1,654 matches
-
asemenea lui Juniper. Femei deja compromise irecuperabil din punct de vedere sexual, detașate de specificitățile genului. Detașate, prin ce anume? Nevroză? Presiune socială? Nu se știe exact. Prin urmare, amintirea senzației pe care i-o lăsase părul sârmos, atins de buricele sensibile ale degetelor lui, aduse un val de căldură în pieptul lat al lui Bull. „Ce trist că eu însemn așa de puțin pentru ea și ea înseamnă pentru mine femeia însăși“, își spuse. Nu se putea abține să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de fetiță, Mara parcă, după ce volanul a purtat o sarcină în toată regula, crescând și crescând vreme de nouă luni, nu dintr-odată, ca airbag-urile de astăzi, umflându-se ca un pântec de femeie, doar că-n loc de buric avea la mijloc claxonul; cunoașteți precis și istoria cu apartamentul acela de la etajul patru, s-a petrecut într-unul din D-uri, în care întreaga sufragerie, pereți, pardoseală și tavan, s-a umplut de ciuperci din cauza caloriferelor reci și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și eu, îi dau drumu’, o ia din nou la fugă, da’ să creadă el că mai alerg io după proști ca el. Lasă-l mă că e ofticos, zice și Migu, fricosu’ ofticosu’!, Pipiță se dă mare, dansează din buric pe melodia fricosu’ ofticosu’, încearcă să ne enerveze, să vezi ce capace-i trag, zice iar Migu, n-alerg io după toți proștii zic și eu, s-a plictisit și Pipiță, pace, băi, pace, hai să jucăm un La Mălai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
făcuse cuib în burtă la mama și clocise oul uriaș din care (tot după nouă luni) a ieșit fratele meu mijlociu. Așadar mult timp, foarte mult timp, aproape unsprezece ani scurși de când apărusem în orașul București complet chel și cu buricul gata să se usuce și să cadă, bunicul nostru (Mircea Chiril în certificatul de naștere religios, numai Mircea în actele de stare civilă) a fost doar bunicul meu. Al meu și atât. Or, cum el era doar al meu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și vin de țară. De altfel, proiectul ăla se bizuia pe o confrerie lingvistică, transformând o boxă într-o sală de box. Domnii Pascu, tată și bunic, și-au scos portofelele din buzunarul de la spate al pantalonilor, și-au umezit buricele degetelor cu același gest, au scos câte bancnote a fost nevoie, s-au agitat vreme de-o săptămână să facă cumpărături, să plătească furgonete, cărăuși, zugravi și un muncitor cu o bormașină, după care, mângâindu-l pe Giani, au privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Înviată din morți, goală și ridicată la ceruri, zvîrcolindu-se pe un covor. Era ceva magic. Jinduiam să mă apropii de ea ca un adorator servil, cu floarea unui trandafir În palme și s-o depun umil În mica vază a buricului ei, asemeni unei ofrande. Însă cred că toată acea emoție, tot acel jind era prea uriaș ca să poată fi suportat de biata și firava mea constituție fizică, și În acele seri, Întorcîndu-mă acasă la culcușul meu prăfuit din tavanul librăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
dovedit că stătea adesea acolo cînd era vreme frumoasă, citind ziarul sau moțăind. Uneori, Își dădea jos cămașa și stătea la bronzat. Avea pe piept o blăniță de păr cîrlionțat grizonat, ce-i cobora În formă de V pînă la buric, iar pe bicepsul stîng avea tatuat un trandafir roșu sub care se vedeau, În stil papirus, cîteva litere albastre, atît de șterse că abia dacă se mai vedeau. Cred că scria „forever”, deși la fel de bine ar fi putut fi „clever
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
îmi plimbasem degetele peste gingiile sale în speranța că voi găsi, blocată acolo, măcar o bucățică de carne de vițel, îi penetrasem urechea cu limba în speranța că voi găsi o urmă a gustului de ceară, îi explorasem nările și buricul și, în cele din urmă, vulva și anusul. De obicei, trebuia să-mi afund arătătorul până la rădăcină înainte să pot extrage, slabă dungă brună sub unghie, măcar un vag parfum de materii fecale. Am pornit spre casă fiecare în mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
