3,179 matches
-
adevărul lui Cezar Ivănescu. Mă tem că ăsta-i Adevărul, Iordana". Ba nu. Eram extrem de vulnerabilă atunci. Ca paralizată de frica morții. Ascultam în neștire Sonata toamnei la pick-up-ul uzat, într-o mireasmă de busuioc. Umplusem casa cu buchete de busuioc, doar-doar o mirosi ca Ô Sauvage-ul lui Iordan. Aspiram busuiocul și-mi mai trecea starea de "inimă neagră", cînd existența pentru care te zbați e din ce în ce mai goală. Odată, s-a întîmplat să-l și văd în oglinda de la Liselle. "Știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Iordana". Ba nu. Eram extrem de vulnerabilă atunci. Ca paralizată de frica morții. Ascultam în neștire Sonata toamnei la pick-up-ul uzat, într-o mireasmă de busuioc. Umplusem casa cu buchete de busuioc, doar-doar o mirosi ca Ô Sauvage-ul lui Iordan. Aspiram busuiocul și-mi mai trecea starea de "inimă neagră", cînd existența pentru care te zbați e din ce în ce mai goală. Odată, s-a întîmplat să-l și văd în oglinda de la Liselle. "Știam c-o să ne revedem. "Te iubesc". Iordan, zeul meu absurd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
am nicio senzație în abdomen, nici la baie nu mai am nevoie să merg. A doua zi, scormonesc, în urma îngerului, în coșul de rufe murdare. Nu pare să lipsească nimic. Numai că hainele mele murdare poartă un parfum ușor de busuioc și par curate și apretate. Mă întreb dacă să le mai spăl sau să le mai port vreodată hainele atinse de înger!? Faza 3. Negocierea Îngerul se înșală. Nu pot lăsa lucrurile așa cum sunt. Trebuie să acționez cumva. De bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
năpusteam spre catastrofă, cel puțin să ne bucurăm de viață. Sigrid aranjă farfuriile pe masă și puse un coș cu pâine. -Am fost după o sticlă de krug, zise ea arătând frapiera. Lângă o mâncare cu ulei de măsline și busuioc, mi s-a părut că un vin roșu ar fi o greșeală, și nu-mi place vinul alb. -Ai avut dreptate. De ce am bea altceva decât șampanie? -Nu ți-e teamă c-o să te plictisești de șampanie, după câtă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
m-ar putea duce departe. Am băut cu religiozitate o înghițitură: era totuși o krug 1976. Sigrid se așeză la masă în fața mea și începu să mănânce. -N-am pus sare, din pricina căpșunilor. Dacă dorești, poți pune piper. -E delicios. -Da, busuiocul merge de minune cu căpșunile. Mi-am lins farfuria. Mizilicul acesta nu-mi potoli foamea. -Ai și terminat? se extazie gazda mea care mânca exasperant de încet. -Da. Îmi imaginez că nu îți mai este foame după acest prim fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
postfață de Marinică Popescu. Nu este vorba deci de un începător, ci de un autor - am putea presupune - cu experiență și cu o concepție despre literatură. Cum a ajuns, oare, să creadă că textele lui au valoare? Prefațatorul cărții, Nicolae Busuioc, face duet cu Vasile Fetescu, enunțând, într-un limbaj bombastic, alte banalități: „Omul biologic este înlocuit cu cel trăitor al sentimentelor metafizice și morala lui ia calea spre bunătate, justețe și cunoaștere, spre înțelegerea lucrurilor în esențialitatea lor“ etc. Cu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
se sting în roua ferestrelor, norii, precum barba bunicului, se pieptănă în oglindă. Toate casele au suflet, puiul bunicii: Mămuța toarce ștergar alb după icoană, tătuța călește fierul, candela mușcă din ascuțișul coasei, coasa obosită doarme într-un mănunchi de busuioc. Internatul era precum spitalul de nebuni. Lași sufletul acasă pentru o vreme, vii, te îndopi cu diazepam, uiți pentru ce ai venit și, dacă te trezești din visare, te întorci din nou în cămașă. Mai rar așa fotosinteză. Lepezi boarfa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Ai auzit? Când vei fi mireasă, o să-ți cumpăr o rochie verde, o rochie de frunze și de iarbă. Doamne, cum o să dansez cu toate pădurile și cu toate câmpiile laolaltă! O să se facă martie în tot satul, o să înmugure busuiocul după icoană, tocurile ferestrelor vor înfrunzi și cumpăna fântânii, și crucile cimitirului, vor crește ghiocei în pragul ușii, va înflori teiul în siropul de tuse. Castani cu struguri albi policandre atârnate de cer, Copoul drumul ce ducea în grădinile îngerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o cămașă albastră de școlar, o recunoști? În icoană, rugăciunile încă se mai rostesc singure, ascultă-te! Obrajii topesc flori de gheață în fereastră vezi, și acum sticla este aburită! Lipeai buzele de ea când erai mic