3,270 matches
-
în domeniul mobilei. Să ne gândim că, exceptând câteva nume nemțești și englezești, Biedermeier ș.a, toate numele vin de la francezi. Am intrat relativ tânăr, mai cu seamă prin căsătoria mea la 20 de ani cu o fată din marea burghezie franceză, care avea mobile vechi și o casă de mai bine de 350 de ani, într-un cadru de un rafinament extraordinar care mi-a fasonat caracterul, cum nu s-ar fi întâmplat dacă aș fi trăit în România. Asta
NEAGU DJUVARA - „Cred într-o forță care ordonează, care mă vede și la care mă rog“ by Lucia Toa () [Corola-journal/Journalistic/6198_a_7523]
-
trimisă pentru angajare la cadre, la tovarășul Roman care, cînd ea intră, tocmai îi cerceta dosarul, inevitabilul dosar. Ridicând capul din hârtii o întrebă dacă ea este, într-adevăr, cum scrie acolo, nora lui Aurelian Bentoiu, fostul ministru din timpul burgheziei. Și dacă este cum de crede că ar putea fi angajată la „România liberă”, al doilea ziar al partidului comunist. Și de ce vrea, la urma urmei, să se angajeze la ziar, de ce a venit la concurs? Contrariată și iritată Annie
O retraversare a infernului (II) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4880_a_6205]
-
devin în ediția din 1965 «băieți de pră- vălie»; «buzele groase» «de lucrătoare» ale unei spectatoare de sex incert sunt acum «de vânzătoare»; alți lucrători primesc un statut social nou, de tejghetari, adică trec, ca și ceilalți, în categoria micii burghezii”. Multe din coafările textelor relevă fără echivoc intenționalitatea ironică a scriitorului. În Cartea nunții, Mussolini e înlocuit tacit cu Atatürk, activistul Talaleu din Scrinul negru devine, în lungul drum al manuscrisului către publicare, pur și simplu Leu etc. Mai grave
Critica de nevoie by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4857_a_6182]
-
de lămurire a maselor, de dezrădăcinare în masă a ideii monarhice”. Acest lăcătuș-tinichgiu spunea că monarhia a împiedicat dezvoltarea naturală a țării. De asemenea, Vasilichi zice că monarhia, ca reprezentant al celor două clase care au susținut-o - moșierimea și burghezia - a luat partea acestora și nu s-a îngrijit și de interesele țăranilor și muncitorilor; „ca atare, politica monarhiei nu putea fi alta decât a marilor moșieri și capitaliști.” Vasilichi a prezentat câteva idei care ar putea fi folosite în
Antimonarhiștii preiau cuvânt cu cuvânt ideile unui analfabet din 1948 by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/52966_a_54291]
-
ce au cheltuit oamenii aceștia cu zestrea dată fetelor, cu recepții - și cu ce a părăsit țara Carol II în 1940 și familia regală care a plecat acum, ce averi imense au acumulat în timp de 80 de ani, cum burghezia și moșierimea s-au grăbit să le facă cadou moșii pe care le lucrau mii și mii de robi români, palate etc.” O altă idee-cheie propusă de Vasilichi este cea a desființării mitului monarhului constituțional ca factor de echilibru între
Antimonarhiștii preiau cuvânt cu cuvânt ideile unui analfabet din 1948 by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/52966_a_54291]
-
zi, suprinzându-l apoi fumându-i chiștoacele, erau singurele lui țigări. Un membru al Rezistenței își amintește de ziua în care a împărțit o pâine la 22 de oameni. Aceste gesturi spun mai mult decât orice declarație de prietenie. În schimb, burghezia și-a dovedit neutralismul. De ce? Răspunsul la întrebare este simplu, dar tulburător. Pentru că ei aveau ce pierde. Ce pierdea Franța? Cu mareșalul Pétain, eroul de la Verdun, Franța pierdea stima de sine, iar Ophuls nu ezită să readucă în discuție discursurile
