284 matches
-
tunși ... că doar nu suntem snopi. Cu această dilemă am trăit câteva zile, până când tata a plecat cu treburile primăriei la Bârlad și trebuia să se întoarcă a doua zi seara cu ce? ... cu batoza? În seara aceea așteptam înfrigurați, bulucindu-ne la geam să vedem cum intră pe poarta mare cogeamite mașină de tuns. Am răsuflat ușurați când a intrat pe poarta mică ... fără batoză. După una-alta, la întrebarea mamei dacă a adus mașină de tuns că uite ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
supere armiile prădătoare cînd se odihneau pe Sa-va de frică să nu vină tăunii asupra Constantinopolului, iar Honorius, împăratul imperiului roman de apus care avea capitala la Ravena, s-a străduit să-i îmbuneze pe năvălitorii să nu se bulucească în orașul unde își avea el sălașul. Astfel Roma a fost cucerită, jefuită și abandonată pentru prima dată în istoria ei. Negustorii care nu mai au cui să vîndă atîtea scumpeturi, stau departe și se căiesc la 18,16: ,,Vai
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
de teamă să nu sune pe-afară vreun ceas deșteptător. "Chiar", se lansă mintea lui în explorări, "dac-ar face pușcăriile ca habitaclul mașinilor de lux, și-ar băga și-un film pe parbrizul cufundat în întuneric, nu s-ar buluci lumea în ele? Ar plăti și bilet, numai să intre". Nimic nou sub soare; fără pretenții de brevet, Rică reinventase cinematograful drive-in în vogă prin America auriților ani '60, dacă nu chiar un mai cuprinzător sistem sedativ de carceralizare voluntară
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
punere în perspectivă istorică a chestiunii: − Coșmarul ăsta a început, cred, cu marile descoperiri geografice, care au dovedit că există realmente ieșiri din Lumea veche înspre ținuturi paradisiace. Eu văd coarnele Minotaurului în stâlpii porții de ieșire, înspre care ne bulucim ca apucații, îmbrâncindu-ne și strivindu-ne unii pe alții; restul e bau-bau. − Chestie de mișcare browniană: cu cât panica sporește energia sistemului, cu atât zigzagul înspre ieșire devine mai anevoios, se grăbi Luc să explice. − Nu numai asta, dar
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
puțin important pentru noi precum Republica Moldova? Românii e deștepți Prezumția de nevinovăție Radu Pavel Gheo Aurică avusese un ghinion extraordinar. La început părea să meargă bine: autobuzul era plin ochi, lumea se călca în picioare, iar șoferul frâna mereu și bulucea oamenii unii peste alții la fiecare semafor. Așadar, lui Aurică nu i-a fost greu să scoată portofelul din buzunarul fraierului ăla cu balonzaid. Apoi a dat să se împingă încet-încet spre ieșire, când cineva a strigat: „Hoțul! Uite-l
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
năvălește în cală." Prăjina bătu cu violență un ultim acord și se ridică: "Să trecem la altceva!" Perechile se despărțiră încet, cu părere de rău. "Ai vreo idee?" întrebă o voce moale. Prăjina făcu semn că da, și fetele se buluciră în jurul ei, cap în cap, expulzându-le fără milă pe fetițele care încercau să li se infiltreze în conclav. Chipul ciudat asimetric al lui Pussy se teși și mai tare pe-o parte, închizând pe jumătate un ochi. "Pun la
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
-mi promit că de acum nu voi mai merge la astfel de împăcări cu bancnotele de deasupra unei felii de salam și două măsline orbite de un polonic de ciorbă (scuză excesul... prepozițional!). Bucuriile ultimelor zile, așteptate pentru că prea se buluceau în mine catrenele deznădejdii, sînt două. Și una, desigur, este o împăcare dulce cu T și tot cîrdul de gînduri ciudoase care o fac atît de personală acum. Cealaltă bucurie are gust parizian, dijonesc mai bine zis, bucurie iscată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
unsuroase. În secunda opririi, corpurile noastre flexibile, respectând cu strictețe legea imprescriptibilă a inerției, s-au aplecat în față, apoi, printr-un recul automat, au revenit la poziția inițială. Iar noi, copiii, cum eram în picioare în fața gemulețului, ne-am bulucit unii într-alții căutând speriați cu mâinile întinse vergelele gemulețului pentru a nu ne prăvăli grămadă la podea. Reveniți din echilibrul dinamic la cel static, priveam cu lăcomie "dincolo", prin gemulețul care delimita, material, concret și dureros, spațiul liber și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Împinsă, Îmbrâncită chiar, Într-o stare revolută, ce părea epuizată, o stare a copilăriei, a unei infantilități renăscute, capabile Încă o dată - de fapt, abia „acum” capabile de a contempla, Înțelege și vedea lucruri și sensuri aproape interzise muritorilor care se bulucesc și fojgăie „sus”, la suprafața lumii „vizibile”, concrete și „logice”!... 14 Trecut și prezent!... Europa, noi, europenii, trăim mai probabil În trecut; America de Nord și Americanii, În prezent! Și nu numai pentru că Americanii au „complexul lipsei lor de istorie”, dar probabil
