu, fără ca o afecțiune medicală sau o altă tulburare psihologică să explice această situație. Greutatea și silueta determină în mod exagerat stima de sine a persoanei care are probleme în legătură cu acestea. Crizele de bulimie sunt asociate unor comportamente compensatorii pentru prevenirea oricărei creșteri în greutate: perioade de restricție alimentară și de post, vomismente autoprovocate, abuz de laxative sau de diuretice, de exercițiu fizic excesiv... Tipologii DSM-IV face distincția între două forme de bulimie: - o
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de bulimie sunt asociate unor comportamente compensatorii pentru prevenirea oricărei creșteri în greutate: perioade de restricție alimentară și de post, vomismente autoprovocate, abuz de laxative sau de diuretice, de exercițiu fizic excesiv... Tipologii DSM-IV face distincția între două forme de bulimie: - o formă cu vomismente sau administrare de purgative, - o formă fără vomismente sau administrare de purgative. Alte tipologii insistă asupra prezenței sau absenței unei stări de deprimare sau de impulsivitate în descrierea tulburării, tratamentului și vindecării acesteia. In realitate, cea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
purgative. Alte tipologii insistă asupra prezenței sau absenței unei stări de deprimare sau de impulsivitate în descrierea tulburării, tratamentului și vindecării acesteia. In realitate, cea mai mare parte a persoanelor care suferă de TCA nu prezintă nici criteriile diagnostice ale bulimiei, nici pe acelea ale anorexiei mentale. Ele prezintă un tablou clinic dezorganizat și incomplet, cu manifestări comportamentale specifice uneia sau alteia dintre formele de TCA. Numeroase persoane bulimice au un trecut marcat de anorexie mentală sau de o tulburare de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
manifestări comportamentale specifice uneia sau alteia dintre formele de TCA. Numeroase persoane bulimice au un trecut marcat de anorexie mentală sau de o tulburare de comportament alimentar atipică. Ele evoluează frecvent spre o tulburare de comportament alimentar cronică atipică. Epidemiologie Bulimia se întâlnește la un procent de 2% din populația generală și este o problemă care privește mai ales tinerele femei occidentale aflate în perioada de mijloc a adolescenței, sau la începutul vârstei adulte. Se pare că prevalența bulimiei este în
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
atipică. Epidemiologie Bulimia se întâlnește la un procent de 2% din populația generală și este o problemă care privește mai ales tinerele femei occidentale aflate în perioada de mijloc a adolescenței, sau la începutul vârstei adulte. Se pare că prevalența bulimiei este în creștere. Bulimia este însoțită, adesea, de anxietate patologică (anxietate socială, anxietate generalizată...), de depresie clinică, de comportamente suicidare și de automutilări cât și de abuzuri de substanțe toxice sau de medicamente (alcool, calmante, marihuana, amfetamine, pentru diminuarea apetitului
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
întâlnește la un procent de 2% din populația generală și este o problemă care privește mai ales tinerele femei occidentale aflate în perioada de mijloc a adolescenței, sau la începutul vârstei adulte. Se pare că prevalența bulimiei este în creștere. Bulimia este însoțită, adesea, de anxietate patologică (anxietate socială, anxietate generalizată...), de depresie clinică, de comportamente suicidare și de automutilări cât și de abuzuri de substanțe toxice sau de medicamente (alcool, calmante, marihuana, amfetamine, pentru diminuarea apetitului, diuretice...). Tulburarea se manifestă
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
marihuana, amfetamine, pentru diminuarea apetitului, diuretice...). Tulburarea se manifestă la persoanele sensibile la critică sau la respingere, la cele care sunt mai degrabă perfecționiste. Acestea reacționează de obicei emoțional și, unele dintre ele, impulsiv în alte situații. Modele explicative Dezvoltarea bulimiei Factori de risc Teoriile explicative ale bulimiei acordă o atenție deosebită unei modelări biopsihosociale de tip „vulnerabilitate (biologică și psihologică)-stres”. Se pare că bulimia rezultă din factorii de risc generali întâlniți în psihopatologie, combinați cu unii factori de risc
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
