291 matches
-
va zări ceva. Fără să mai stea o clipă pe gânduri se repezi într-acolo. Mergea cu capul înainte, fără să mai țină cont de nimic. Tufișurile i se agățau de haine, crengile îl loveau peste față, dar el se bulucea mai departe. Căuta în dreapta și în stânga, cu mâinile întinse înainte, încercând să dea de trupul copilului. Se opri nedumerit după câteva zeci de metri nepricepând de ce nu găsește nimic. Îl chemă din nou pe băiat sperând ca acesta să răspundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
munți și, ca de obicei, porțile de răchită erau deschise pentru ca trecătorii să circule încoace și-ncolo. Oamenii se înghesuiau prin porți, iar lăncile și puștile roiau într-o învălmășeală nemaipomenită. Numai drapelele erau ținute în jos, pe când soldații se buluceau să treacă. Nu vă împingeți! Nu vă pierdeți firea! Ariergarda să aștepte un moment în fața porții. Văzând toată confuzia, unul dintre comandanți încercă să facă și el ce putea pentru a organiza oamenii. Trăgând zăvorul porții mari, o deschise larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
clanului Akechi demolau locuințele din vecinătate, în timp ce femei cu bebeluși în brațe, bătrâni și copii fugeau de sub ruine, ca niște crabi lepădându-și carapacele vechi. Astfel, soldații reușiră să astupe șanțul cu uși și scânduri de acoperiș. Imediat, toți se buluciră să escaladeze zidul. Pușcașii își aliniară armele și, ochind de pe creasta zidului spre curte, traseră prima salvă. Între timp, în clădirile din incinta templului se lăsase o încremenire nefirească. Toate ușile din fața templului principal erau închise și ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
i se făcea negru înaintea ochilor. E drept, era o bătrână neputincioasă, dar pentru nimic în lume n-ar mai fi intrat în casa ei, unde fusese o singură dată și, de la ușă, îi venise să fugă. Toate lucrurile erau bulucite, claie peste grămadă. Și asta n-ar fi fost nimic, dar bodroanțele acelea, puse de-a valma, emanau un miros greu, înțepător, de mucegai amestecat cu ceva ce aducea a putred. Numai buna cuviință o îndemnă să-și înfrâneze pornirile
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
scrisese toate întâmplările ei și ale oamenilor ca un cronicar aflat sub efemera și ireversibila trecere a timpului. Toamna era în toi. Încă din copilărie nu îndrăgise aceste zile învălmășite, ce zbuciumau fără opreliște întreaga așezare. Norii cenușii ce se buluceau pe înalturi aduceau ploile reci, mocănești, cernute ca printr-o sită de mătase care-i indispuneau până și pe oamenii cei mai optimiști. Lui Alex îi plăceau toate anotimpurile, chiar și iarna cu zăpezile și gerurile ei, dar sfârșitul acesta
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
mâna mea. Dosul mâinii i-e acoperit de peri cenușii. Are degetele reci, de când a umblat cu pistolul. Dom’ sergent îmi strânge mâna și zice: — Mă mai iubești? Și eu îl întreb dacă am de ales. Capitolul 33 Mulțimea se bulucește în jurul nostru, femeile - îmbrăcate în maieuri fără spate, bărbații - cu pălării de cowboy. Oamenii mănâncă mere glasate pe băț și sorbet din pahare de hârtie. Totul e plin de praf. Cineva o calcă pe Helen pe picior; se trage înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de rubașcă neagră, cu mustață haiducească, ochi vii și cu o claie neagră de păr, care-i stătea vâlvoi în creștetul capului, de parcă tocmai atunci descinsese de la asediul Troiei, picând din senin în mijlocul lumii contemporane. Măi, ia nu vă mai buluciți așa peste mine, că mă călcați pe bătături! răsună vioi și mucalit, și într-un apăsat grai moldovenesc, glasul tânărului aflat în centrul atenției pline de admirație a studenților. N-auziți, măi?... Ce, n-ați mai văzut în viața voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ca el. La drept vorbind, ea nu cultiva nici un fel de umor. Nu că ar fi fost lipsită de istețime, ci pentru că, pur și simplu, lua totul Întocmai. De obicei mai curînd rezervată, de data asta reacționase iute. Cuvintele se buluciseră În apărarea scriitorului, doar nu În fiecare zi debarca pe insulă un om de calitatea acestuia. Și mai și rămînea aici. Conștientă de privirea brusc cercetătoare a fratelui ei, zîmbise scurt, vrînd parcă să tempereze ardoarea cuvintelor, conchizînd apoi rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
