388 matches
-
te Învăț să dai cu devia: voi, albii, nu dați cu capul nici cînd jucați fotbal, sau poate crezi că dovleacul nu slujește decît ca să gîndești cu el? Dacă stai tot timpul pe gînduri, viața trece și oricine te poate burduși, uite, am ajuns la profesoara ta, dă-te jos repede și eu o să caut un loc de parcare, te aștept la intrare... Te-au mardit pentru că nu știi să folosești devia, hai, dă-te jos acum...“ MÎine o să-i trîntească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
convingă să nu se ia la harță cu Fernandito. „Îi ard una de nu se vede“, fu răspunsul optimist al celuilalt și el Încercă În zadar să-i explice că, oricîte pietre ar mai fi ridicat, Fernandito tot o să-l burdușească. „Îi ard una de nu se vede“, o ținea Într-una Cano și Julius nu reușea să-l facă să priceapă că el o să-i ardă una care-o să-l usture cu adevărat, c-o să-l omoare cu compoziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu Rafaelito Lastarria, dar la ce bun, dacă fratele lui mai mare făcea primii pași de dans la Cazinoul din Ancón și-i mituia pe fotografi ca să-l fotografieze dansînd cu fata doamnei marchize. A renunțat deci să-l mai burdușească și rău a făcut, fiindcă, odată Încheiată solidaritatea cu Bobby, Îi veni În minte o altă idee și vru să strige un ura! care din fericire i se opri pe buze, căci ar fi fost un păcat să-și manifeste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
meargă la Ancón, dar de data asta n-a mai avut poftă să strige ura!, dimpotrivă, numele Ancón, cu plajele lui, cu clădirile lui, cu faleza lui, Îl purtă pe alt drum și acum Înainta liniștit spre cazinou, ca să-l burdușească pe Rafaelito Lastarria. Sigur că era problema vîrstei, celălalt probabil că mergea pe paisprezece ani și era foarte greu să bați pe unul de vîrsta asta, dar În orice caz ei aveau dreptate, fiindcă lui Bobby i-o furaseră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se răsuci În așternut și-și lăsă capul pe cealaltă parte a pernei, era mai rece și cu siguranță o să-i trezească alt șir de idei, dansau cu toții la cazinou și Bobby și cu mine intrăm și toată lumea fuge, Îi burdușim pe toți, cum zicea Carlos? cu divla?, cu dovleacul?... Julius se răsuci iar, nervos, de data asta ușor-neliniștit: amintindu-și cuvintele invincibile ale lui Carlos i se ștersese din minte scena În care Bobby și ei Îi băteau măr pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dăduseră o satisfacție deplină și n-avea nici un motiv să nu le repete Întocmai scena care avusese loc. „Negru? o Întrerupse Carlos, cînd ajunse la momentul cu bătaia de la bordel: de cînd au devenit Lastarria negri? Pe ăsta l-a burdușit văru-său Lastarria și tot el i-a Învinețit ochiul... Negru? Ha, ha, ha, aș vrea să-l văd față În față cu un tuciuriu, n-are ce alege din el.“ În barul de vară, cu trei glume bune, Juan Lucas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Dacă puneți problema astfel... După cum mi s-a povestit ulterior - fiindcă eu nu-mi aduc aminte, iar nunțile și le amintesc Întotdeauna mai bine ceilalți -, Înainte de ceremonie, Bernarda și don Gustavo Barceló (urmînd instrucțiunile amănunțite ale lui Fermín) l-au burdușit cu moscatel pe bietul preot, pentru a-l scăpa de trac. CÎnd a sosit ceasul să oficieze, părintele Fernando, afișînd un surîs fericit și o nuanță rozalie care-l avantaja, a optat, Într-un zbor de licență protocolară, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o anumită oră, să mi se facă ordine în cameră și să mi se aducă prânzul. Mama tremura în fața poruncilor mele și nici măcar nu îndrăznea să se tânguie atunci când mă hotăram uneori s-o las să intre. Din pricina mea, îi burdușea mereu pe copii, ca să nu facă gălăgie și să nu mă deranjeze; totuși mă plângeam des de țipetele lor; asta-i, sunt sigur că ei mă iubesc acum, nu glumă! Cred că și pe «fidelul Kolea», cum l-am poreclit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
clipe, mă conduse de-a lungul coridorului până la un birou din fundul apartamentului. Belbo mă primi cordial: „Așadar, dumneata ești o persoană serioasă. Intră.” Mă invită să iau loc În fața biroului său, vechi ca tot ce mai era În jur, burdușit cu manuscrise, ca și rafturile de pe pereți. „Nu te-oi fi speriat de Gudrun”, Îmi zise el. „Gudrun? Acea... doamnă?” „Domnișoară. Nu se numește Gudrun. Îi zicem așa din cauza aspectului de nibelung și pentru că vorbește Într-un mod vag teutonic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
