335 matches
-
cu glas tare, încercând să dea o intonație cât mai lascivă cuvintelor. — Coapsa ei rotundă făcută la roata olarului și gurița de tran dafir... Asta cine mai e? se întreabă amuzat principele. Livilla, pro babil. Plescăie din buze. Libo are bun-gust dacă a pus ochii pe ea. O să fie o femeiușcă pe cinste. Se încruntă apoi, perplex. Nu se poate să-i fi servit de muză. Este încă o copiliță cu forme neîmplinite. Un oftat adânc îi umflă pieptul. El, personal
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aducă o cîrpă ca să-l șteargă de pe podea. — Tu trebuie să fii Încîntătoarea Ellie, zise el, sărutîndu-mă și, fără să vreau, am simțit că mă Îmbujorez ușor. Slavă Domnului că Dan pare să-mi fi moștenit În cele din urmă bunul-gust. — Bunul-gust? Încerci să pari amuzant? Ultima ta prietenă arăta de parcă tocmai venise de la un colț de stradă din Westbourne Grove 1. — Înțeleg că ai făcut deja cunoștință cu dracul de frate-meu. Richard ridică dintr-o sprînceană. — Cred că voiai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
o cîrpă ca să-l șteargă de pe podea. — Tu trebuie să fii Încîntătoarea Ellie, zise el, sărutîndu-mă și, fără să vreau, am simțit că mă Îmbujorez ușor. Slavă Domnului că Dan pare să-mi fi moștenit În cele din urmă bunul-gust. — Bunul-gust? Încerci să pari amuzant? Ultima ta prietenă arăta de parcă tocmai venise de la un colț de stradă din Westbourne Grove 1. — Înțeleg că ai făcut deja cunoștință cu dracul de frate-meu. Richard ridică dintr-o sprînceană. — Cred că voiai, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și loialitatea celui ce i l-a dăruit. Prințul Firoz dorește să fie primite ferventele, sincerele sale scuze. În mod sigur, maiorul va găsi în inima sa loc pentru iertare și uitare. Noaptea trecută? O aberație. O lamentabilă lipsă de bun-gust. Maiorul mormăie ceva și întinde cadoul unui servitor. Firoz îl părăsește la fel de îndoit cum a venit. Măcar să nu fi băut așa de mult noaptea trecută! Firoz petrece o după-amiază ușor amuzantă, uitându-se peste titlurile noilor filme ale lui Birch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
al lui Charles de Groot, numai că pica mult mai lejer pe corpul lui tonifiat; un stil clasic englezesc, pe când domnul de Groot era mai degrabă stilul eurotrash. Până și cravata din mătase cu pete purpurii și mov era de bun-gust, atât cât o permitea situația dată, care nu era tocmai cea mai favorabilă. Nu mi-aș fi închipuit să găsesc atrăgător un bărbat în costum. —... lăsându-te astfel pe mâinile lui David, care nu are ce face cu timpul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
închis ușa în urma mea și m-a băgat în bucătărie. În tot acest timp m-am simțit detașată, de parcă era un perete de sticlă între mine și restul lumii. Lumina soarelui, bătând în vopseaua galbenă a bucătăriei, punea în acord bunul-gust al podelei de teracotă manufacturată și părul blond al Belindei Fine, care stătea la tejgheaua de oțel inoxidabil și tăia un măr. Purta o rochie roz de mătase, avea picioarele goale, iar tocătorul era din lemn de măslin. Mintea îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
nomadă. Dar cum arată, propriu-zis, viața ta la Londra? Ai mulți prieteni acolo? Nu mulți, ci buni. În Londra e o atmosferă foarte caldă și specială, datorită amestecului de culturi, de culori, de forme. Arhitectura orașului e spectaculoasă, îmbinarea de bun-gust dintre vechi și nou e unică. Au existat motive neplăcute ale plecării tale din România? Nu. Principalul motiv ține de faptul că lucrez acolo. Eram nevoită să fac naveta Londra-București, București-Londra, de mai multe ori pe săptămână. Veneam și plecam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
H. E. Faist & Bros. Când am văzut-o, fără să vreau, m-am gândit la tine. I-am Întins cheia. Așa se numește caseta. „Cutia Pandorei“. M-am Întrebat În sinea mea de ce n-am ales un cadou mai de bun-gust. Numele trebuie să sugereze probabil ghinionul care Îl paște pe cel care deschide caseta. Dar nu cred că trebuie să-ți faci griji dacă nu ești cine știe ce fumător Înrăit. Nici n-a costat mult, am adăugat. Dacă nu-ți place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
satisfăcut, ca porteño, când am constatat că foiletonistul nostru, deși provincial, s-a arătat insensibil la propaganda făcută de localismul Îngust și a știut să aleagă, pentru tipicele sale acvaforte, un cadru natural: Buenos Aires. Voi aplauda fără răgaz curajul și bunul-gust de care dă dovadă populara noastră „Urâtanie Isteață“ Întorcând spatele destrăbălatului și murdarului „burtăverde“ din Rosario. Însă de pe această paletă metropolitană lipsesc două note, pe care Îndrăznesc să le pretind cu toată tăria viitoarelor tomuri: suava și feminina noastră stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