i-a băgat asta în cap. Îl folosește de Seagrave într-un experiment. - Și soția? - Face ceea ce vrea Vaughan. - Și tu? Catherine stătea cu spatele la mine, cu fesele apăsate între picioarele mele. Când mi-am mișcat penisul, m-am uitat dincolo de buricul meu plin de cicatrice la despicătura dintre fesele ei, la fel de imaculate ca ale unei păpuși. I-am ținut sânii în mâini, cutia ei toracică făcându-mi ceasul de la mână să-mi zdrobească antebrațul. Postura ei pasivă era înșelătoare; dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
în mâna lui Vaughan, cu sfârcul umflat între degetele sale, pregătit parcă să hrănească un pluton de guri masculine vorace, buzele a nenumărate secretare lesbiene. Vaughan îl lovea încet, mângâind protuberanțele supranumerare, nu mai mari ca niște delicioase zgrăbunțe, cu buricul degetului mare. Catherine coborî ochii spre sân cu o privire extaziată, de parcă l-ar fi văzut pentru prima oară, fascinată de geografia lui unică. Mașina noastră era singură în spațiul pentru spălare. Împrejur, curtea era pustie. Catherine se lăsă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
deja. Scoase din buzunar un pătrat soios de eșarfă din mătase. Îl întinse cu grijă pe scaun, între noi. În mijlocul pătratului era un triunghi de piele cenușie pătată de sânge aproape proaspăt, încă de un roșu aprins. Încercându-l cu buricele degetelor, îl duse la gură și gustă picăturile lipicioase. Tăiase bucata de pe scaunul din față al Mercedes-ului, acolo unde se scursese printre picioarele femeii sângele provenit de la rănile abdominale. Hipnotizat, continuă să se uite fix la bucata de pânză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
fel printre acele grilaje contorsionate ale radiatoarelor și cioburi de parbriz căzând în cascadă. M-am gândit la piele albă, plină de cicatrice, de pe abdomenul lui, la părul pubian des care-i pornea încă de pe pantele superioare ale coapselor, la buricul murdar și la subsuorile dezgustătoare, la felul brutal în care se comporta cu femeile și mașinile, și la tandreța supusă pe care o arăta față de mine. Încă din clipa când îi împinsesem penisul în rect Vaughan știuse că, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
15-16 ani?“ O întrebi pe o vânzătoare în supermarket unde e raionul cu legume și, de fapt, zici: „Zău că ai cei mai frumoși sâni din Tokyo“. Sau cei mai frumoși ochi. Sau dinți. Sau cel mai frumos păr. Sau buric. Mda. Hm. Asta e, își zise Shuoke și sorbi o gură de supă. Trei-patru zile mai târziu - sau poate într-o joi -, Shuoke o întrebă pe Suki ce face sâmbătă. - Pentru că, îi zise el, am putea merge la un meci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
în următoarele trei zile va fi sistată atât apa caldă, cât și apa rece. Reparațiile le va efectua firma George Gaun SRL. Relații telefonice la 2442118. Semnat: Pavel Ciocan, Administrator Bloc. Din pricina acelei conducte sparte, eu duhneam dinspre pulă, subsuori, buric și picioare. Din gură îmi ieșea o aromă acidulată, gazoasă chiar. În mașina de spălat care nu mai spăla putrezeau ciorapi, chiloți, tricouri, fire din blana pisicii. În veceu se adunaseră două chile de căcat. Vecinii mă ocoleau, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
confruntându-le reacțiile directe în sfârc și indirecte în comportamentul generai al doamnei, ca și în reacțiile mele, dat fiind că o anume reciprocitate se stabilise în mod evident între sensibilitatea ei și a mea. Întreprindeam delicata recunoaștere tactilă cu buricul degetelor, dar și planând mădularul meu peste sânul ei, într-o mângâiere razantă și rotită, dat fiind că poziția în care ajunsesem să ne aflăm favoriza întâlnirea acestor zone diverse, iar ea părea să accepte, să ajute și să ghideze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
poliție Alfonsina, smulgi nasturii auriți ai Alfonsinei și găsești hanoracul Corinnei, tragi fermoarul Corinnei și vezi petlițele lui Ingrid... Restul de haine și le smulge singură: apar doi sâni tari, în formă de pepene galben, un stomac ușor concav, un buric adâncit, o burtă ușor convexă, două șolduri pline de femeie aparent slabă, un pubis mândru, două coapse solide și lungi. — Și asta? E tot o uniformă? spune Sheila. Ai rămas tulburat. — Nu, asta nu... murmuri tu. — Ba da! strigă Sheila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
