659 matches
-
șelarii, potcovarii și fabricanții de săbii lucrau intens; pe Via Pretoria și pe cele cu care aceasta se încrucișa se observau multe tarabe ale vânzătorilor de brânzeturi și de cărnuri fripte și ale negustorilor de țesături, veniți și din alte burguri pentru a trage profit de pe urma adunării generale a nobilimii burgunde. Printre oamenii înarmați ce înaintau în mici grupuri către castellum, mormăind cu voce scăzută, se învârteau băiețandri insistenți și curioși, vânzători de apă, vin și bere, prostituate, ținute sub ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din fericire, Reinwalt e cel care o va apăra. E un războinic încercat și valoros. Are o răspundere enormă: dacă gepizii trec Rinul, pot să ajungă aici în trei zile. în orice caz, din precauție, trebuie să părăsim satele și burgurile ce nu pot fi apărate și să ne limităm la supravegherea punctelor mai fortificate. Ieri seară le-am anunțat pe căpeteniile cele mai de încredere, iar azi am trimis ștafete ca să alarmeze toate satele și avanposturile. Trebuie să strângem câți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lângă Brixia, pe domeniul imperial. Puțin mai departe de el, cele două santinele burgunde păreau mult mai puțin interesate de peisaj și pălăvrăgeau cu voce scăzută în asprul lor dialect nordic. Pe malul de miazănoapte al lacului se vedea limpede burgul Noviodunum și, mult mai aproape, pe drumul ce urma coasta, se puteau zări numeroase siluete în mișcare, cu care și bunuri casnice. îndreptând privirea spre miazăzi, Sebastianus nu putea să nu se gândească la Frediana, ceea ce i se întâmpla mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cealaltă parte a văii, iar ei se răsfiraseră pe malul ierbos și prin albia unui râu aproape secat, lăsând astfel cale liberă mulțimii de refugiați ce venea în neorânduială: oameni cu groaza în priviri, care părăsiseră foarte târziu Vesontio și burgurile învecinate, ducând cu ei doar o mână de lucruri, iar acum, deși sfârșiți de mersul îndelungat, se căzneau să înainteze cât mai iute și fără oprire, temându-se de sosirea, dintr-o clipă în alta, a hoardelor hune. Nici măcar vederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ducea pe urmele dușmanului căutat atât de îndelung, chiar dacă acesta rămânea pentru moment încă nevăzut. Nu le luă mult să ajungă la capătul povârnișului și să afle cărarea largă de pământ, care, însemnată adânc de urmele cailor, urca spre micul burg. Sebastianus zări primul mort chiar la unde începea satul, nu departe de o adăpătoare mare pentru animale: un trup micuț, al unui copil, desigur, însă fără cap. Porni automat să caute capul prin iarbă, dar fără rezultat. Era pregătit pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ultima lună erau catalogate cu superficialitate ca episoade lipsite de importanță în cadrul general al războiului. Și cei o sută de burgunzi uciși? Și suferințele îndurate de populație? De Lidania, de Odetta, de tânăra Lucia? Iar răstignirea acelei copile necunoscute din burgul în flăcări, și asta trebuia trecută printre evenimentele secundare? Hotărât lucru, prețul plătit de Sapaudia strategiei lui Etius fusese enorm. N-avea decât să spere că nu se va dovedi inutil. Oricum, venise la Arelate cu speranța de a vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sfărâme sub copitele cailor, însoțind adeseori povârnișurile lungi, în fundul cărora curgeau pâraie leneșe sau bălteau ape putrede înconjurate de păpuriș. Cu toate acestea, începură să zărească mici turme ieșite la păscut pe pajiște, case de păstori și chiar câte un burg cu aspect trist și sărăcăcios, pe care, de altfel, Divicone, le ocolea cu grijă. întâlniră puțini drumeți, iar aceștia, în general, la vederea săbiilor pe care ei le purtau la șold, măreau pasul și răspundeau înspăimântați, cu jumătate de voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
largă de marmură, ajunse la loggia de la etajul de sus. O urmară cu toții și, ajunși pe terasă, se năpustiră spre balustradă. Acolo, cu groază, găsiră înaintea lor spectacolul satului cuprins de flăcări. A urmat o tăcere lungă, apăsătoare. Dinspre casele burgului, aflat la circa jumătate de milă de sat, se ridicau flăcări înalte. Vacarmul locuitorilor pradă panicii ajungea, surd și deformat, până la terasă. Unul dintre muzicanți arătă cu degetul spre dreapta, unde centrul locuit lăsa loc câmpiei. — Priviți! strigă. Cine sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și să spună liturghia. Nu-și îngăduie nici o clipă de răgaz. De fapt, eu nici nu-mi închipui de unde are atâta putere. în fond, are mai mult de șaizeci de ani. Dacă el