la vedere, oarecum en pantoufles, a omului bun În adevăratul sens al cuvântului, care, Între două sieste, Își termină Înm grabă, pline de praf și plictis provincial, meritoriile cronici scurte. A fost suficient zvonul că un atenian, un porteño - căruia bunul-gust Îmi interzice să-i dau numele În vileag - a consolidat deja anteproiectul unui roman care se va intitula, dacă nu-mi schimb gândul, Alde Montenegro, pentru ca popularul nostru „Bicho Feo“*, care altădată a experimentat genul epic, să opteze, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
denumește „melancolicul pelerinaj la locurile de care altădată se bucurase Împreună cu infidela“ și că grugnó, luat În sensul cel mai larg, echivalează cu „a scoate un suspin, un irepresibil vaier de iubire“. Vom trece ca peste jăratec prin ñll, unde bunul-gust al cărui portdrapel a fost Ginzberg pare să-l fi trădat deaceastă dată. Scrupulele ne Îmboldesc să copiem notița care urmează și care, după ce ne-a umflat capul cu explicații, ne lasă baltă: „țelul meu este să creez un limbaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
alea o pudincă dă lemn, cu balama, dă vro trei kile, ș-am zugrăvit-o artistic cu vopsea maronă. Dă la o chitară dizacordată și ieșită la pensie am luat o garnitură dă cuie, care le-am bătut cu foarte bun-gust În bordură. De parcă nu vream, i-am arătat lu protectoru meu acel capolavoro. Dedulcindu-se, ăla și-a Înfipt un dinte În ea, care a cedat naintea halelii. A scuipat o singură parolă masculă, s-a pus În picioare cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
îndreptă spre casa Camillei. După cum era de așteptat, Camilla desfășurase întreg arsenalul. Servicii scumpe de porțelan, șervețele de in, lumânări. Masa arăta de parcă fusese comandată din catalogul de nuntă de la Harrods. Poate că îi ținea lui Fran o lecție de bun-gust, după cum simt soacrele că e de datoria lor să facă. Biata Camilla. Tocmai când voia să-i dea sfaturi pline de înțelepciune și spirit despre importanța așezării oaspeților, singurul lucru pe care dorea Fran să-l facă era să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
care așteptau sub ceasul magazinului universal D.H. Holmes, cercetând mulțimea în căutarea unor dovezi de prost-gust în îmbrăcăminte. Unele persoane aveau, așa cum observă Ignatius, haine destul de noi și de scumpe ca să poată fi considerate, pe drept cuvânt, o jignire a bunului-gust și a decenței. Posesiunea unui lucru nou sau scump nu făcea decât să reflecte o lipsă de principii teologice și geometrice; ba chiar te făceau să ai dubii asupra existenței sufletului. Ignatius purta haine comode și rezonabile. Șapca verde de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
voi ramoli nu va trebui să recurg la crenvurști pentru supraviețuire. Vânzarea scrierilor mele ar putea să-mi aducă vreun câștig. Și la nevoie aș putea să intru în circuitul conferențiarilor, luând exemplul dezgustătoarei M. Minkoff. Jignirile aduse de ea bunului-gust și decenței au fost descrise în amănunțime cititorilor, în scopul de a elimina munții de ignoranță și obscenitate pe care îi va fi împrăștiat în diversele săli de conferințe ale națiunii noastre. Poate totuși se va găsi printre primii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
conferințele noastre de afaceri, cu privire la mine. Resentimentul și gelozia m-au doborât încă o dată. Pe deasupra, trebuie să născocesc un mijloc de a trata ultimele afronturi primite de la M. Minkoff. Poate Cartierul îmi va procura ceva material: o campanie pentru susținerea bunului-gust și a decenței, pentru teologie și geometrie (poate). Notă socială: Într-unul dintre cinematografele din centru va rula în curând un film nou cu actrița mea favorită, ale cărei ultime excese într-un film muzical din lumea circului m-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mai acră. Când și cum avea oare să se sfârșească acest ciclu vicios? Citise într-un ziar de dimineață că o asociație artistică de femei deschisese o expoziție de pictură în Pirate’s Alley. Închipuindu-și că exponatele jignesc suficient bunul-gust ca să-l intereseze un timp, își împinse căruciorul pe aleea pietruită îndreptându-se spre diversele lucrări de artă care atârnau de stâlpii gardului din spatele catedralei. În partea din față a căruciorului, în încercând să atragă clienții din Cartier, Ignatius lipise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