Aide-Mémoire by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6653_a_7978]
-
renunță în bună măsură să mai picteze peisaje și naturi moarte în sens tradițional. Pictează, de la o lucrare la următoarea, o lume "a lui" dominată, în afară de măști și mulțimi de Carnaval, de schelete, jocuri cu moartea și diavoli, caricaturi ale burgheziei, propriul chip. "Autoportret cu măști" (1889), unul dintre cele mai cunoscute tablouri ale lui Ensor, amintind "Crist purtând crucea" de Bosch, este doar unul dintre zecile de autoportrete, realiste sau imaginare, pe care le-a compus. A dorit mereu să
Colecția de curiozități a lui James Ensor by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6673_a_7998]
-
multă amărăciune despre „transformarea poporului român într-o populație". (Afirmația, din câte am constatat mai târziu, nu-i aparține în exclusivitate.) Crima comuniștilor, zicea Paler, este că au distrus clasele sociale, care asigurau identitatea noastră, ca popor: țărănimea, aristocrația și burghezia (clasa antreprenorilor). Ei bine, familia Rad din Nandra, ale cărei urme, dincolo de mitologicul Ilieș Rad, se pierd în ceața timpului, reprezintă tot ce poate fi mai frumos și autentic în privința țărănimii, a satului, unde Dumnezeul nostru s-a născut. Iar
De amicitia by Anamaria Beligan () [Corola-journal/Journalistic/6493_a_7818]
-
politice. Autorii lor sînt rusul Lev Davidovici Bronstein, cunoscut sub numele de Lev Troțki, și românul N. Steinhardt. Fuseseră, ambii, niște eretici în raport cu statutul și condiția lor inițiale. Ambii proveneau din familii evreiești înlesnite, de moșier cel dintîi, de înaltă burghezie citadină celălalt. Ambii erau firi exaltate, spirite neliniștite și efervescente, ambii erau cultivați și poligloți, ambii erau jurnaliști și eseiști foarte înzestrați, ambilor destinul le-a fost fracturat de comunism în varianta lui stalinistă. Primul s-a convertit la revoluționarism
Caragiale povestit de Troțki by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/6389_a_7714]
-
Madame de Rênal în brațele lui Julien: „Cum Madame de Rênal nu citise romane, toate nuanțele fericirii se dovediseră noi pentru ea”. În epoca Restaurației, romanele erau considerate, ca și vodevilurile, imorale. În general, literatura contemporană era considerată nefrecventabilă de către burghezia sau nobilimea ultra. Având nevoie de cărți pentru instrucția fiilor săi, M. de Rênal acceptă să facă un abonament la o librărie deținută de un liberal, dar numai prin intermediul unei terțe persoane. Romanele reprezintă în acea vreme un mod de
Recitindu-l pe Stendhal by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4724_a_6049]
-
piață Teatrului. Niște tineri ofițeri m-au scăpat de furia lor". Acesta a fost motivul care a determinat conducerea Teatrului Național să scoată piesă din program. Protestul fusese organizat de un grup de pretinși moraliști, pentru acordarea unei satisfacții micii burghezii "ultragiate" de conținutul piesei. Cu toate acestea, momentul a marcat începutul gloriei lui Caragiale, toate piesele pe care le-a prezentat mai tarziu constituind cele mai mari succese ale teatrului românesc de acum două secole.