putem merge mai În siguranță pe stradă. E timpusă strâng cu ușa un puțoi ceva, mă plictisesc să stau aici și să răsfoiesc hârțoage. Tresă fie Ocky. E cea mai slabă verigă dintre verigile slabe ale lanțului. E un șmenar burdușit de Ecstasy care umblă cu cei mai tari tipi fiindcă le place inteligența devastatoare a puțoiului. Ha. Ne toarnă chestii despre ei de ani de zile. Bineînțeles, noi Îi lăsăm să-și vadă de treabă. Scălâmbăielile lor Înseamnă titluri În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și pentru că n-am altceva mai bun de făcut n pula mea. Frumos din partea ta să renunți la Crăciun pentru mine Bruce, spune el cu o voce inexpresivă. Apreciez mult chestia asta. Mă Întreb dacă spune așa ceva doar pentru că e burdușit cu calmante sau dacă Înțelege exact de ce mă aflu aici. De parcă m-ar durea În cur din ce motiv o face. Izbucnește Într-o tiradă răgușită, așteptându-se să stau și să ascult, de parc-aș fi un preot de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
primele fire de păr îi apărură gâdilându-i buza de sus, traduse într-o moldovenească molcomă primul cânt din Iliada. La șaptesprezece ani, tatăl său, bătrânul acum boier Stoenescu, îl trimise cu un răsuflet ușurat și cu o pungă bine burdușită de bani la Padova, unde mai mulți ani la rând dunăreanul Radu Stoenescu, stârni uimirea prin sua straordinaria bruttezza, dar și prin sua inaudita destrezza, și de unde se întoarse într-un buzunar cu o diplomă magna cum laudae, iar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și doar un singur autocar, cel mai viu și mai frumos dintre toate. Spun asta că e roz bonbon, taman pe gustul meu. În fiecare vineri, când se fac rugăciuni, de la începutul anului, la ora patru după-amiaza, acest autocar pleacă burdușit spre Giurgeni. Casandra Bucur, o creștină deprinsă cu drumurile spre cele sfinte din tinerețe, cântă ba la microfon, ba așa de la locul ei, cântece pe care le-a învățat în cei peste șaptezeci de ani de viață, iar vocea ei
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
din mâna ei, să clămpănească la intervale egale, secerând liniștea odăii, o vedea cum face decupaje cu multă măiestrie, cum le recitește încântată, hohotind uneori grotesc, hî,hîî,hîîîî, auzi Nik, hîîîî, asta-i bună, forfeca revistele, ziarele, pentru a burduși blestematele de plicuri. Cât au stat la ea, au făcut un adevărat pomelnic. Pe fiecare ins pomenit l-a înzestrat cu mici note orientative. Despre unul au zis că trăiește doar în prezent, ce-a făcut în trecut îi repugnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o lustră, sticle, canapeaua întoarsă cu două arcuri sărite, un vas de faianță fără capac pe care scria zahăr, un dulap mic, o tavă, un pahar pe jumătate golit, un sul de hârtie igienică, un prosop transformat în spălător, saci burdușiți din plastic plini cu fel de fel de obiecte. Facem curățenie, o lămuri Alexe, care, vitregit de biroul său imens, unde altă dată se instala și domina încăperea, argumenta, dădea verdicte...se mișca dezordonat de ici acolo cu câte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se cațăre nu prin forțele proprii ci propulsat de ceilalți, indivizi care-l consideră o victimă nedreptățită? Asta e întrebarea care trebuie pusă în cazul celor de teapa lui și, dacă mai ai la dispoziție, așa ca mine, plicurile alea burdușite de date și le studiezi pe îndelete atunci ai să-ți răspunzi cu siguranță, nu, acesta este fără doar și poate un fariseu, mult mai periculos decât unul care acționează pe față, în văzul tuturor, cărând după el dezaprobări și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îmbogățește continuu, cărți care nu zac sub geamuri, ticluite, neatinse, ca în biblioteca Sidoniei, și-a regăsit vechiul loc la marginea canapelei, blana de urs așternută sub picioare, sau mânerele sertarelor aflate în partea de jos a bibliotecii, acele sertare burdușite cu plicuri, blestematele plicuri ale devălmășiei. Ar fi vrut să închidă ochii și să rămână așa, un timp, nu știa cât anume și în ea una câte una să se reorganizeze celulele, să regăsească jocul uitat al ambiției, gustat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
