391 matches
-
a patra zi a Saturnaliilor, cât din pricina unui Altceva, pe care nu sunt în stare să-l definesc decât în scris... Altceva, ziceam... Da, căci țipă în mine un dor și o jelanie nebune și, dacă până acum politețea și buna-cuviință mă mai țineau în frâu, acum cel puțin - nebun și beat - îmi pot permite să apar în forma cea mai autentică. Sunt eu! Dar vai... Asemenea unui instrument pe care nu se mai cântă decât game și arpegii, sau pe
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mă mir că ai putut s-o faci fără să simți că eram lângă tine într-o stare penibilă și supus unei tensiuni din ce în ce mai mari. Nu mă mir de faptul că nu ți-ai putut reține râsul din motive de bună-cuviință, dar că, dimpotrivă, ți-a venit să râzi din toată inima, în timp ce eu eram atât de consternat, atât de încremenit, încât până și C. și-a dat seama că „mă schimbasem la față“. și într-adevăr eram consternat, iar dacă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
dansează hora unirii. Și-a vulgarității, și-a infatuării, și-a talk-show-urilor politice, și-a pompozității solemne, și-a pseudoprogramelor de divertisment, și-a diletantismului, și-a șmecheriei dâmbovițene. De ce oare nu există și o șpagă pentru puțină inteligență sau bună-cuviință? De ce sunt atât de atrăgătoare urâtul, sordidul, meschinul? Nu aștept răspuns. R.P. Răspuns poate că nu așteptați, dar dacă așteptați cumva încă un citat dintr-un material publicat de dumneavoastră, iată-l. Vi-l livrez. Face parte dintr-un articol
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
le poată spune în dimineața asta prietenelor ei care au cotropit laboratorul culinar: „Am vorbit cu Parisul“. Ieri au venit cele două amice ale tale să petreacă ziua ta aniversară cu mine, iar eu am fost atât de lipsită de bună-cuviință, încât nu ascultam ce spuneau, fiindcă așteptam ora 9 ca să pot vorbi cu tine. Scumpa mea iubită, astăzi am musafiri ca să te serbez, să ne serbez; de azi-dimineață de la opt mi am golit biata cămară: am pus să mi se
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
știi bine ce este.” *Am urmărit, la TV, Casa noastră, piesa lui Genoiu. Diagnostic definitiv: tipul n-are intuiție artistică! Tot ce spune cade greu. Impresia a fost de lecție complicată, inextricabilă. Clișee, gîndire meschină. Au dispărut citatele din dicționarul bunei-cuviințe, iar în locul lor au apărut citatele folclorice. Piesa e o colecție de fapte melodramatice (revine problema aventurii extraconjugale). În 75 de minute nici un personaj n-a rostit o vorbă memorabilă, n-a reușit o glumă, deși se adunaseră la petrecere
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Cine trăiește pentru societate trăiește împotriva ei. În bună măsură, portretul ca gen provine din răzbunarea și din coșmarul omului sociabil care și-a frecventat prea mult semenii pentru a nu-i detesta. Cât de isto vitoare ar fi uzanțele bunei-cuviințe, ele n-au cum să se compare cu cele ale solitarului, în toate privințele unice, inimitabile. Când Măra, zeul morții, încearcă, și prin ispite și prin amenințări, să-i smulgă lui Buddha stăpânirea lumii, acesta din urmă, pentru a-l
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
dar e la fel de adevărat că inima lui rece și stearpă n-a simțit niciodată vraja frumuseții, impresiile vii și delicioase ale virtuții, nici farmecul și dulceața prieteniei. Când, având aceste predispoziții, respecți cu religiozitate legile societății, ale onoarei și ale bunei-cuviințe publice, nimeni nu ți poate reproșa nimic, dar ești vrednic de milă. Milord Hyde, om plin de merite, care, din cabinetul lui de la Paris, a condus câtăva vreme Camera Comunelor din Londra, și care a murit aici, la noi, dintr-
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
animate de gânduri, idei, intenții, dar mai ales de fapte benefice imaginii satului, băștinașii modești, care nici astăzi nu dau pe afară de bunăstare, avem cel mai sincer respect și considerație. Trebuie să reflectăm cu toată responsabilitatea, așa cum ne-o cere buna-cuviință și preocuparea de menținere a frumuseții locurilor, a pitorescului dăruit acestor meleaguri de mama natură, la unele aspecte triste, revoltătoare, a căror cauză este omul, dar nu cel cu majusculă, ci omul de nimic, inconștient, pus pe distrugere, pe murdărirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
mod necesar, o formă de autoritate. În mod frecvent, bogătașii de azi au o anumită putere, dar le lipsește, de regulă, iradierea autorității morale, intelectuale, profesionale, umane. Sunt o periferie care se ia drept centru. Banii nu produc automat bun-simț, bună-cuviință, bun-gust. Îmbogățitul contemporan se poartă, adesea, ca un mitocan, vorbește golănește și se îmbracă, mai întotdeauna, ca o țoapă. E obraznic, agresiv, prepotent. Când e amabil sau „modest“ o face demonstrativ, „patronizing“, de foarte sus. Îți arată, la o adică