și desenai cercuri. Busuiocul de sub grindă mai cară roua botezului pe frunze, ciupicii din lână, împletiți de bunica, pășesc copăcel prin tindă. Uite lingura din lemn: erai singurul nepoțel pentru care bunicul a cioplit o lingură, ceilalți mâncau cu linguri din aluminiu, se cocleau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să ardă rozele în felinare, precum lumânările din ceară curată. Peste 40 de zile vrei să colinzi despre o naștere în floarea de păpădie; scutece verzi pentru mântuitorul câmpiilor să împletești în icoană. Spargi zidul și, ca prin minune, înmugure busuiocul sub grindă, stoluri de fluturi se desprind din fotografiile înrămate, cotorul de pâine uscată în buzunarul paltonului coace spice ca un pământ sub unghia lui Dumnezeu. Aceeași durere apasă mereu altfel. Deschizi larg fereastra să golești casa de lumină, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe o jumătate de pahar închinată celor care nu mai sunt, ca pe o căldare cu apă din care fluturii au sorbit stelele (larve de lumină în cupele trandafirilor). Absolutul, un maxim abstract: ploaia dezamăgirii sparge ferestrele, grădina vecinului înverzește, busuiocul după icoană îmbată sfinții, frânghia de rufe leagă destinul cămășilor. Absolutul, un minim insignifiant. S-au adunat gâzele la praznicul trupului: câtă lumină în pântecele viermelui ce sfredele irisul, câte perisabilități în spatele unei furnici, cât confort pentru o conștiință de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ascuns într-un cuptor de locomotivă pe o linie moartă; alaltăieri, de frica procurorului, sub o limbă de ceas și-a găsit scăpare. Când îmi măsura tata spatele cu funia udă, păzitorul de la Domnul, după icoană, număra frunze uscate de busuioc. Acum, evidența cărei întomnări o mai ține? Doamne, te rog, alungă sperietoarea aceasta ce hodorogește a tinichea când fâlfâie din aripi! Este timpul să-i dai altă ascultare, Stăpâne! E timpul să-i faci un implant de suflet, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cel mai bine pe vreme de secetă", spunea mămuța. În inima pietrei stă necurăția, sapă adânc, ploaia lui Sfânt Ilie binecuvântează rădăcinile crescute în cer, rugăciunea limpezește izvorul în palma Tatălui, sapă!" Sângele era precum o apă nostalgică în tulpina busuiocului. Buzunarul cu firimituri trăda concretețea nimicului și nimicul se credea trup de martir frânt la o cină de taină. Petru era precum "artistul" lui Kafka: "eu trebuie să flămânzesc, nu pot altfel, pentru că nu am găsit mâncarea care îmi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
trupul păsării și iute revine în inima puștii; pruncul se exfoliază de scutece și fuge îndărăt pe buzele mirilor. Ceasul numără până în rădăcină creșterea pomului: din trifoi în apa botezului, din izvor în frunza plopului, din rugina cuielor în floarea busuiocului, până în cântec, până în scutec, până în lapte. Dumnezeule, Dumnezeule, trece te rog paharul acesta plin de furtună! Dumnezeule, primește-mă ca pe o furtună după ce-l beau! De pe Bârgău, o ploaie caldă de vară, ca o stropire de busuioc, binecuvânta livada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în floarea busuiocului, până în cântec, până în scutec, până în lapte. Dumnezeule, Dumnezeule, trece te rog paharul acesta plin de furtună! Dumnezeule, primește-mă ca pe o furtună după ce-l beau! De pe Bârgău, o ploaie caldă de vară, ca o stropire de busuioc, binecuvânta livada. Sub cruce, ca o sămânță, șotronul. Hai la pământ! Vând pământ de flori, pământ, cine mai dorește pământ... ("Niciodată să nu pui două ceasuri alături, spunea tata. Două ceasuri nu au voie să se vadă între ele, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în realitate este foarte confortabil. Dora simte povara oboselii. Călătoria lungă, hotelul neodihnitor, frigul din tren și din gară ar fi fost destul și prea mult ca să adoarmă de îndată ce pusese capul pe perna înfățată în alb și cu miros de busuioc. La acest "destul" s-a adăugat însă un "mult prea destul" tulburător, acel "început al începuturilor", cum denumise Dragoș scurtul lor răstimp de dragoste. Și acest "mult prea destul" nu o lasă să adoarmă. Îi este prea cald. Iese de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de vorbele deșarte ale vrăjmașilor credinței noastre, că cine încearcă să se împotrivească învățăturii celei adevărate va fi spulberat de pe fața pământului și nici milă nu va afla la judecata cea dreaptă. Dumnezeu e pretutindeni! Chiraleisa!! Și a stropit cu busuiocul... Pe pământ căzură bobițe de gheață. Chiraleisa!! A răsunat răspunsul din una sută de piepturi. La plecare, câteva bătrânele se jurau pe toți sfinții că l-au zărit pe Sfântul Duh cum a apărut din altar, a fâlfâit pe deasupra mulțimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