aleii, femeile din asociația artistică strângeau tablourile de pe gard și își pliau scaunele de aluminiu ca niște arabi care se pregătesc să o ia din loc. Expoziția lor anuală în aer liber fusese un eșec. — Eu sunt sabia care răzbună bunul-gust și decența, spuse Ignatius cu voce ridicată. În timp ce lovea la întâmplare în sveter, cu sabia lui ruptă, femeile începură să iasă grăbite prin capătul aleii care dădea în Royal Street. Câteva întârziate trăgeau panicate de magnoliile și cameliile lor. — De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ești împotriva costumelor îi voi informa pe toți, deși micile lor inimi vor palpita de decepție. N-am mai avut o petrecere reușită de luni de zile. Nu mă voi împotrivi să avem printre noi câțiva mascați decenți și de bun-gust, spuse în cele din urmă Ignatius. Ar putea să creeze o atmosferă internațională bine venită la miting. Oamenii politici par întotdeauna că vor să dea mâna cu mongoloizi și etnici în costume naționale. Dacă mă gândesc mai bine, ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
actrița mea favorită de film va rula în curând într-un cinematograf din centru. Trebuie să fac cumva să nu pierd ziua premierei. Pot să-mi imaginez ultimele orori ale acestui film, vulgaritățile ei crase împotriva teologiei și geometriei, împotriva bunului-gust și decenței. (Nu înțeleg pornirea aceasta a mea de a vedea filme; îmi face aproape impresia că am filmele „în sânge“.) Notă de sănătate: stomacul meu a întrecut măsura; cusăturile halatului meu de vânzător plesnesc groaznic. Pe mai târziu, Tab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
facă rost de-un individ suspect! — Groaznic, spuse trist doamna Reilly. Ce-o să se facă Angelo dac-o să-l dea afară din poliție? Are și trei copii de crescut! — Există perspective ademenitoare la Paradisul Vânzătorilor pentru oameni cu inițiativă și bun-gust, spuse Ignatius. — I-auzi ce spune nebunu’, zise Santa. O, Irene! Mai bine ai suna la Caritas, dragă. — Hai să-i mai dăm o șansă. Poate nemerește lozu’ ăl mare. — Nu știu de ce-mi bat eu capu’ să vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
aceea am ținut toate accesoriile acestea la Paradisul Vânzătorilor. — Angelo avea dreptate, strigă doamna Reilly. Te-ai plimbat pe străzi to’ timpu’ ăsta, costumat ca de carnaval. — O eșarfă ici, o sabie de abordaj colo. Câteva sugestii abile și de bun-gust. Asta-i tot. Efectul general e captivant. — Nu poți merge în halu’ ăsta pe stradă, urlă doamna Reilly. — Te rog! Nu vreau altă criză de isterie. Îmi tulburi toate ideile care-mi prind formă în minte în legătură cu discursul. — Treci înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
adunară în jurul lui, fără să mai rămână nici unul pe care să-l tortureze sportivul. — Trebuie să oprești toate acestea, strigă Ignatius spre Dorian care-i făcea cu ochiul cowboy-ului. Pe lângă faptul că sunt martorul unei jigniri strigătoare la cer împotriva bunului-gust și al decenței, am început să mă sufoc din cauza miasmelor de emanații glandulare și de colonie. — O, nu fi atât de anost! Se distrează și ei. Îmi pare rău, spuse Ignatius cu un ton aferat. Sunt aici în seara aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
vagabond. Nu ți-ar prinde bine să te distrezi un pic? Păși în jurul grămezii mari și albe, care gâfâia și sforăia ca un vulcan. Undeva, într-o țară imaginară, Ignatius visa o Myrna Minkoff terorizată, judecată într-un tribunal al bunului-gust și decenței și declarată vinovată. Urma să se pronunțe o sentință îngrozitoare, una care îi garanta persoanei ei fizice suferințe trupești și penitențe înjositoare, pentru nenumăratele ei jigniri. Lana Lee se apropie de bărbatul în costum negru și băgă mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ca un avans al zilelor Îndepărtate, când suferința va lua sfârșit, când Ierusalimul va fi eliberat de chinurile sale, iar cei care vor veni În locul nostru vor trăi liniștiți, plini de considerație față de semenii lor, o viață cumpătată și de bun-gust: atunci lumina cerului va rămâne așa pentru totdeauna. Frigul era cumplit, pătrunzător, dar Fima În bluza sa de iarnă Îngălbenită nu-l simțea. Sprijinit de balustradă, trăgea până În adâncul plămânilor aerul amețitor ca vinul, mirându-se că cineva putea suferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]