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
în același mod, ori de câte ori ies pe piață produse prea „originale“. Din punctul meu de vedere, a lua sacrul ca materie primă pentru mici virtuozități de coloratură e un procedeu ieftin. Inargumentabilul e o pradă ușoară. Dacă nu e protejat de bună-cuviință, el poate fi trecut cu ușurință în registrul derizoriului. Artis tului „liber“ și dezinhibat i se pot furniza, totuși, câteva argumente care să-i relativizeze euforia. Deo camdată două: 1. Nu se cade să nu acorzi unei instituții străvechi și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
luxul a fost confiscat de o mână de țoape. El este practicat ostentativ, incult, fără vocație, ca încununare a unor cariere bazate pe malversațiune și impostură. Toate viciile luxului ies astfel, necenzu rate, la iveală: ostentația, violarea moralității și a bunei-cuviințe, asfixia spirituală prin supralicitarea apetitului material, disproporția între venitul curat și cheltuiala promiscuă. Alături de criza strictu lui necesar, trăim, deopotrivă, criza superfluităților nobile, a măreției și a somptuarului. Am rămas cu Iri și cu Monica. La mai mare! Despre mânie
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
publicistic în care ne-am afundat până la greață. Avem nevoie, firește, de ceva decisiv, de o manevră iscusită, miraculoasă, de anvergură. Dar până una alta, până să ne salveze înțelepciunea „tradițională“, Providența, sau soarta, am putea testa resursele nebănuite ale bunei-cuviințe, practica uitată a politeții. Măcar atât. Deocamdată, scena e integral ocupată de râgâieli și sudalme. Plăcerea de a beșteli mitocănește tot ce mișcă, voluptatea de a silui limba și de a contraria regulile minimale ale conviețuirii decente, demolarea oricărui respect
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
pe deasupra, greșit, a nu acorda atenție greutății cuvintelor, a spune orice despre oricine, a vorbi pentru a provoca furie sau durere sunt tot atâtea feluri de a introduce, în mediul în care te manifești, o primejdioasă otravă. Strici bunul-gust, jignești buna-cuviință, tulburi ordinea firească a lucrurilor și deformezi sufletele. Exigența unei bune utilizări a limbii se adresează mai ales oamenilor și instituțiilor pentru care vorbirea e o profesiune: presa în toate variantele ei, școala pe toate nivelele ei, scriitorii și politicienii
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
tenace în scormonirea faptelor și în identificarea adevărului. Mai cred și că, dacă moderează dezbateri televizate, el trebuie să aibă geniul, sau măcar talentul, de a intermedia între opinii contradictorii, de a fi un manager înțelept al dialogului și al bunei-cuviințe. Evident, aș fi încântat să constat că jurnalistul are, când scrie, și o notabilă înzestrare literară. Dar mă mulțumesc și cu simpla folosire decentă a limbii române. Pe acest fundal, declarația unei tinere și drăgă lașe reprezentante a breslei, cum
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
doi peri despre celebrități din sport, cinema sau politică. La noi însă, procentul de tabloidizare a tuturor ziarelor și a tuturor posturilor de televiziune a atins cote îngrijorătoare. Fenomenul este simptomul unei primejdioase degradări sociale, morale și intelectuale. Bunul-gust și buna-cuviință sunt în comă. De o bună bucată de vreme, pe toate canalele televizuale, se trăiește din dejecție. Ore și zile întregi suntem antrenați într-o voluptuoasă scormonire prin subteranele sordide ale „cotidianului“. Moar tea, divorțul, adulterul, micile fițe erotice ale
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
morale, nu cea creștină, ghidat de un nou ideal de viață. Venind în sprijinul unei asemenea convingeri, operele sale cu caracter pedagogic - Despre prima educație liberă a copiilor, Despre planul de învățământ, Educarea principelui creștin, Educarea femeii creștine, Despre educația bunei-cuviințe la copii - dovedesc un respect deosebit față de om, față de nevoia acestuia de a fi educat, de a-și cunoaște și de a-și dezvolta propriile înclinații. Primordial, procesul instructiv-educativ al elevilor urma să înceapă cu însușirea cuvintelor, iar pe această
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
și pe boierii din Divan, ci și fețe bisericești, cu o seriozitate profesională care i-a adus recunoașterea publică, el fiind amintit multă vreme după ce s-a reîntors în Sibiul natal. De fețele bisericești s-a apropiat cu respectul și buna-cuviință specifică epocii. Episcopul Inochentie a fost tratat de o toxiinfecție alimentară, după ce l-a tratat și pe mitropolitul Moldovei, Iacov Stamati, pe care îl cunoscuse în vremea când era episcop de Huși (1782-1792), numindu-l patronul său. În a doua