s-a întâmplat ceva neașteptat: asistența, realizând despre ce este vorba, a început să aplaude. Mai ales doamnele aplaudau. Probabil că răzbunau astfel propuneri asemănătoare sau, dimpotrivă, invitațiile care nu le fuseseră încă făcute. Când Jean-Pierre a dat să dreagă busuiocul, a căzut cerul pe mine: am văzut cum se apropie soția sa. Eram sigură că-mi va trage o păruială pe cinste. Nu mai aveam energia necesară ripostei; era prea de tot. Mă credeam deja abandonată mahalalei. Doamna s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a întins un plic îngălbenit de vreme: "E cadoul meu; cel mai grozav cadou pe care l-am oferit cuiva vreodată. Nu-l deschizi? Hmm... N-ai bani acolo, pentru că nu am așa ceva. Ai două flori magice: iarba fiarelor și busuiocul. Le țin de-o veșnicie. Le-am purtat cu mine prin câteva pușcării. Ele m-au ținut în viață..." Mama a devenit o adevărată tornadă: "Nenorocitule! Îi dai fiului meu, de ziua lui, busuiocul, floarea pe care o ducem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
două flori magice: iarba fiarelor și busuiocul. Le țin de-o veșnicie. Le-am purtat cu mine prin câteva pușcării. Ele m-au ținut în viață..." Mama a devenit o adevărată tornadă: "Nenorocitule! Îi dai fiului meu, de ziua lui, busuiocul, floarea pe care o ducem la morți? Îi dai fiului meu iarba fiarelor, nenorocita asta de floare despre care tâlharii spun că deschide orice lacăt, sparge orice încuietoare, orice lanț? Pentru asta vrei să-l pregătim pe acest copil? Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
plicul din mână, s-a ridicat ușor, zâmbind trist, ca și cum sora sa vitregă l-ar fi sărutat de despărțire... Of, Doamne, Dumnezeul meu! Trei flori m-au ținut în viață, împreună cu femeile, recunosc, păcătosul de mine: angelica sau "elixirul vieții", busuiocul și iarba fiarelor. Rădăcina de angelică băută cu alcool tare, dimineața, pe stomacul gol, sau chiar mestecată zilnic, doar câte o bucățică, aduce și păstrează tinerețea și puterea, la orice vârstă. Să nu mă întrebați de unde am avut alcool, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
iarba fiarelor. Rădăcina de angelică băută cu alcool tare, dimineața, pe stomacul gol, sau chiar mestecată zilnic, doar câte o bucățică, aduce și păstrează tinerețea și puterea, la orice vârstă. Să nu mă întrebați de unde am avut alcool, prin pușcării... Busuiocul nu-i floarea mortului, nici a morții. Nu știați că i se spune iarba dragostei? E folosit la toate farmecele de dragoste, la toate legăturile și filtrele amorului. Îl putem pune în scăldătoarea copiilor, ca să le aducă noroc la iubit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
fiind băiat, îl vedea cu alți ochi, considerându-l deja un fel de sprijin al casei. Cât a fost mic, a mers cum a mers, când a crescut, a devenit un libertin fără remediu. Mereu se necăjea mama sa, Tatiana Busuioc, directoarea fabricii de pâine din localitate. Fiind cunoscută, dirigintele anului I de la liceul agricol în care intrase fiul ei, o ținea la curent cu toate abaterile lui Gelu. —Doamna Busuioc, Gelu a venit nepregătit la geografie. Domnul profesor mi-a
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
un libertin fără remediu. Mereu se necăjea mama sa, Tatiana Busuioc, directoarea fabricii de pâine din localitate. Fiind cunoscută, dirigintele anului I de la liceul agricol în care intrase fiul ei, o ținea la curent cu toate abaterile lui Gelu. —Doamna Busuioc, Gelu a venit nepregătit la geografie. Domnul profesor mi-a spus că a motivat că nu are manual. Cum să nu aibă? Când mi-a spus de manualul de geografie, ca și de altele, i-am dat bani să-și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
pentru suc? Nu-mi ajung. Dar ce vrei, Gelule, să-ți dau milioane? Am să-i spun și tatălui tău. Gelu îi mințea cu nerușinare pe părinți, pe colegi și pe profesori, pe toată lumea. Probabil avea boala mitomaniei. Când doamna Busuioc se întâlnea cu cadrele didactice care predau la clasa lui avea ce auzi. —Doamnă, Gelu nu-și face lucrările la română. Să vă uitați în caietul lui și veți vedea că nu a scris nimic. Dacă procedează tot așa nu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]