2,586 matches
-
vedea bine că era bântuit de un nesfârșit șir de Întrebări... Poate că Își dădea și răspunsuri... Atunci, Însă, când se Încrunta, probabil că lua hotărâri privitoare la atitudinea pe care va fi nevoie s-o aibă În viitor față de „burghejii” pe care Îi are În „supraveghere”. „Numai din cauza lor mi s-a Întâmplat ce mi s-a Întâmplat și acum trebuie să mă Înțepe toată ziua și să stau cu <furtunurileă astea Înfipte peste tot. Dacă nu-i băgat În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vorbe ale „viteazului” colonel, Înainte de a da buzna peste dumneavoastră În sala de operație... Vreți să vă reproduc expresia exactă a securistului? Dacă memoria nu mă Înșeală, cred că amenințarea „eroului” suna cam așa: „Lasă că vă arăt eu vouă, burghejilor!!!” Spuneți-mi dacă la această dată putem să-i facem o vizită acestui individ. Ce părere aveți? ― Eu cred că acum noi suntem stăpâni pe situație. Astfel stând lucrurile, presupun că e bine să-l lăsăm să fiarbă În zeama
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dar, când vru să deschidă gura, se pomeni lângă el cu individul cu figură de hingher, care începu imediat să latre dojenitor și paternalist: Asta nu e poezie scrisă de Eminescu!... Nu e "Împărat și proletar"!!... E o poezie decadentă, burgheză și reacționară!!!... V-ați adunat aici, ca să ascultați poezii burgheze și reacționare, tovarăși studenți?... Cum se poate așa ceva?... De-asta vă ține partidul și guvernul la școală?... Iar dumitale, tovarășe, continuă vigilentul, întorcându-se cu trupul lui mătăhălos spre tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu individul cu figură de hingher, care începu imediat să latre dojenitor și paternalist: Asta nu e poezie scrisă de Eminescu!... Nu e "Împărat și proletar"!!... E o poezie decadentă, burgheză și reacționară!!!... V-ați adunat aici, ca să ascultați poezii burgheze și reacționare, tovarăși studenți?... Cum se poate așa ceva?... De-asta vă ține partidul și guvernul la școală?... Iar dumitale, tovarășe, continuă vigilentul, întorcându-se cu trupul lui mătăhălos spre tânărul poet, cine ți-a permis să faci aici agitație dușmănoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
la muzică. Era fata unor oameni cu stare din Cernăuți, crescuse cu guvernantă, cu franceză, cu pian... Odată cu comunismul și mai ales cu necazurile care au dat peste tata, săraca de ea a trebuit să se rupă de toate "reminiscențele burgheze" și a suferit mult. Eu eram mai tot timpul pe lângă tata, la vedere sau pitulat pe unde puteam, încercam să îi fiu mereu în preajmă. Când am început să înțeleg mai bine, adică pe la șapte ani, îmi plăcea să asist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
arie! Cotele de lână, de carne și de lapte se predau ritmic la termenele prevăzute în somații! Că clasa muncitoare care trudește pentru voi are nevoie de hrană și obligațiile pentru despăgubiri față de Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste trebuiesc onorate, că burghejii, capitaliștii, moșierii și chiaburii români au săvârșit stricăciuni criminale pe teritoriile ocupate, iar noi tragem ponoasele... Să aveți în vedere ca toate obligațiile să fie îndeplinite fără crâcnire!.. De azi înainte nicio frunză nu mai mișcă!.. Că dacă aud ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
n-am citit-o. — Este romanul vieții ei. Era de origine franceză, începe să povestească Matei distrăgându-i atenția Ceciliei, scoțând scoica din prundiș, ascunzând-o rapid în buzunărelul slipului și îndreptându-se înspre logodnici. Făcea parte dintr-o familie burgheză. Despre cine este vorba? întreabă mirați logodnicii. —Despre spioana Marthe Richer. Își petrecea timpul în saloanele Parisului și pe terenul de sport, continuă Matei cu relatarea faptelor. Era și o bună aviatoare. —Ca Smaranda Brăescu a noastră, completează Cecilia. —Voia
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
a șubrezit considerabil. Astfel, am decis că este infinit mai comod să reaprind flacăra credinței în grăsani joviali care se strecoară pe coș decât să-mi fac iluzii în privința bunătății naturii umane. Cu toții știm că sărbătorile de iarnă sunt inconsistente, burgheze și ipocrite. Le perpetuăm însă cu conștiinciozitate, simulăm extazul în mijlocul familiei, ne punem măști pioase, pe care ne grăbim să le scoatem după doar câteva ore, extenuați de mica sesiune de artă dramatică. Încercăm din răsputeri să nu uităm că
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
refer la revoluționarea familiei deoarece în paradigma marxistă se aprecia că toate problemele din societate vor fi rezolvate prin revoluție. Este vorba de revoluția proletară, ce desființa exploatarea de clasă. Aceasta transforma relațiile de producție prin dispariția proprietății private. Familia burgheză este o formă de prostituție în favoarea unui singur bărbat. Friedrich Engels, în Originea familiei, a proprietății private și a statului (1884), arăta că, odată cu apariția familiei patriarhale, a familiei nucleare (numită de el „familie monogamă separată”), conducerea gospodăriei, administrarea acesteia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
