2,180 matches
-
să trăiești acolo, în inima orașului, îngrijind florile din grădiniță, privind tramvaiele trecând prin fața casei și crescând copii!... Nu tu socri care să te țină din scurt, nu tu vecini iscoditori și clevetitori, ca cei de la țară. Trai plăcut de burghezi confortabili și pașnici! În buzunar, Virgil se întâmpla să aibă toți banii care le trebuiau ca să cumpere casa fără nici o amânare, așa că tot ce le mai rămânea de făcut era să meargă cu proprietarii doi bătrânei simpatici, care doreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de viață japonez. Ceaiul, aici, este omniprezent, ca și în insulele britanice. Diferența o face însă atitudinea indivizilor: silueta fragilă a japonezului respiră calm și reculegere în momentul în care mâinile îmbrățișează bolul, în vreme ce statura impozantă a englezului emană sentimentul burghez al celui îndrăgostit de propriile tabieturi. Mai simplu spus, un ocha ("ceai verde"; diferit de kocha sau "ceai negru") sorbit în Japonia te relaxează și-ți deschide perspectiva introspecției lucide, în timp ce un afternoon tea băut în Anglia îți trezește reacții
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și toleranță. Revoltele studențești din 1968, începute la Berkeley în California și Ann Arbor în Michigan, ajunse până la Berlin și Tübingen trecând prin Paris și Frankfurt, au zdruncinat pentru totdeauna societatea muncii și a succesului, îndeosebi "lumea sănătoasă" a cetățeanului burghez, fie el religios sau laic. Într-adevăr, munca, succesul, banii, cariera, prestigiul social nu se mai aflau în centrul intereselor tinerei generații revoltate, a studenților și a simpatizanților lor în mass-media și în partidele politice. În locul lor erau acum utopia
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
întemeiată pe robia casnică, fățișă sau camuflată, a femeii, iar societatea modernă este o masă alcătuită numai din familii individuale, care constituie moleculele ei. Bărbatul este susținătorul familiei și, ca atare, are o situație dominantă, iar în familie el este burghezul, iar femeia reprezintă proletarul (F. Engels, 1987, p. 75). Cu familia s-a verificat un tip de profeție care se autoîmplinește într-un context economic determinist. Baza transformărilor din societate se află într-o astfel de abordare în economie unde
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
efectele acestuia să se regăsească în toate celelalte aspecte ale societății. De aceea, în prima fază a instaurării noului regim, în Rusia Sovietică, atenția nu s-a îndreptat către familie; aceasta a rămas o vreme funcțională după modelul de tip burghez. Numai că, prin combinarea unei libertăți - rezultate din neimplicarea (pe moment) a statului în reglementarea raporturilor în familie - cu tendințele de exploatare din vechea familie burgheză, s-a ajuns la o multitudine de probleme de factură morală: relații libere între
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
relațional-afectiv în care își cresc copiii. Femeile - „proletarii de acasă”, în limbajul lui Engels - au nevoie să trăiască într-un sens funcțional; ele își vor oferi serviciile (să și le vândă nu putea fi vorba) soților înnobilați la rang de „burghezi exploatatori”50. Aceasta ilustrează ideea devotamentului necondiționat față de societate, în principal, în slujba căreia era de așteptat să fie orientată energia tuturor. Or, dăruirea începea de acasă. Primele sacrificii aici se făceau 51. Egalitatea în îndatoriri din planul public lăsa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