O noapte furtunoasă, piesa pentru care I.L. Caragiale era să fie bătut () [Corola-journal/Journalistic/47413_a_48738]
-
de cârnați, încheie Leys: „Universitatea este locul în care omului i se dă șansa de a deveni ceea ce este cu adevărat”. Din nou, limbile Sociologul francez de stânga, în vogă în anii nebuni 1960-1970, Bourdieu, susținea ca toți neomarxiștii că burghezia a confiscat cultura, așadar că tot ce e cultural e suspect politic. Romanciera Danièle Sallenave, membră a Academiei Franceze, a acordat hebdomadarului „Le Point” din 28 martie un interviu foarte critic la adresa de două ori răposatului sociolog (încercări de reanimare
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4740_a_6065]
-
Își ia inima în dinți și îi scrie câteva rânduri, pe adresa revistei „Cinéma”, căci alta nu știa. Se căsătoresc în secret, Anne fiind încă minoră, majoratul presupunând în Franța epocii 21 de ani, spre disperarea familiei fetei, catolică, mare burghezie, în vreme ce Godard era maoist, divorțat de o actriță celebră și curtând în văzul lumii o cântăreață la fel de celebră. Peste toate, Anne e și nepoata lui François Mauriac, gaulist convins, colaborator la „Le Figaro” cu articole foarte aspre la adresa stângii. Cartea
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4959_a_6284]
-
răul potențial pe care îl creează anarhia. Gothamul devine un fel de republică bananieră în care Bane, asemeni unui dictator african purtând la cingătoare capetele dușmanilor, un fel de papa Doc, prezidează la eliberarea instinctelor, la stimularea norodului burzuluit împotriva burgheziei decadente. Totul urmează să sfârșească apoteotic într-o hecatombă nucleară, apocalipsă modernă cu rol de purificare totală. Imaginea acestui fals eliberator își are suportul într-o doctrină similară cu cea bolșevică, la care face aluzie existența unui program cu numele
Gothamdämmerung by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4424_a_5749]
-
el cenzurat. După acea perioadă, Dostoievski își abandonează crezul politic pentru care suferise atât de mult și scrie poeme ditirambice închinate Țarului Nicolae I și Alexandru al II-Lea. În romanul Demonii anunță «apropiata revoluție colosală care amenință și zguduie burghezia lumii întregi». Gustave Flaubert. Lucrează cinci ani la romanul Doamna Bovary. În 1856 trimite manuscrisul la «Revue de Paris», pentru a-l publica în foileton, dar i se cer mai multe modificări, amputări, prescurtări pe care este nevoit să le
CENZURA ȘI AUTOCENZURA by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/4584_a_5909]
-
fascinant de lucru în care se concatenează deconstrucția raționalismului dominant al secolului al XVIII-lea, napoleonismul, ca focalizare a obsesiilor energetice ale unui secol preponderent individualist, și ascensiunea irepresibilă a colectivismului revoluționar, prin două dintre formele sale socio-politice de manifestare, burghezia și puterea amorfă a masei.” (p. 7) Simplu spus, paragraful e asfixiant, de o netezime bombastică și inutilă, cu lespezi inerte care izbesc prin prețiozitatea lor lucie, și dacă tot volumul ar fi fost prins în corsetul de lemn al
„A cădea sub incidența“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4667_a_5992]
-
i-a scăpat. Iar Maruca Cantacuzino recunoaște în memoriile ei cât de mult îi plăceau în copilărie, ca și mie, globurile de sticlă din grădini. Mă întreb dacă mi-ar fi plăcut și statuetele de care-s pline grădinile micii burghezii provinciale din Franța și atelierele de pe drumul către Otopeni. Dedicându-l lui Radu Cosașu, iată un exemplu de stil ironic, marca Genette, în termeni sportivi. Îi făcea curte, cum se spunea pe vremuri, unei făpturi. „Sătul de câteva zile de
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4373_a_5698]
-
autor la o analiză a modului în care societatea românească postrevoluționară s-a raportat la comunism, până la momentul prezent, când „anticomunismul, în același timp culpabilizant și ineficace, a ajuns să semene cu ce a fost odată «greaua moștenire lăsată de burghezie», sloganul de la începutul dictaturii comuniste, folosit pe atunci de câte ori lucrurile nu mergeau. Mutatis mutandis, dacă ceva nu merge în România de azi, nu există decât un singur pretext major: persistența «structurilor comunisto-securiste». Așa o fi, dar este clar că oamenii
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5836_a_7161]
-
care ține de viața de lux și de petreceri a acestei societăți; care reflectă sau privește o astfel de viață”. Interesant e că nici măcar în plin regim comunist termenul nu primea o condamnare explicită, ci doar una implicită (luxul și burghezia fiind noțiuni din sfera inamicului ideologic); în Dicționarul limbii române moderne (DLRM, 1958), monden înseamnă „care ține de viața de lux și de petreceri”, iar în Dicționarul limbii române (DLR, Litera M, 1965), e descris ca „specific cercurilor înalte ale
„De monden“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5619_a_6944]
-
XV-XVI, nu se va mai fi simțit obligat la respectarea, fie și pe jumătate a canonului. Mai ales că era vorba, între alți portretizați, de însuși creatorul protestantismului, de care sociologii viitorului vor lega apariția pe scena istoriei a profanei burghezii. Emancipând portretistica masculină, Cranach nu era gata să aplice același tratament și celei feminine. Pentru încă o bucată de timp, din fericire, nu prea lungă, femeilor le va fi rezervat sacrul, iar bărbaților, profanul.