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de obște: clară, naturală și neforțată prin imitări de ziceri neaoșe anume căutate. Și a reușit deplin". Calitatea principală a nuvelelor lui Gane stă, după Vulcan, în aspectul lor moralizator: "Sunt de model. Nicăieri, nici un rând care ar jigni simțământul bunei-cuviințe" (textul a fost reprodus în Familia, XXXVII, nr. 21, 27 mai/9 iunie). La Iași, editura "Librăriei nouă" tipărește volumul Pagini răzlețe (206 p.), însumând o parte din publicistica nuvelistului: Amintiri din timpurile "Unirei", Zi-i patimă și te mântuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
profesie (medici de medicină umană), ambele fiind mame a câte trei copii (o fată și doi băieți) a fost o coincidență absolut întâmplătoare de natură să faciliteze o comunicare rapidă la toate nivelurile. Ospitalitatea gazdelor, care nu a depășit niciodată buna-cuviință, comunicarea deschisă, sinceră a unor aspecte sensibile din comunitatea română, fără tendințe de absolutizare sau judecare preferențială mi-au permis să mențin un echilibru corect între opinii, uneori exprimate cu tendințe partizane, dar potolite în timp optim prin soluții echilibrate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
E mult mai greu pentru unul ca el să poarte o discuție inteligentă sau măcar... decentă, prefăcându-se interesat de călătoria noastră sau informându-ne, de pildă, asupra obiceiurilor locului. Noroc că nu merge cu noi la masă. Are măcar buna-cuviință să plece, promițându-ne, totuși, că ne vom mai întâlni în aceste zile. Biata diplomație românească trebuie aerisită ca lumea, mai ales pe direcția Est. VASILE GÂRNEȚ: La hotel, o doamnă de la Radio Vocea Rusiei în limba română insistă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de caracteristice: "Orice femeie care nu e pierdută e o excepție". Această vorbă de duh, ieșită dintr-o gură augustă, era cu mult mai energică; era traducerea literală a unui aforism al lui Platon. Dar cum greaca, precum latina, sfidează buna-cuviință, ne veți fi recunoscători că nu cităm textual. Ca Platon să fi adus această jignire femeii grece în epoca cultului formei, în vremea când legea religioasă prescria sacrificiile în onoarea lui Priapus, înțelegem; dar să o aplici unor femei creștine
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Barro și Rachel McCleary au stabili un raport între ratele de dezvoltare ale diferitelor țări la nivel mondial și datele referitoare la convingerile religioase fundamentale ale populațiilor respective. O societate bazată pe o concepție religioasă ce promovează sinceritatea, cinstea și buna-cuviință poate economisi din resursele necesare, prin scăderea infracționalității, a corupției și a înșelăciunii. Cei doi autori mai consideră că religiozitatea are efect asupra moralei la locul de muncă, vorbind despre o "ecuație economico-religioasă", care ar suna așa: "munca serioasă, considerată
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
să vezi cît de cuplat la actualitatea culturii laice era monahul Nicolae. Avea răbdarea să citească romane mediocre și să se entuziasmeze pe seama unor poezii sălcii din anii '80 ai comunismului românesc, avea curiozitatea de a comenta pictori și arăta buna-cuviință de a viziona filmele artistice ale epocii. Într-un cuvînt, era atît de bine ancorat în realitatea culturii mirene încît nu putea întruchipa idealul monahului care se leapădă de lume spre a trăi numai cu Dumnezeu. Un caz paradoxal de
Un autor de interior by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6639_a_7964]
-
se mărturisește atras de aerul curat al provinciei, care, deși departe de a fi un Eden, i se potrivește precum un mediu favorabil autoscopiei. Provincia e desigur impură, dar prin eliminarea tipurilor reprobabile ce o populează (versatilul nedemn, "lipsit de buna-cuviință în acest moment pentru ca în celălalt să-ți sărute mîinile", sau cel ce nu este decît "un simplu dezaxat"), tînărul se oprește la insul "ademenit de mirajul singularizării", adică la sine însuși. Provincialul interiorizat se vede nevoit a evada din
Despre Nae Ionescu și Cioran (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12423_a_13748]
-
intermediar în trimiterea de prostituate spre Orient și Africa), până ce este ucis de amantul fiicei sale. Fata lui Hemcea, Cristina, este unul dintre cele mai reușite personaje feminine din istoria literaturii române. Este o ființă fascinantă, amestec straniu de cumsecădenie, bună-cuviință, supunere, inocență, perversitate și ticăloșie (prin pasivitate, dacă se poate vorbi de așa ceva). Incapabilă să jignească pe cineva sau să își revendice cu voce tare anumite drepturi, posesoarea unei vulnerabilități native, ieșite din comun, seducătoare prin sublima ei inocență (este
Sfârșitul unei lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10613_a_11938]