pregătire serioasă și cu un interes înflăcărat pentru arta de toate felurile, specialitatea lui fiind arta ilustrațiilor din secolul al XIX-lea, îndeosebi xilogravura. Ea îndrăznea să afirme că stilul lui era plăcut și cultivat. El crescuse într-un mediu burghez tradițional și, în orice caz, era o achiziție valoroasă pentru orice instituție cu aspirații serioase. De bună seamă, avea o barbă demodată, tunsă până deasupra omușorului, dar totuși. Așa am ajuns să fiu unul dintre amfitrionii Muzeului Național sau, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
la naționalizare, el pictează țărănci monumetale și austere sau peisaje panoramice, legate subtil de ideea proletariatului suveran, cum ar fi acela din Petroșani. Și, alături de el, vin, în aceeași direcție, și alți exponenți ai avangardei, spirite nonconformiste și ostile establismentului burghez, care își reneagă propriile lor credințe artistice spre a și le păstra pe cele politice, acceptînd, însă, fără prea multe regrete, celălalt establisment, cel al ordinii și al dictaturii proletare. O altă categorie, cum este cea reprezentată de Vida Geza
Artiști și vremuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7002_a_8327]
-
înainte. Pur și simplu toată viața am crezut că ceea ce s-a întâmplat odată, nu se mai poate anula așa încât de fapt totul rămâne pentru totdeauna. Pe scurt, existența are memorie. Prin urmare și umila mea existență, de fiu de burghez, laborant, soldat, mașinist, dra-ma-turg, dizident, deținut, președinte, pensionar, fenomen public și ermit, un erou aparent și un fricos ascuns - vor rămâne aici pentru totdeauna. De fapt nu aici, ci undeva. Dar în nici un caz în altă parte. Undeva aici. Continuă
Václav Havel - Pe scurt, vă rog.Cartea de după putere by Heliana Ianculescu () [Corola-journal/Journalistic/7372_a_8697]
-
în Europa, "o foarte vie culpabilitate politică", o "conștiință încărcată" a castei intelectuale "și asta nu poate duce decît la practici literare sau artistice de distrugere a formelor de artă considerate ca și compromise în sînul societății burgheze de către consumatorul burghez". Se află aici o interferență a doctrinelor avangardei și a marxismului. Întrucît un scriitor n-ar putea merge pînă la ultimele consecințe ale unei astfel de autodistrugeri, i-ar rămîne, conform lui Roland Barthes, trei soluții: ori să nu mai
Opinii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7384_a_8709]
-
opoziție cu "formalismul" care aduce "o viziune foarte restrînsă - aș merge pînă la a o numi de-a dreptul cruciverbistă", adică un soi de cuvinte încrucișate, alunecînd într-un "pozitivism extrem de încuiat care nu are niciun fond". Adică un reziduu burghez. Atît "formalismul" cît și "angajarea" ar ignora "adevăratele probleme" ale inovației care au apărut odată cu muzica lui Webern, a lui Schönberg sau a lui Berg sau a lui Stockhausen, cu pictura lui Rothko sau a lui Newman sau a pictorilor
Opinii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7384_a_8709]
-
se pare cu atât mai interesant cu cât îndreptându-se spre sfârșitul carierei sale, regizorul reia una din temele care se regăsește de-a lungul filmografiei sale magistral ilustrată în Les Amants (1958), filmul care l-a consacrat bruscând conformismul burghez al epocii printr-o irumpere a pasiunii pe marele ecran fără teatralitatea larmoyantă cu care era înconjurat subiectul. Revizitându-l este mai greu de înțeles impactul pe care l-au avut câteva scene din film atunci; într-un fel regizorul reia
Marți, oamenii sunt sparți, miercuri, oamenii sunt cercuri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7393_a_8718]
-
de Ingrid, dezvăluirea care i-ar îndepărta fiul poate pentru totdeauna. Dragostea și conjugalitatea aparțin unor regnuri diferite, între soți și amanați sunt distanțe incomensurabile din punct de vedere psihologic. Anna îl pune în fața unui tablou de gen, un tablou burghez ratificat de contractul marital, un tablou mortificant pentru amanți, abandonarea condiției lor damnate, normalizarea situației însemnând pierderea voluptății și banalizarea pasiunii într-un cadru domestic: un bărbat citind un ziar, o femeie citind o carte în aceeași cameră zi de