loc, pentru a Înlătura ceea ce văzuseră cu toții, Înăbușindu-și cu greu impulsul de a nu sări Îndărăt. Parcă un lepros Îl invita să danseze În brațele lui. În jur, se dezlănțuise o mișcare haotică. Lăsând deoparte orice reținere, zbirii se buluceau spre prăpastie, riscând să fie Înghițiți de aceasta, În Încercarea chinuită de a o ocoli. Mai Întâi, comandantul lor dăduse să Îi urmeze, dar mai apoi, probabil redescoperindu-și, vremelnic, demnitatea, se oprise În fața gropii. Dante dăduse și el Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pământul, flori sălbatice, o bucată de papirus care arăta ca un câmp de cupru în soarele la asfințit. Când am văzut o turmă de hipopotami, bucuria lui a fost egalată doar de cea a copiilor lui Iosif, care s-au bulucit lângă el ca să vadă împreună cum copiii zeiței Taweret stropeau și mugeau în trestii. În a treia zi de călătorie, am pus fusul la o parte, m-am așezat liniștită și am privit cum apa mângâie țărmul, cu mintea la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să-i strig Laurei: „Nu mai crede toate gogoșile pe care le înșiră reporterii!” Am intrat astfel într-un conflict surd pe care l-am ascuns cu grijă, dar care a avut urmări. Într-o după-amiază, de cum am văzut norii bulucindu-se deasupra mării și fulgerele spintecându-i, am luat barca și am plecat în cătun. Ros de gelozie, mă răzbunam ducându-mă la Marta care nu-mi pretindea nici un entuziasm. Furtuna m-a prins chiar pe baltă, dar n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cravatei, care i se ridicase și îi spânzura peste creștet. În sfârșit, în cel de-al treilea și ultimul rând, exemplarul Bibliei, sprijinit de pervazul etajului doi al blocului Romarta, exemplar în care toate duhurile spurcate ale Căii Victoriei se buluceau și își vârau ghearele (deschizîndu-l, spintecîndu-l, întrebuințîndu-l ca pe un soi de tripou, în care toate căutau să-și afle viitorul), zbârnâi și se zvârcoli ziua întreagă. Una după alta, fiecare filă pocnea, sub opintirile vânturilor, precum o pânză de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
din copilărie. Într-un fel, el Îi transformase pe locuitorii din Costasol În copii, umplîndu-le viețile cu jucării de adulți și chemîndu-i afară la joacă. — Charles...? Încîntat să mă vadă, luă fetița În brațe și sări de pe platformă, cu copiii bulucindu-se În jurul lui. — Te-am tot căutat... Ce face Laurie? — E bine, doarme liniștită. I-a dat Sanger un sedativ. Îi e mai bine la el. Sigur că da, spuse Crawford, părînd surprins că aș fi putut gîndi altfel. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mișcară scârțâind. Și deodată țipetele reîncepură. Bouarii ridicară bicele și vitele din față se proptiră de-a latul, se loviră una de alta, pieile lor murdare se frecară și un miros greu umplu hala. Animalele asudară de spaima morții, se buluciră spre mijloc, pierdute, cu priviri rătăcite. Tăietorii le trecură lanțurile lor scurte și reci peste grumaji și le traseră în țarcurile de beton, scoțând cuțitele. Strigătele se amestecară cu înjurăturile și parlagiii tăiară scurt. Boii cădeau. Cu mișcări iscusite, oamenii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
muiați, că vă dau un bacșiș... Cioclii închiseră în cele din urmă ușa dricului și se urcară în grabă pe capră. -Pleacă! făcură cu spaimă muierile din față ca la un lucru neașteptat. Urmă un moment de descumpănire. Bărbații se buluciră spre cai, dar aceștia porniseră, opintindu-se și asudând de efort. Cioclii îi biciuiau fără milă. Dricul hurducai prin gropile uliței, clătinîndu-se când pe-o parte, când pe alta. - Cade el de-acolo! spuse cineva, și vorba asta u împacă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
unei Încrederi devastatoare În aproapele meu, aferim! 9 Ieșit de sub duș, m-am Întins pe pat și, cu ochii ațintiți În tavan, am Încercat să Încropesc o ordine, să descopăr un sens În iureșul de evenimente și Întâmplări care se buluceau fără noimă În această cea mai neobișnuită zi a vieții mele. Minutele se scurgeau cu lentoare aproape materială, iar tot ce reușeam era să mă afund tot mai tare În necunoscut și să ramific la nesfârșit noianul de Întrebări care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