a îndreptat către familie; aceasta a rămas o vreme funcțională după modelul de tip burghez. Numai că, prin combinarea unei libertăți - rezultate din neimplicarea (pe moment) a statului în reglementarea raporturilor în familie - cu tendințele de exploatare din vechea familie burgheză, s-a ajuns la o multitudine de probleme de factură morală: relații libere între sexe, adulter, copii nerecunoscuți etc. Ceea ce avea să se petreacă referitor la modul cum se configurau relațiile în familie nu era însă în concordanță cu moralitatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
nu a furnizat o teorie sistematică a Statului, gîndirea sa în domeniu putînd fi rezumată în celebra formulă din Manifestul Partidului Comunist, în care afirma că "guvernul modern nu este decît un comitet care gestionează afacerile comune ale întregii clase burgheze". Totuși, nu întotdeauna deținătorii puterii economice sunt aceiași cu ai puterii politice, fapt recunoscut ulterior chiar de marxiști, care acceptă că, în anumite circumstanțe, Statul poate dobîndi un grad semnificativ de autonomie față de diferitele clase sociale. Această concepție a stat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
la toate acțiunile umane, iar pe plan doctrinar, prin ostilitate fașă de intervențiile statale șl creșterea cheltuielilor publice. Dacă în concepțiile "angelice", Statul este presupus a maximiza interesul general, iar în cea marxistă se consideră că el servește intereselor clasei burgheze, în concepția Public Choice se consideră că oamenii politici și cei din administrație nu urmăresc altceva decît propriul interes, propria bunăstare. Acești autori aplică sferei publice, politice, postulatul de bază al teoriei macroeconomice potrivit căruia indivizii acționează întotdeauna într-o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
fi fost pusă în operă." (pag. 58) O interesantă, mai ales pentru amatorii de cancanuri, scotocire a latențelor homoerotice ale personajelor poartă cu sine premisele decodării unora dintre evenimentele cuprinse în roman. Către ce trimite, la o adică, conform vulgatei burgheze, o frază ambiguă cum e aceasta, desprinsă din recapitularea crailâcului nocturn: "Și, cu toate că nu mergeam în familii, am izbutit să coborâm și mai jos"? Pus pe iscodiri lipsite de afectare pudibondă, Ion Vianu elimină aseptic astfel de echivocuri. În sfârșit
Interogații mateine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8046_a_9371]
-
atinseseră, independent sau prin contaminare, statutul onorant de cărți-cult. Și, implicit, de cărți extrem de bine vândute. Pe celălalt versant, pe lângă un titlu lipsit de atracții - mă gândesc la Principiile clasice și noile tendințe ale dreptului constituțional -, avem un altul - Articole burgheze - care ascunde o sumă de texte publicistice niciodată reluate în volum. S-ar spune că genul proxim al acestor pagini e reprezentat - ținând cont și de efortul de îngrijitor al Vioricăi Nișcov - de tomuri la fel de masive, din categoria Jurnalului de
Metrologia lecturii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8067_a_9392]
-
culturale. Dar nu e de trecut cu vederea peste comentatorii cu gust sigur ai vremii, dintre care doar puțini nutreau alte ambiții decât acelea ale sincerității estetice. Revin la ceea ce preconizam la început, citând un fragment din prefața acestor Articole burgheze, semnată de Nicolae Mecu: "mă întreb încă o dată dacă între Steinhardt cel de după 1964 și cel de până la 1947 există o ruptură. Prima oară mi-am pus această întrebare în studiul din R.I.T.L. și am răspuns atunci negativ. În postfața
Metrologia lecturii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8067_a_9392]
-
individuale - deși, altminteri, democratic repartizate în loturi - e o excepție, și nu o dominantă. Să-i dăm, totuși, credit, în această dispută, lui Nicolae Mecu și să ne deplasăm atenția către un alt punct nevralgic al istoriei ce străbate Articolele burgheze. La o altă graniță, care pare să le fi scăpat, deopotrivă, distinșilor combatanți. Într-un loc, Steinhardt mărturisește că i-a fost greu să nu-și taxeze, cu vorbe aspre din Pantelimonul copilăriei, un amic romancier care aruncase, în treacăt
Metrologia lecturii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8067_a_9392]
-
dintre incisivele luări de poziție. Oricine poate observa, chiar fără să ducă de la un capăt la altul cartea - deși eu unul recomand acest exercițiu cultural - că, de pildă, raporturile cu Paul Valéry se schimbă odată cu trecerea anilor. Dacă în Revista burgheză din 1934 șochează inventarierea acidă a sferelor de influență pe care poetul francez le-a generat tacit, în Revista Fun-da-țiilor Regale din 1945, tonul se schimbă radical. Și nu sub presiunea contextului funest, Steinhardt având oroare de clișeul imperativelor conjuncturale
Metrologia lecturii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8067_a_9392]