Marți, oamenii sunt sparți, miercuri, oamenii sunt cercuri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7393_a_8718]
-
mi-am dat eu seama, bunule Dumnezeu! nu puteam să păstrez pentru mine această neplăcută remarcă? Iată-mă discreditat pentru totdeauna; și acum este înțeles că sunt un om fără inimă și fără simțăminte, un filozof sec, un individualist, un burghez și, pentru a spune totul într-un cuvânt, un economist de la școala englezească sau americană. Oh! Iertați-mă, scriitori sublimi, pe care nimic nu vă oprește, nici măcar contradicțiile. N-am dreptate, fără îndoială, și mă retractez cu toată inima. Nu
Frédéric Bastiat - Statul by Bogdan C. Enache () [Corola-journal/Journalistic/7395_a_8720]
-
ne placănim în fața nimănui!". Spre a înțelege mai exact rolul de "gropar al culturii românești" pe care l-a jucat Leonte Răutu e necesar să ne oprim asupra principalului său op teoretic care este textul intitulat Împotriva cosmopolitismului și obiectivismului burghez în științele sociale, publicat în revista Lupta de clasă (nr.4, octombrie 1949) și apoi independent, sub formă de broșură, în același an. Tendința sa cardinală este cea a unui procustian "spirit de partid, deoarece "numai în măsura în care sîntem fideli spiritului
O carte despre Cameleonea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6886_a_8211]
-
libertate trebuie să i se dea un caracter nou, în sensul eliberării literaturii de sub influența capitalismului". Deoarece "alianța sacră a capitaliștilor din toate țările, deasupra intereselor patriei, pentru a lupta împotriva celor ce muncesc", ar fi "adevăratul conținut al cosmopolitismului burghez", toți autorii indezirabili din punctul de vedere al propagandei comuniste sunt taxați drept cosmopoliți. Adică lipsiți de dreptul de expresie, excluși din biblioteci și din programele de învățămînt, deveniți un soi de cadavre vii dacă mai trăiesc. Cu adaosul că
O carte despre Cameleonea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6886_a_8211]
-
națională a poporului român în vederea transformării lui întîi în furnizor de carne de tun, iar mai apoi într-una din națiunile sclave ale imperiului mondial visat de Ťsupraoameniiť hitleriști". Sau: " Acelorași scopuri le-au servit și teoriile unui alt filosof burghez, la modă în anii dinaintea celui de al doilea război mondial: Lucian Blaga. În publicistica noastră s-a mai scris despre fondul real al teoriilor sale, care ascund putregaiul cosmopolit în carapacea verbiajului despre specificul național. (...) Această teorie a contribuit
O carte despre Cameleonea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6886_a_8211]
-
de politică, de relațiile cu Franța și cu impunătorul De Gaulle, nu înțelege nimic din frământările actriței prea repede smulse din mediul ei. Neinspirat distribuit, actorul englez Tim Roth (nu am mai văzut de mult un asemenea miscasting) pare un burghez grosolan, cu replici jignitoare. „Nu este decât un film", se justifică Grace, tentată să accepte un nou rol într-un film de Hitchcock. „Iar tu nu ești decât o actriță", răspunde augustul soț, care mai sparge și câte un pahar
Cannes 2014. Nicole Kidman: "Evident, nu mă voi mărita niciodată cu un prinț..." by Corespondență specială de la Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/79219_a_80544]
-
pe care Teatrul Metropolis le oferă publicului în perioada 5-14 aprilie 2013. Piesa "Bădăranii", scrisă de Carlo Goldoni, a cărei premieră este programată pentru data de 8 aprilie, rămâne cea mai semnificativă imagine a calităților și mai ales a defectelor burghezului venețian. Acest spectacol, în care trei bărbați își chinuiesc nevestele cu toanele lor și fac pe supărații doar ca să arate ei cine-s stăpânii în casă, nu trebuie ratat. Merită urmărită toată acțiunea piesei pentru a vedea cum, la final
