262 matches
-
Nici geamurile nu le mai pot deschide de frica prafului. Într-adevăr, casa se zguduie, scrâșnește - un buldozer încearcă s-o smulgă din rădăcini. Mă întreabă ce mai e prin capitală. Răspuns invariabil: ce să fie? aglomerație, mitocănie și afaceriști burtoși. Tanti Mizi intră cu o tavă de argint pe care sunt cafele și dulcețuri; pare că se va prăbuși din clipă-n clipă. Acum observ și mai bine că seamănă extraordinar cu un cap de cal de care stă lipit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
plimbă pe aleea strâmtă dintre lac și Clubul Diplomaților. Umblăm în cadență: stâng-drept-stâng-drept. Altminteri ne-am împiedica și ne-am rostogoli cu toții în lac. Printre zăbrelele gardului de la Club privim terenul imens de golf pe care se preumblă sastisiți doi burtoși cu crose moi. În ultima noapte petrecută la hotel, după cina cu șampanie franțuzească și stridii, el a condus-o pâna la ușa camerei. Aici a început să se roage de ea cu lacrimi în ochi să-l lase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de la colegă-sa. O sun azi, he he! Zduff! mai cade o bucată mare de tencuială: - Ohoo, Baronu’! Păi cine putea fi cretinu’ care să dea în halu’ ăsta cu ușa! În vestiar pătrunde cu greu un butoi gușat și burtos: - Iar vorbiți de sclave? Dă-le mă-n șoriciu’ măsii! Nu merită, bă. nN vezi? Le scoți la o înghețată, halește tot, da’ mai lasă ceva pe fund - gagică fițoasă, nu? Mănâncă fă, sclavo, că parcă nu știu că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Negoițescu, pe Philippide... De la omoruri la onoruri. De Blaga n-avea chef. Blaga rămăsese la "misticism/ panteism". Și cine crezi că făcea sumarul Tratatului de istorie literară? Călinescu? Nu. Crohmălniceanu îl făcea. Călinescu nu era decît un "histrion", "un saltimbanc burtos". Așa îl prezintă în Amintiri deghizate, chiar dacă tocmai "Lumea" lui Călinescu îl lansase în critică, prin '45-'46. Cică avea umoare rea, devenise maniac. Suferea de mania persecuției, îl obseda invidia celor din jur. De nebun, făcea "remarci menite să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
insignifiant condamnă zborul vulturului spre înălțimi, prefigurând non valoarea, care sfidează insolent elitele neamului. În Micul păianjen care se uită să vadă ce i-a mai căzut în plasa întinsă cu meșteșug și cinism, demască voalat tagma acaparatorilor, care devin „burtoși bogați” din acumulări perfide, în dauna noastră, a tuturor. în Banul remarcă faptul că el e stăpânul tuturor, el dă măriri și glorie, că regele și toți miniștrii i se închină și-l recunosc de stăpân, el e începutul și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și leneș! Ilie Rogojinaru sfârși, gâfâind de convingere. Își șterse chelia sfătoasă cu o batistă mare tărcată și își smuci mustața groasă, pleoștită, din care câteva fire i se încurcaseră, supărîndu-l, în colțurile gurii. Era arendașul moșiei Olena-Dolj. Slăninos și burtos, cu gât de taur și capul rotund, avea niște ochi căprui săltăreți și o figură jovială, parcă pornită mereu numai spre bucurii. Se uită la tovarășii de compartiment, văzu că nu i-a convins și continuă să gâfâie mai tare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
coadă sau coarne. Rage, țârâie, boncăluiește. Femela n-are de niciunele, ba mai și tace pe deasupra. La om e tocmai pe dos. Femeia e frumoasă și înzestrată cu tot felul de podoabe de la natură. Pe când bărbatul, uită-te la el, burtos, chelios și bântuit de neputințe... Jenică nu se încumetă să avanseze pe tema asta. Își puse mâinile pe genunchi, ca să-și ascundă burta. — E tare gagica... Și uite-o cum calcă pe tocurile alea, înțepat, parcă ar merge pe boașe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
bebelușul murise de malnutriție. Nu puteam să cred așa ceva, dar apoi mi-am dat seama că spusele prințului ar fi putut fi adevărate. Sora mea avea idei ciudate în legătură cu mâncarea. Nu credea în hrănirea copilului ei „până devine un Buddha burtos“; prin urmare, ea nu-i permitea niciodată bebelușului să mănânce pe săturate. Nimeni nu a știut că asta se datora bolii mintale a lui Rong, până când alți doi fii i-au murit în pruncie. Prințul Ch’un m-a implorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
măsură, antrenantul magistru. Rîsul e gata să irumpă dintre buzele de faun excitat, dar nu irumpe, nu trebuie să irumpă, bagatelizînd totul, nu, totul e ținut sub regia discreționarului histrion. Rîs inegalabil. Rîsul cazacilor din tabloul lui Repin. Rîs enorm, burtos, fălcos, năsos, buzos, rîsul năvălitorilor păgîni, așezați pe Donul sfînt. Și bucurîndu-se de bătălia tocmai încheiată cu bine. Și udată acum cu ce curge gîrlă din butii. Rîs înspăimîntător. Același, o secundă, la Hrușciov, pe platforma instalată fulgerător în spatele gării
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Nesinchisindu-se de croșeurile de dreapta și intrînd echipă în Academie. Îmi este relatat episodul final al unui pugilat (plastic). O face chiar unul din protagoniști, micul David. Care după schimbul neaoș de pumni recurge la umor stanșibranian: Îi prind burtosului Goliat cravata între două degete și-i fac din ea juvăț aporape mortal; noroc de intervenția asistenței. Îmi zic: umor prea horror. Jurnalele televiziunilor: exhaustive enciclopedii horror color. Ținînd să le amintească ziariștilor că... viața e scurtă, glumețul ministru al
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și de păreri. Știm totul despre viața străzii. Oamenii spun că americanii nu au simțul ironiei, dar New Yorkezii sunt vestiți pentru inteligența lor sarcastică și pătrunzătoare. Odată, când m-am dus acasă în vizită, m-a uimit un tip burtos, care umbla legănat, ca un Adonis pe Brighton Beach. Tipul era stăpân pe spațiul lui. Mi-e deseori dor de acea corporalitate ne-englezească, fără rușine, de gesturile medieraneene. Merg mai repede decât absolut toți cunoscuții mei, chiar dacă n-am
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Naționale până În 1957, când a murit la 85 de ani) anunța la Eliberare că normalitatea politică nu va fi regăsită până când „Franța nu va trece printr-o baie de sânge”, limbajul său nu șoca auzul francez, deși venea de la un burtos parlamentar din provincie, reprezentând centrul spectrului politic. Scriitorii și cititorii francezi erau obișnuiți de mult cu ideea că transformarea istorică și vărsarea de sânge merg mână În mână. Când Sartre și contemporanii săi susțineau că violența comunistă reprezintă o formă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]