-
așadar, chiar pe terenul artistului. Printr-un abuz de lectură și de interpretare, dar și printr-un transfer de scopuri, arta lui Baba a fost integrată idealului umanist de tip proletar. Realismul socialist, atît prin opoziție față de așa-zisa estetică burgheză, preocupată constant de înnoirea limbajelor și de reconstrucția simbolică și plastică a imaginii, cît și prin faptul că înțelegea arta ca pe un produs denotativ, simplă componentă a unei propagande în continuă ofensivă, și-a fixat anumite cadre pentru idealul
Artiști și vremuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7002_a_8327]
-
reflecta, în speță în Europa, "o foarte vie culpabilitate politică", o "conștiință încărcată" a castei intelectuale "și asta nu poate duce decît la practici literare sau artistice de distrugere a formelor de artă considerate ca și compromise în sînul societății burgheze de către consumatorul burghez". Se află aici o interferență a doctrinelor avangardei și a marxismului. Întrucît un scriitor n-ar putea merge pînă la ultimele consecințe ale unei astfel de autodistrugeri, i-ar rămîne, conform lui Roland Barthes, trei soluții: ori
Opinii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7384_a_8709]
-
morală, curățată de orice senzualitate a limbajului". Idei ce pot fi regăsite parțial și la Phillipe Sollers, care combate "formalismul", considerat un fenomen specific francez, un "neoacademism francez". Ar fi "nici mai mult nici mai puțin decît extenuarea tradiției literare burgheze, care a fost deosebit de puternică în această țară și care e pe cale să ajungă la, aș spune eu, un final de ciclu istoric și un final de orice capacitate de reîncărcare". Efectul concepției cu pricina, "transmis și luat sub oblăduirea
Opinii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7384_a_8709]
-
cea naturalistă a secolului al XIX-lea, cea a lui Flaubert, cea a marilor naturaliști și, pînă la urmă, cea a povestirii clasice, în care eu unul văd o perpetuare progresistă la nivelul sensului, dar reacționară la nivelul formei ideologiei burgheze". Urmează un nou bombardament împotriva "formalismului", stigmatizat drept "o formațiune cu precădere incultă a culturii occidentale, care nu e în stare să înțeleagă, să perceapă realmente adevăratele revoluții formale ale secolului XX". "Formalismul", pus în același rînd cu literatura angajată
Opinii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7384_a_8709]
-
cultură modernă" e marcată de Artaud, de Georges Bataille, de Pound sau de Joyce. Altfel spus, atît tradiția "naturalistă" cît și pesemne avangarda de tip suprarealist sunt înțelese ca ilustrînd un model "îngust, meschin, școlar, cu desăvîrșire secundar", de tradiție burgheză. Un ingredient marxizant se amestecă în toate aceste aserțiuni nu totdeauna foarte limpezi, înscrise în ceea ce se dorește o perspectivă istorică a culturii. Cu toate acestea, dînd afară pe ușa principală "angajarea", Phillipe Sollers o introduce pe o ușă secundară
Opinii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7384_a_8709]
-
și aici tonul devine vibrant, "la ceea ce înseamnă leninism, la ceea ce înseamnă democrație directă, acea democrație de masă veritabilă". Bieții intelighenți, disidenții cum au fost numiți nu puteau protesta decît printr-o "atitudine de tip umanist", deci cum ar veni burgheză. Ca și cum ar fi avut de ales. Ce contează opresiunea ideologică, cenzura, prigoana? Mesajul lor n-ar fi avut decît un caracter local, limitat, complet neinteresant. Intelectualii țărilor din Est ar fi fost "obligați așadar să... aibă o atitudine critică, care
Opinii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7384_a_8709]
-
Miranda Richardson), o femeie distinsă dintr-o familie aristocratică -, se îndrăgostește de Anna Barton (Juliette Binoche), prietena fiului său Martyn Fleming (Rupert Graves). Este ceea ce francezii numesc o coup de foudre, care nu lasă loc preparativelor clasice, aluziilor și ceremonialurilor burgheze cu uzanțe și false piedici. Amanții au de la început sentimentul implacabilului ceea ce sporește voluptatea care așa cum o spune Baudelaire care i-a descifrat sensul modern, vine din certitudinea de a face răul. Stephen se află în căutarea normalizării situației cu
Marți, oamenii sunt sparți, miercuri, oamenii sunt cercuri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7393_a_8718]
-
Portretul lui Sică Alexandrescu, un alt episod major pentru tînărul regizor de atunci, cercul alpiniștilor din care a făcut parte, a celor care au iubit muntele, aventura, ideea de urcuș, de curaj, numărul domiciliilor schimbate, regresul de la viața unei familii burgheze a generalului Alexandru Cernescu, a profesoarei Natalia Cernescu și a fiului lor Dinu la aceea nesigură, plină de spaime și socoteli pe care elita societății românești a trebuit să o îndure ca pe un coșmar. Ca pe un blestem cumplit
Ce este infinitul pentru dumneavoastră? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6848_a_8173]