Metropolis te invită la Bădăranii. Vezi programul pentru 5-14 aprilie by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/79769_a_81094]
-
apele ce curg...". Gustul pentru calambururi, bătrînețe chemată-n tinerețe, pe care-l remarcă prefațatorul, întinde de asociații ca de-un elastic, scoțînd, uneori, efecte lin-frumoase: "Cerul mic în carul mare duce Domnului iubire" (Noapte). Visul nou, visul "leneș - de burghez", visul "înfipt ca un os în gîtlej" sînt feluri de-a trăi într-o geografie, altminteri, ori searbădă, ori peste poate de violentă. La numai un an distanță - surprinzătoarea prolificitate a obsesiilor... - în 1934, apare al doilea volum, Metamorfoze. O
Vise rele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7816_a_9141]
-
-și pună întrebarea cum a făcut avere. Așa și la Gigi, un om care nu avea talent, cu un bagaj limitat de cunoștințe și cultură, care i-a atras totuși pe cei nevoiași, deși era total diferit de el, un burghez. Gigi Becali nu a avut niciodată o meserie, a făcut doar bișniță. El îmăpărțea, era aparent generos, dar el nu muncea pentru banii ăia. Erau bani furați, așa sigur că poți să dai”, a mai spus Radu Banciu.
Banciu: Becali nu mai poate fi exploatat de cei care știau că e un cretin by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/78266_a_79591]
-
propagandiștilor comuniști, zonele sensibile în care prezența poetului era semnalată prin aprinderea becului roșu. Motivele care duc la extirparea de versuri sunt dintre cele mai diverse, de la mesaje presupus subversive până la simpla prezență a unor cuvinte sau imagini prohibite (,Dumnezeu", "burghez", "transcendență", "ocult", toate expresiile care sugerează religia sau sexul). Cele trei volume de Explorări în comunismul românesc, de Paul Cernat, Angelo Mitcheivici și Ioan Stanomir sunt, poate, cea mai serioasă și profesionistă analiză făcută climatului propagandistic și cultural al regimului
Autopsia propagandei comuniste by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7826_a_9151]
-
devenea de nesuportat. Se pare că, ajuns la București, însuși Carol I ar fi căzut pradă depresiei și ar fi fost cu greu înduplecat de sfetnicii din jurul său să nu demisioneze. Tot acest huntingtonian "șoc al civilizațiilor" este trăit de burghezul dr. Joseph Strauss și de încă mai burghezul său motan, Siegfried cu uimirea proaspătă a omului venit din altă lume, într-o epocă în care un drum pe aceste meleaguri presupunea mult spirit de aventură. Naratorul omniscient pătrunde în mintea
Istoria la firul ierbii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7570_a_8895]
-
București, însuși Carol I ar fi căzut pradă depresiei și ar fi fost cu greu înduplecat de sfetnicii din jurul său să nu demisioneze. Tot acest huntingtonian "șoc al civilizațiilor" este trăit de burghezul dr. Joseph Strauss și de încă mai burghezul său motan, Siegfried cu uimirea proaspătă a omului venit din altă lume, într-o epocă în care un drum pe aceste meleaguri presupunea mult spirit de aventură. Naratorul omniscient pătrunde în mintea și în sufletul acestor personaje și trăiește alături de
Istoria la firul ierbii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7570_a_8895]
-
Ciclurile soarelui și ale lunii se desfășurau cu cea mai desăvîrșită regularitate iar schemele de polarizare a luminii deveneau ușor previzibile" (p. 51). Iar emanciparea nu întîrzie să vină: "Mă săturasem de atîta tată" (p. 54). Și nici pericolul amorului burghez: "La 22 martie închiriam trei camere mobilate mari și comfortabile situate pe o stradă la marginea orașului Totuși pe măsură ce se însera constatam că locuința devenea tot mai rece și mai tristă" (p. 57). Pohemul, cuprins într-un ochi, are, ca
Greul pămîntului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7327_a_8652]