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
vagonul-restaurant și trebuie să aștepți mai mult timp până îți vine rândul. Cei care au intrat printre primii nu se grăbesc să cedeze locul altora, își savurează cafeaua și țigara în conversații mondene, neglijând privirile flămânde ale colegilor care stau buluciți în picioare, pe culoar, la intrarea în „sala de mese”. Răsună câteva replici prietenești, pe un fond nervos, de nerăbdare macerată... Odată așezat la masă, constat că prețurile sunt destul de mari - arunci 10 mărci pentru nimic, dar nu ai altă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
să pretind că soția Farmacistului se uita la o dezbatere despre selful dialogic și disonanța cognitivă. Să zicem că textul are mecanismele sale și e nevoie să dai de acel mecanism și apoi realitatea se coagulează, singură se scrie. Se bulucește acolo. Cuvintele cheamă realitatea. De unde să știu io că are 46 de ani. Trebuia să scotocesc în arhivele primăriei. Asta e ciudățenia literaturii, să se potrivească, textul să cheme fapte de viață care să se plieze perfect. Uneori, textul se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
e greu de spus. „Uite pe cine-l apără Dumnezeu - exclamă cu ciudă o gospodină, care trage după ea un cărucior -, dar dacă eu mă bag printre mașini, ies schiloadă.“ Când s-a strâns oare atâta popor? Unii s-au bulucit în stradă și toată circulația e dată peste cap. Și e normal să fie așa, când până și polițistul din intersecție se uită ca boul, cu fluieru-n gură la etajul opt. „Da, domnule - zice el cu autoritatea pe care i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mai sprinten s-a urcat de pe troian pe acoperiș îndepărtând zăpada de lângă horn, scoțând în același timp omătul care intrase în el. Așa că hornul a fost degajat în întregime fără probleme. După ce s-a deschis ușa de la hol ne-am bulucit în spatele mamei să luăm contact pe viu cu realitatea. Din dreptul ușii până la marginea drumului se crease un coridor de 1,5 m care ne permitea accesul în casă. Apoi, în stânga și în dreapta se ridicau doi pereți de zăpadă de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
simbol al creștinismului; câțiva dintre ei lansau prin corzile vocale mieunăturile hienelor înfometate în apropierea stârvului apetisant. Peste amestecul eterogen și înfiorător al decibelilor scăpați de sub controlul rațiunii, se făceau simțite rotocoalele sinistre ale maimuțelor urlătoare, din gâtlejul cărora se buluceau spre exterior semnale de alertă înțelese numai de ele. Și toată această hărmălaie și babilonie vocală aveau ca element provocator "sfânta agheasmă de Zăvoaia". "Când eram pe Ialomița Mă iubeam cu tanti Mița" Într-adevăr, sfâșietor! Unde-i tinerețea? Frumusețea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
din capul locului instituția căreia îi era destinat ca o garanție absolută a funcționării lui impecabile, el adresându-se unui eșalon de muncitori având ca notă caracteristică fundamentală punctualitatea. Sub sigla amintită era desenată o locomotivă din coșul căreia se buluceau rotocoale de fum surprinsă într-un măreț, fantastic și inegalabil elan maratonist pe șinele strălucitoare de oțel, spărgând distanțele și anulând forța gravitațională, asemenea navelor spațiale. O, ce frumos ar fi fost! Din păcate, realitatea este cu totul diferită, insuportabilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
care doamna încerca să-l utilizeze pentru a mă salva de la înec. Dar a mai încercat. Ia spune, Boris, câte bucăți de mălai ai avut? În clasă era o liniște aparentă, încărcată de tensiune explozivă. Automat, ochii elevilor s-au bulucit spre Cazacu pentru a afla câte bucăți au fost subtilizate. Răspunsul a venit prompt, ca și cum l-ai fi întrebat cât fac doi ori doi: Două bucăți, doamnă dirigintă. Declarația amicului i-a dat o gură de oxigen avocatului meu voluntar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