cade, suntem pierduți cu toții. Fiind un străvechi burg celtic, Aureliana nu avea planul regulat al cetăților romane: era, mai degrabă, o întrețesere de străzi, unele mai largi altele mai înguste, cu multe ulicioare și puține piețe principale. Ajuns în spațiul deschis de sub bastioane, Rutilius o apucă hotărât pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acelui peisaj, într-un nor de praf ce stăruia la joasă înălțime, armata rupse rândurile, pentru a se încolona aproximativ de-a lungul panglicii cenușii a drumului. După câteva ore de mers, atenția lui Balamber se concentră asupra unui mic burg, la care mingan-ul avea să ajungă în curând. Nimic mai mult decât o jumătate de duzină de cocioabe abandonate, alcătuite din bușteni și cu acoperișuri înalte din paie, cu grajduri și cocini, în mod evident părăsite. Războinicii îl traversară, roind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fapt, ca loc pentru un bivuac, satul nu era mare lucru: fusese deja jefuit de cei dinainte, iar unele dintre case nu puteau oferi altceva decât spectacolul deprimant al ruinelor carbonizate. De îndată ce ajunseră în spațiul deschis ce reprezenta centrul micului burg, Balamber dădu semnalul de oprire și imediat războinicii se grăbiră să pună mâna pe orice construcție ce ar fi putut oferi un acoperiș. Servitorii săi o ocupară, fără să stea prea mult pe gânduri, pe cea mai comodă dintre cocioabele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care privea un pâlc de mesteceni tineri, Balamber veghea ca oamenii săi să treacă vadul de la Aubis fără probleme, fără să vatăme carele și să piardă mâna de animale pe care mingan-ul le avea cu el. în apropierea unui mic burg, ceva mai la vale, era un pod, însă cercetașii anunțaseră că francii râureni, infanteriști, o lungeau și întârziau să traverseze; de aceea, dată fiind lărgimea râului și adâncimea mică a apei, el hotărâse să câștige timp, părăsind drumul și traversând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
rămânea pe drumul pavat, însă unitățile ce nu erau încetinite de care preferau să se deplaseze pe câmp. După câte se părea, trupele lui Etius se țineau prudent la distanță, astfel că armata înainta repede, dar fără precauții deosebite; multe burguri care scăpaseră, cu o lună înainte, de jafurile gepizilor, erau acum prădate în pripă de hiung-nu, dornici șă-și sporească atât cât se mai putea prada, înainte de a trece Rinul și de a se întoarce în Turingia, iar de acolo, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
problema: dacă soarta voise să-l facă să găsească o fiică, ei bine, mai devreme sau mai târziu, avea să știe să-i găsească și o mamă. Către prânz, mingan-ul văzu Saône. Un mic pod de piatră, în apropierea unui burg mărunt, permitea trecerea, iar cercetașii îi raportară lui Balamber că Utrigúr deja traversase. Din toate părțile, războinicii împrăștiați prin câmp se adunau acum către sat. Nu erau toți hiung-nu: în dreapta, de pildă, Balamber observă, la o distanță de circa două sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
va fi”. Strigările timpului anunțau „lichidarea burgheziei”. Moșierimea fusese desființată cu un an înainte, când cu împărțirea pământurilor. Domnul Pavel privea panourile despre burghezie și nu le înțelegea sensul, deoarece, își spunea, fiecare tinde în sine la o asemenea stare; burg înseamnă oraș, iar burghez, om al orașului; ce e rău în asta? Orașul presupune confort, civilizație. Cum adică desființarea burgheziei? Într-un ziar local se scrisese că viitorul va aparține unei „societăți fără clase”. Nu mai înțelegea nimic. Aștepta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
rezemându-se de stinghiile orizontale, alți tineri, fete, băieți; nici unul din aceștia nu și-ar fi închipuit, văzându-mă cu tâmplele ușor albite, bărbat între două vârste, corect îmbrăcat, scorțos, cu nelipsita cravată burgheză la gât - adică de om al burgului, al orașului zice-se - că în urmă cu câteva decenii, tot tânăr ca ei, adolescent, m-am aflat pe aceeași bancă și că aici sub frunzișul aceluiași copac mi s-a întâmplat cea mai fenomenală întâlnire, din câte revelații se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
douăzeci sau treizeci de inși. Terenul însuși avea, probabil, înălțimea a trei etaje. O sută de dolari ora? Două sute? Trei? — Cine sunt ăia de acolo? am întrebat. — Chiar acum au venit și se uită. Îl vezi pe puștiul ăla? Jo’burg din Texas. Computerul l-a scos al unsprezecelea. E cercetat de ATP. Cere garanții financiare pentru a participa la turnee de mâna a doua. Mită. E ilegal, dar, practic, toți cei treizeci aflați în vârf sunt tripli câștigători. În vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