Sacru și profan by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5629_a_6954]
-
Cristea e un „Mazarin rural”. Ardeleanul Ion Inculeț este „enormul malagheț, încet la gând și la vorbă,onctuos și șiret, rural în concepții și pământos în expresii”. Iar Pamfil Șeicaru are „o figură de condotier din bărăganul presei, mergând spre burghezie,după ce printr-o haiducie de-un deceniu și-a pus temeiurile unei solide gospodării”. Sunt și portrete așa zicând în mișcare. Iată-l, bunăoară, pe al lui Stelian Popescu, directorul „Universului”: „A ieșit neica să se sorească cu consoarta! Reprezentanții
Octavian Goga (1 aprilie 1881-7 mai 1938) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5647_a_6972]
-
o haiducie de-un deceniu și-a pus temeiurile unei solide gospodării”. Sunt și portrete așa zicând în mișcare. Iată-l, bunăoară, pe al lui Stelian Popescu, directorul „Universului”: „A ieșit neica să se sorească cu consoarta! Reprezentanții tipici ai burgheziei românești de primă etapă. O pereche foarte potrivită. Nu le voi cere o părere asupra tablourilor lui Greco sau a muzicii lui Brahms. Dar sunt români amândoi, perfect identificați cu solul și sunt nedezlipiți de țară cum e papura, în
Octavian Goga (1 aprilie 1881-7 mai 1938) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5647_a_6972]
-
fi pierdut această importanță. Tolstoi, Hugo, Flaubert erau sociologi și istorici ai timpului lor. Astăzi totul s-a fragmentat: romancierul spune istorii sau, mai rău, propria istorie, nicidecum Istoria. Romanul e legat de individualismul burghez. Doar că nu mai există burghezie, ci elite plutocrate sau politice, adesea inculte. Nu știu dacă romanul va mai fi o artă pentru noile clase dominante provenite din globalizare.” Molina: „Eu sunt mai optimist. Deși nu mai ocupă un loc central în cultură, romanul nu și-
Mai are romanul viitor? () [Corola-journal/Journalistic/3435_a_4760]
-
a aristocrației (honestiores în termenii lui Johnson, reprezentați de cler, proprietari de pămînt, înalt funcționari și politicieni), apoi clasa de mijloc (aici intră orice om cu o îndeletnicire stabilă, de la medici și militari pînă la negustori și intelectuali, pe scurt burghezia), al cărei rol e de tampon între elită și pegră, și, în fine, plebea alcătuită din grosul populației degradate (humiliores, în jargonul autorului, echivalent al proletariatului urban, al șomerilor și al paraziților de orice fel). Potrivit lui Johnson, istoria ne învață
Dislocarea valorilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3461_a_4786]
-
la promiscuitatea celor supuși trebuie înfierată ca fiind contrară spiritului european. Potrivit lui Johnson, pătura de mijloc din țările apusene este supusă unei agresiuni constante al cărei deznodămînt stă în pierderea tocmai a acelor valori pe reazemul cărora s-a ridicat burghezia, și anume: limba, morala, educația, artele, religia. Se petrece o dislocare spirituală prin ștergerea din fața ochilor a oricărui reper stabil, urmarea fiind o dezorientare care va culmina cu abrutizarea clasei de mijloc. Și cum abrutizarea înseamnă un val de rebuturi
Dislocarea valorilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3461_a_4786]