se manifestă la persoanele sensibile la critică sau la respingere, la cele care sunt mai degrabă perfecționiste. Acestea reacționează de obicei emoțional și, unele dintre ele, impulsiv în alte situații. Modele explicative Dezvoltarea bulimiei Factori de risc Teoriile explicative ale bulimiei acordă o atenție deosebită unei modelări biopsihosociale de tip „vulnerabilitate (biologică și psihologică)-stres”. Se pare că bulimia rezultă din factorii de risc generali întâlniți în psihopatologie, combinați cu unii factori de risc specifici care favorizează un regim alimentar. Printre
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
reacționează de obicei emoțional și, unele dintre ele, impulsiv în alte situații. Modele explicative Dezvoltarea bulimiei Factori de risc Teoriile explicative ale bulimiei acordă o atenție deosebită unei modelări biopsihosociale de tip „vulnerabilitate (biologică și psihologică)-stres”. Se pare că bulimia rezultă din factorii de risc generali întâlniți în psihopatologie, combinați cu unii factori de risc specifici care favorizează un regim alimentar. Printre factorii de risc figurează unii factorii biologici (sex feminin, obezitate premorbidă, obezitate parentală, pubertate precoce...), unii factori psihologici
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
a-și regla emoțiile...), cât și unii factori socioculturali (cultul pentru siluete filiforme, competitivitate, multiplicarea rolurilor sociale...) și familiali (comportamente alimentare perturbate și tulburări psihiatrice în cadrul familiei, conflicte, părinți mai mult absenți...). Factori declanșatori Unele evenimente de viață precipită apariția bulimiei la subiecții predispuși să dezvolte această tulburare: debutul unui regim de slăbire - de una singură sau sub impulsul unui model (o prietenă, o soră, mama...) -, situații generatoare de stres psihosocial (o călătorie în străinătate, critici în legătură cu aspectul fizic, o ruptură
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
generatoare de stres psihosocial (o călătorie în străinătate, critici în legătură cu aspectul fizic, o ruptură sentimentală, plecarea unui prieten sau a unei persoane apropiate, schimbarea școlii...). Nu s-a demonstrat că există o legătură directă între abuzuri suferite în copilărie și bulimie, ceea ce nu înseamnă că la nivel individual un traumatism psihologic nu poate să fi avut sau să aibă o incidență asupra tulburării apărute la o anumită persoană. Dinamica factorilor de risc Conform teoriei lui Stice, presiunea socioculturală a siluetei filiforme
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
favorizează apariția, în cazul acestora, a unor afecte negative și comportamente de regim alimentar care accentuează și mai mult afectivitatea negativă asociată imaginii negative despre corpul lor. Aceste reacții față de insatisfacția corporală amplifică riscurile dezvoltării unor comportamente bulimice. Pentru Bardone-Cone, bulimia este rezultatul interacțiunii dintre trei factori: - perfecționism, - lipsă de încredere în propria persoană, - insatisfacție corporală. Femeile care se consideră prea grase, care sunt perfecționiste și nesigure pe ele însele ar prezenta mai multe riscuri de a dezvolta crize de bulimie
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
bulimia este rezultatul interacțiunii dintre trei factori: - perfecționism, - lipsă de încredere în propria persoană, - insatisfacție corporală. Femeile care se consideră prea grase, care sunt perfecționiste și nesigure pe ele însele ar prezenta mai multe riscuri de a dezvolta crize de bulimie. Menținerea bulimiei Incepând cu anii 1980, Fairburn propune un model de menținere a bulimiei. Persoana bulimică are o stimă de sine scăzută. Se autodevalorizează. Trăiește sentimente de eșec și de incompetență. Asociată unei subestimări a propriei sale persoane, aceasta resimte
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
rezultatul interacțiunii dintre trei factori: - perfecționism, - lipsă de încredere în propria persoană, - insatisfacție corporală. Femeile care se consideră prea grase, care sunt perfecționiste și nesigure pe ele însele ar prezenta mai multe riscuri de a dezvolta crize de bulimie. Menținerea bulimiei Incepând cu anii 1980, Fairburn propune un model de menținere a bulimiei. Persoana bulimică are o stimă de sine scăzută. Se autodevalorizează. Trăiește sentimente de eșec și de incompetență. Asociată unei subestimări a propriei sale persoane, aceasta resimte o insatisfacție
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]