oricât de-alinător, Excludă-acest fatal : Contract Cu răul Negustor. * IDEI III Când ore libere Sună Din vechi acordeon, De-a zilelor bravade... Relativ, Pardon. Când ore libere Sună Uitări și abandon, De-a lumii baricade... Relativ, Pardon. * ARMINDENI Profil de burg gigant Și atmosferă, rară, Amar parfum de liliac Și bonduri de ghitară. Plăceri De-o zi de sărbătoare, Voioase, vechi moravuri... Spre câmp se duce Și dumbrave Eroua lume muncitoare. Și după altă zi, Post festum - Îndemânări de cruci Pe
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
era scriitoarea sărăciei egale din Sardinia. Cu Zina ajunsesem deci, căutând un cizmar, pe bulevardul cu fântâni, în capul căruia Casa Poporului îți dă iluzia că artera e mult mai scurtă decât în realitate. Pașii sună dur ca într-un burg transilvănean, pe piatra albicioasă peste fosta groapă comună a victimelor ciumei lui Caragea (cea care „sparsă orașul, de să duseră care încotro le-au văzut ochii. Încotro ascultai aceasta să auzia: «păziți la o parte, că vin cioclii cu morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
generație. Ceilalți: prahovenii, oltenii, moldovenii, dobrogenii, dau bir cu fugiții la prima tornadă. Fug în provincii și se împăunează că ei locuiesc în capitală. Doar ardelenii se simt exilați în Mega Oraș, în Urbea Cașalotică - se lamentează toată viața după burgurile cu arhitectură imperială pe care au fost nevoiți să le părăsească. Îmi aminteam de răfuiala cu miticii a comparatistului Ovidiu Drimba: unde ai văzut tu în Ardeal să se arunce lumea pe jos în biserică, să treacă preotul peste ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și poate definitiv flutura prin fața pleoapelor lui strânse, pierind derizoriu după spasmul iubirii care avea să-l arunce la mal - o făptură terestră, cu simțurile astupate ! Și ce dimineață albastră intra prin fereastra deschisă, deasupra acoperișurilor de ardezie ale vechiului burg ! Nimic nu are să reușească în lunile următoare s-o întunece... Cu halatul de casă aruncat neglijent pe umeri și cu părul strâns grijuliu în plasă (respecta acum intervalul la care îl potrivea cu fierul), mângâindu-și cu un gest devenit
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
distrusă în timpul războaielor religioase, apoi a fost transformată într-o filatură, o închisoare și mai apoi într-o instituție de educație supravegheată. Astăzi este obiectul unui program ambițios de restaurare după planurile inițiale. Este în același timp centrul unui încântător burg medieval, renumit pentru vinurile sale. Mă impresionează străzile înguste și liniștite, pisicile, persoanele ce fac curățenie prin fața locuinței și discută între ele ca și cum ar face parte din aceeași familie. Mi-ar place să mă opresc mai mult pe aici, dar
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
niveluri fiind modalități de a comunica cu Dumnezeu și de a demonstra sinceritatea penitentului în a-i oferi un răspuns pozitiv. 2.2 Perioada penitenței „tarifate” Atmosfera medievală a secolelor VI-X era puternic influențată de întemeierea orașelor de tip „burg”, în care meșteșugarii și negustorii începeau să se organizeze în bresle și în care luau ființă diferite ateliere de manufacturi și târguri, etc. Înființarea noilor state medievale, în care vasalii și seniorii își garantau drepturi și obligații reciproce, atmosfera conflictelor
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
burnout behaviors among a nationally representative sample in Israel. Journal of the American Medical Association, 290(5), 612-620. Block, J. (1961) The Q-sort method in personality assessment and psychiatric research. Springfield, IL: Charles C. Thomas. Blumenthal, J.A., Barefoot, J., Burg, M.M. and Williams, R.B. (1987) Psychological Correlates of Hostility among Patients Undergoing Coronary Angiography. Br J of Med Psych.. 60: 349-355. Blumgart H. (1964) Caring for the patient. N Engl J Med.; 270:449-56. Bonanno, G. A., Keltner, D., Holen
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
fii zeu, Într-o casă memorială, Urcuș în noapte, Gemini, Acolo de unde am plecat în ardere etc. O artă poetică este și Politețe, iar preceptele ei sunt împărtășite de un mentor de-al meu african, care viețuiește / printre zgârie-norii unui burg din Europa, Alemania, după cum îi prezintă poeta cartea de vizită, celui care mărturisește că s-a eliberat de drepturi, ca de orice povară: eu (un subiect oarecare) n-am niciun drept, / le-am predat celorlalți, din principiu, pe toate, păstrându
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]