evantaiuri multicolore, parcă din pene de struț și cozi de pasărea-paradisului, jucând cu tipsii pe creștete, purtând vase cu uleiuri camforate, cu pumnii plini de petale, răcorindu-mă cu bucățele de gheață plimbate peste bicepși și coapse și topite-n buric. Când mă trezeam, vedeam că iar atârn pe marginea patului... iar mă lovisem la fluierul piciorului de stinghia de lemn și sângeram. O să-l arunc și-o să cumpăr o saltea mare, tărișoară, comodă. M-am frecat cu mâneca, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
lumii? Dacă-ți zice unul că poate face minuni, nu-l bagi în cămașă de forță? Și dacă povestește că e cel care-a cioplit crucea, știa de ce-o face și dădea cu rindeaua să fie netedă, își trecea buricele degetelor să simtă așchiile și nodurile din lemn, asta este pedeapsa lui, să știe și să nu moară... *** Pe Anatol e mai greu să-l găsești treaz. Poate să nu fie foarte beat și-atunci e ursuz, melancolic. Ultima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să iasă ca sperma... - Ok, ok... Fii pe pace, nu mă bag eu niciodată în gusturile manifestelor... - Și cine face poze? - Eu zic să stăm amândoi lângă Marietta, tu pui limba pe poemul de pe fund, eu arăt spre ăla de lângă buric și desene... să se vadă că e un spirit de generație... Cu mijlociul... - Sclivi, faci tu poze? - De ce nu? - Să fii atent, să prinzi tot. Da’ tot... Le punem dup-aia pe internet și-a zis și Bozo că le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
coarne ca de viking... Vreo două gagici au leșinat de emoție. - Îhî... Iau aparatul din geanta lui Tavi, îi verific blițul și, rotindu-mă ca un criminalist în jurul balabustei și al celor doi creatori, încerc să nu-mi scape nimic. Buricul închis într-un soare ca o moară de vânt, penisul zâmbăreț roș-albastru, ce indică direcția spre versurile lui Tavi, degetul lui Anatol înspre public. Biata fată, mâzgălită, împopoțonată cu tot felul de hârtiuțe și decupaje din ziare, arată ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
i-am văzut la portiță, am luat toporișca și le-am zis că plec cu unu’ de gât până la urmă, scârnăviile...” Cred c-ar putea să-njure o zi întreagă fără să se repete. Mă pomenesc cu o jună cu buricul gol la masa mea, c-un fluture tatuat pe umărul stâng și-un stilet coborând spre sâni, cel mult șaisprezece ani. Întinde ostentativ țigara să i-o aprind. - Îmi cumperi ceva de băut, amice? se apleacă să mă pot uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mai pomenit... - Ostenit-am în suspinul meu... nu înțelege ajutorul lui Leonard să se oprească la timp. Prietenul meu apropie urechea de zid, pune amândouă palmele, ca un vindecător pe burta pacientului, să-i scoată tumoarea fără tăietură, își trece buricul degetelor peste pictura ștearsă, scoate batista și culege ceva. - Vezi, Voievoade? mi-arată batista cu un praf verde-negricios pe ea. Ăsta-i mai rău ca ateismul și ca buldozerele! Macină tot... Se-ntoarce spre călugăr: - Ne bate Dumnezeu, zici tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Mă vând pe niște milioane, da’ nu-n bordel, ci-n biserică! Gata, mă duc să-i pictez căprioare cu troscotu-n bot, pe bunică-sa pe post de baiaderă, cu salbă la gât, cu struguri pe șolduri și nuferi în buric lui Cristinel al doilea, la Ciurea. Poate asta merge! Îi fac palatu’ gigea, să crape fierea-n dușmani, să dea oftica-n vecini, să mor io! Măcar acolo pot să mă-mbăt, să cânt la acordeon, să mă piș din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
baldachin roz, sunând de pe telefonul ei ca să ne aflăm horoscoapele. Stăteam încolăcite pe un divan modular tapițat cu tweed, ronțăind popcorn și urmărind telenovele la un televizor color portabil. Evie își ridica tricoul ca să-mi arate încă un piercing în buric. Își trăgea de pe umăr mâneca bluzei ca să-mi arate cicatricele implanturilor ei cu silicon. — E prea deprimant în casa mea adevărată, spunea Evie. Și urăsc faptul că nu mă simt destul de reală când nu sunt oameni care să se uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
albuș de ou, zicea: — Ai putea trăi și muri în felul ăsta. Pe urmă eu mă duceam în centru, la Academia de Manechine Taylor Robberts, ca să mă perfecționez. Câinii se lingeau la cur. Evie se automutila. Toată fixația aia pentru buric. Acasă, Evie nu avea pe nimeni, n-avea decât o tonă de bani ai familiei. Prima dată când am mers împreună cu autobuzul la Brumbach, i-a dat șoferului cardul de credit și i-a cerut un scaun la geam. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]