făcuse o tumbă la cofetăria Perla, pentru un țap cu bere Quilmes) pă bună dreptate voise să-l ușchească pă Tadeo Limardo. Îi poronci să dea zor ca fulgeru, fără să vază că iera d-acu trecut dă opt. Limardo, burdușit cu biete vise, a tret să-și facă În graba mare geamandanu și legătura, da-i tremura mâinile d-a binelea, și Simón Fainberg i-a propus ajutor: În apa tulbure, rusticanu și-a pierdut cuțitu-ascuțitoare dă os și pieptaru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
azi, albastrul celest de ieri e zăpeziu și aseptic; Înăuntru, pașnicul patio al copilăriei, unde micuța sclavă neagră ducea de colo-colo În goana mare cana din argint pentru mate, Îndură fără să-i fie pe plac ofensiva progresului, care Îl burdușește cu dragoni exotici și smalțuri milenare, roade ale amăgitoarei perii mânuite de harnicul Nemirovsky; În fund, cocioaba din scânduri, care este sălașul lui Fang She, lângă aleanul verde al salciei, care mângâie cu o mână frunzoasă dorurile desțăratului. O strașnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pe vecie de fabrică miriapodul prosperității comerciale. Trădându-și admirabila zgârcenie, Nemirovsky arunca pe inele și vulpi paraii care Îi rotunjeau portofelul ca pe-un purceluș de lapte. Cu riscul ca vreun cenzor viperin să-l eticheteze de plicticos, el burdușea cu asemenea daruri repetate atât degetele, cât și ceafa pe care Madame Hsin le avea În dotare. Domnule Parodi, Înainte de a continua, Îngăduiți-mi să fac o stupidă lămurire. Doar omul care are cap numai ca să nu-i plouă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
crăpa odată și-odată de ziuă, a intervenit Shu T’ung, reînnod aici firul umilei mele istorisiri. Când Tai An a dat buzna teafăr și nevătămat În casa din strada Deán Funes, vecinii indolenți, ce dormeau ca tomurile clasice care burdușesc o bibliotecă rectilinie, nici nu l-au zărit barem. Dar se presupune că trebuie să-și fi făcut apariția după unsprezece, căci la unsprezece fără un sfert fusese văzut furlandisindu-se la interminabila lichidare de stoc din strada Maipú. — Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu o unghie roasă, urâtă. Dar când să atingă soneria se răzgândi. "Mai bine..." mormăi el. Și ieși. Avea și un alt fel de mers acum, plin de importanță. Rămas singur, am aruncat o privire în jur. Erau aceleași etajere burdușite de hârțoage de sus până jos, pe care le remarcasem prima oară când sosisem la azil, aceleași dosare pline de praf și aceeași lumină care pătrundea prin fereastra largă, aurind mobila vopsită grosolan. Numai că până și amintirile despre această
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
tecut la efectoarea actelor constatatorii. S-a vădit că Giorgică nu fusese deloc modest, dimpotrivă, cele două genți fuseseră bine garnisite, și numai cu lucruri de firmă. Nu mică ne-a fost surprinderea, însă, când, la percheziția corporală, pe lângă buzunarele burdușite cu bancnote, infractorul avea șasupra sa și un pistol Bereta și un încărcător cuș șapte cartușe, găsite, după spusele sale, în casa doctorului, fapt confirmat de acesta din urmă. Atenționdu-l asupra gravității situației în care intrase, era recidivist și urma
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
atât de frumoasă. Femeia bătrână îți va pregăti în grabă un prânz modest, în magazinașul ei cu suveniruri dintr-un mic oraș pierdut pe coasta oceanului, pentru că nu ai găsit nici un restaurant în zonă, va fugi apoi într-o cămăruță burdușită de-a valma cu vechituri din perioada Meiji și stranii obiecte rătăcite de peste mări, dintr-o Anglie victoriană de mult apusă sau dintr-o Americă a căutătorilor de aur, și se va întoarce triumfătoare cu un poster alb-negru, uriaș, pe
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Te voi servi chiar eu, cu mâna mea. Așteaptă-mă! Trebuie să-ți spun ceva important. Nu vei uita niciodată acest pahar, căci va fi cu apă vie, exact ca în povești. Îi sărută mâna și merse drept spre cămara burdușită de dulapuri grele, acolo unde se păstrau toate porțelanurile, vesela și argintăria casei. Alese o cupă înaltă din cel mai fin cristal, cristalul îngerilor. Îi cercetă fațetele și transparența în lumina lumânării. Erau perfecte. Străbătu mai multe încăperi de serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]