confraților din galerii tragedia din exterior. Încă o lovitură strașnică de lopată și tata i-a luat piuitul. A rămas strivit sub metalul rece mânjit de sângele împrăștiat peste tot. Apa continua să curgă în galerii, iar șobolanii înnebuniți se buluceau spre exterior în căutarea prețiosului oxigen. Aici, cu ochii bălăciți de apă și cu burțile umflate, alergau dezorientați de colo-colo în căutarea unei înșelătoare scăpări. N-aveau nicio șansă. Erau mari, aproape cât o pisică, de parcă ar fi fost clonați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu energia transmisă de spectacolul care o fermecase - la bufetele abundente instalate pe fiecare etaj, se mânca, se bea, se râdea, într-un singur și îndelung freamăt: cu gura uscată, incapabil să răzbat până la o limonadă printre cei care se buluceau la mesele întinse pe zeci de metri, am contemplat de la balustrada balconului omenetul foind la parter, vuind și hohotind sub aceeași și aceeași Tomnaia noci rătăcită în mișcarea browniană a foaierului; își puteau trimite tancurile până la Praga și simultan își
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
152, „Peisaj cu case”). În ograda, animale, păsări, obiecte de uz gospodăresc specifice vieții de la țară, adică podgoreanului. În jurul cramelor, îndeosebi, tronează într-o veselie butoaiele goale, adevărate personaje care stau la sfat, participă la un joc bizar ori se bulucesc nerăbdătoare la ușă pentru a primi licoarea bahica („Peisaj” - pp. 86, 157, 230, „Crama”, „La crama”). Peisajul de periferie rurală pare deschis către infinituri solare, în timp ce peisajul urban propune perspectiva aproapelui, uitătura împiedecându-se de trunchiul contorsionat al unui arbore, de
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
prin bălți cu noroi și sânge. "Aiaia Allah-Allaaah!!!"... "Moldova!!! Moldova!!!" Strigăte. Răcnete.Blesteme. Săgețile vâjâie. Pușcile trăsnesc. Plutește o pâclă înecăcioasă de fum, pulbere și catran. Pe redută la Valea Albă fâlfâie steagul verde cu semilună al Profetului. Osmanlâii se bulucesc peste parapete, valuri-valuri... "Paștele!!! Dumnezăii!!! Anafura!!!" Capetele se rostogolesc cu turban cu tot. Corp la corp. Moldovan cu turc; turc cu moldovan, se tăvălesc în mocirla mustind de sânge, cu degetele încleștate unul în beregata celuilalt, gâfâind, gâjâind: "Moldovaaaa....." "Allahhhh
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de geană. Cu folos însă... Altă drăcovenie, mormăie Stanciu în barbă. O "drăcovenie". Am născocit o capcană la poarta cetății. Am poreclit-o "capcana de șobolani". Iaca cum facem: mutăm lanțul podului în așa chip, încât, atunci când vrăjmașul s-o buluci să fărâme poarta, podul să cadă și să-l verse într-o groapă plină cu apă și țepușe bine ascuțite. Vă închipuiți bulucbășie?!... O grozăvenie! Altă "năzdrăvănie"! Năstrușnică! Diavolească! Ștefan râde, închipuindu-și "bulucbășia". Da' stați! Stați! "Că nu dau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
până la moarte! Poți fi ucis! Înfrânt însă, niciodată! Niciodată!" Chiar așa a spus. Cuvânt cu cuvânt. Parcă ai fi fost de față, Ștefane, se minunează Țamblac. Într-un fel... am fost, spune Ștefan, încetișor, mai mult pentru sine. Osmanlâii se buluceau cu răcnete sălbatice: Allah!!! Allah!!!... Constantin s-a aruncat în luptă! "Singur", murmură Ștefan. Singur! "Singur împotriva unei oștiri întregi!"... repeta Ștefan obsedat. Noi, cei câțiva ce ne jurasem în gând să-l urmăm, "să-l urmăm până la moarte", încremenisem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
legiuiți și din flori, cu nemiluita. Tată bun, pe toți i-a însemnat cu fierul, erau cum s-ar zice "os domnesc". Și cum s-a săvârșit bătrânul, s-au năpustit cele vlăstare arse de patima puterii și s-au bulucit care mai de care să se cocoațe pe "Scaunul Moldovei". Cum, însă, pe Scaunul mult râvnit nu e loc decât pentru un singur șezut, au prins fârtații a se îmbrânci, a se doborî unul pre altul...parcă eu n-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
un pui de năpârcă". "Blăstămul Mușatin" e încă viu. Stafiile mai bântuie încă. În ultima vreme, au început să miște avem semne... Prin cotloane mișună, foșfăie șobolanii. Îi simt, îi miros. Când or veni turcii, să vezi ce-o să se bulucească să le iasă-nainte cu pâine și sare... În mine lovesc mai greu, dar, lovind în tine, țintesc în mine. Ochii în patru, Alexandre! Otrava în vin, e dulce... Lovitura de pumnal pe la spate e fulgerătoare, ca mușcătura de viperă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ca la lupii porniți în pradă. N-ai teamă! Îl trimit în iad! Scot eu dracii din el! spune și smulge cu furie pumnalul, schimonosit de ură. Cu aiasta! O gaură în spate! O găurică! Ce-or să se mai bulucească dracii să iasă! hohotește el. O să plece cu sufletu' lui spurcat cu tot! Isaia cade pe gânduri... Entuziasmul i se moaie. Nu, nu-i bine. Dacă-ți întoarce lovitura?.. Aista-i dracu' gol", îl străfulgeră un gând. O săgeată rătăcită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]