stîncă se puneau În mișcare la unison și se aruncau În mare, să pască pe cîmpurile de alge aflate la mare adîncime, unde le pîndeau cu nesaț rechinii lacomi. Aproape o oră mai tîrziu se Întorceau la fel cum plecaseră, bulucindu-se, și cele care ajungeau primele alegeau la Întîmplare noua locație ce avea să fie, din acea clipă, motiv de dispută. Era cu adevărat stupid comportamentul acelor oripilante ființe cu privirea sticloasă, inexpresivă și verde-albăstruie, care contrasta cu vioiciunea privirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fi pedepsit, neîntîrziat, cu moartea... Le făcu semn să plece. Iar acum cărați-vă... La muncă! Îi lăsă să se Îndepărteze vreo două sute de metri și, ridicînd mîna, apucă frînghia clopotului și trase de ea cu putere, făcîndu-l să răsune. Bulucindu-se și căzînd din pricina lanțurilor prea scurte, cei patru bărbați veniră Într-un suflet, Într-o alergătură tragicomică În care săreau cu picioarele apropiate, ba chiar mergeau În patru labe, iar Oberlus Înșfăcă unul dintre bicele pe care le salvase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să impună respectarea vechilor legi ale deșertului. La rândul său, Gacel rămase foarte calm, observând convoiul ce se îndepărta, până ce pulberea și zgomotul se pierdură complet în depărtare. Apoi, încet, se îndreptă spre jaima cea mare în fața căreia acum se buluceau copiii, soția și sclavii săi. N-avea nevoie să intre ca să știe ce avea să găsească. Bărbatul tânăr se afla în același loc unde îl lăsase după ultima lor convorbire, cu ochii închiși, surprins în somn de moarte. Doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
făcu cu ochiul. — Nouăzeci de parale. — Un dinar. Myatt Își stinse țigara, strivind-o. Jucase destul jocul. — Un dinar atunci. În seara asta, la nouă. Se Întoarse cu repeziciune Înapoi, În compartimentul său, dar Coral nu era acolo. Pasagerii se buluceau afară din tren, vorbind, râzând și Întinzându-și brațele ca să și le dezmorțească. Mecanicul de locomotivă era În mijlocul unui grup mai mic de oameni, cărora le explica cu umor despre defecțiune. Deși nu exista nici o casă În apropiere, apărură deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
năvăli În Încăpere. Afară nu era chiar atât de Întuneric cum fusese Înăuntru. Felinarul de la șeful de gară lumina dincolo de linii silueta soldatului În cadrul ferestrei. Grünlich se aruncă primul În furtună: cu capul plecat până aproape la genunchi, el se buluci Înainte ca o minge. Ceilalți Îl urmară. Nu era ușor să alergi. Vântul și zăpada erau dușmani care se aliau ca să-i Împingă Înapoi: vântul le tăia elanul și zăpada Îi orbea. Coral icni de durere, lovindu-se de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Ajunse la ei cu o repeziciune surprinzătoare. Scund și grăsuliu, el se Încleștă de ușă ca să urce. — Ce se Întâmplă? Îl Întrebă Myatt. Omul Împroșcă puțin cu scuipat În timp ce vorbi: — Dă-i drumul repede! Ușa se trânti, iar el se buluci Înăuntru și se prăbuși cu răsuflarea tăiată pe bancheta din spate. — Mai este cineva? Întrebă Myatt. Sunteți singur? — Da, da, singur! Îl asigură omul. Dă-i drumul repede de aici! Myatt se Întoarse și se aplecă În spate, Încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
singure, dar și că se regăseau În sânul celei mai mari comunități posibile, Întreaga umanitate. Veteranii din turn se strânseseră În balcoanele aflate la toate etajele, strigând către cei de jos Întrebări care mai de care: — Hooo, mă, ce vă buluciți așa? — Unde vă mai grăbiți acum? Ce s-a-ntâmplat? Au dat bomba atomică? — Hei, ce-a făcut Rapidul duminică? A bătut? Cei de jos nu mai auzeau Însă nimic. Cele câteva secunde de zăpăceală pe care le traversaseră În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
douăzeci și patru, ușa era Închisă, ci ne bucuram că, timp de-o oră pe zi, la momente numai de ea alese, Închisoarea Își oferea holul spre explorare, cu o nerușinare care ni se părea expresia perfectă a libertății; ca urmare, ne buluceam ca niște copii În recreație, dornici să cutreierăm cele două-trei cotloane deja bine cunoscute și, mai ales, să vedem ce făceau semenii noștri atunci când nu știau că erau priviți. La Încercarea de-a lua legătura cu ei am renunțat relativ
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
după-amiază eram puși pe chef. Un scurt istoric al problemei Gata! Nu mai aveam bani, care va să zică. Eram oare surprinși? Nu prea. Nici unuia dintre noi nu ne merseseră grozav afacerile peste vară: la cafeneaua mea nu mai venea nimeni, toți se buluceau la ștrand, ăia care aveau terase acolo se umpluseră de bani. Nici lui Cătă nu-i funcționa librăria la parametri normali. Era sezon mort și la carte. Florin avusese multe comenzi de web design, dar Își renovase apartamentul. În plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]