3,562 matches
-
mămăliga cu tocăniță preparată de menajera lui și va citi Botswana Daily News. După aceea, va trage un pui de somn înainte de a se întoarce la garaj, la munca de după-amiază. Ucenicii își mâncau prânzul la garaj, călare pe niște butoaie de petrol răsturnate, pe care le puseseră sub unul dintre arbuștii țepoși. Din acest punct de observație se uitau la fetele ce treceau pe drum și schimbau remarci deșănțate, care păreau să le ofere atâta plăcere. Domnul J.L.B. Matekoni îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
entuziasmul. Azi nu mai e la modă să fii entuziast.“ Deci, asta era buba cu ucenicii lui. Voiau să țină pasul cu moda. Odată, când domnul J.L.B. Matekoni se enervase peste măsură văzându-i cum stau lipsiți de entuziasm pe butoaiele goale de petrol, cu privirile pierdute, ridicase vocea la ei. Vasăzică vă credeți deștepți?! strigase la ei. Da? Cei doi ucenici schimbaseră o privire scurtă. Nu, spuse unul din ei după câteva momente. Nu, nu ne credem. Se dezumflase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
grijă cum se cuvine de copii. Un soi de îngrijitoare, cam ca educatoarea de la orfelinat. Își curmă brusc firul gândurilor. Uitase. Era aproape însurat. Mma Ramotswe e cea care avea să fie mama acestor copii. Se așeză greoi pe un butoi de benzină răsturnat. Acum copiii intrau și în răspunderea lui Mma Ramotswe și nici măcar nu-i ceruse părerea. Se lăsase convins să-i ia cu el de către Mma Potokwane cea atât de convingătoare și nu avusese timp să se gândească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cărora le trebuiau ore întregi să repare până și cel mai simplu lucru. Nu putea înțelege cum de le ia trei ore întregi să verifice o mașină. Tot ce trebuie făcut este să scoți uleiul și să-l torni în butoiul cu ulei uzat. Apoi pui ulei nou, schimbi filtrele, verifici nivelul la lichidul de frână, ajustezi bujiile și ungi cutia de viteze. Asta însemna verificarea de rutină a mașinii, care costa două sute optzeci de pula. Era o treabă de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
în pas de voie, te-aștept, sunt chiar în straie de gală... Fac și eu haz, râd gâtuit, dar sunt Vasilache băgat în coș, ațele atârnă, dacă m-ar încerca cineva și-ar ciocăni cu degetul, ar suna daaang, a butoi de murături uitat pe marginea șanțului, cu doagele mâncate de apă. - Tu ai văzut ce-anapoda suntem, aluat frământat de-a-ndoaselea? se zburlea câteodată Vlad. Noi avem fir scurt între Rai și Iad, te crăcănezi și ești în cele două deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
despre o provocare la adresa curiozității sale și de o Încercare de a-l obliga să-și părăsească refugiul de lighioană din umbră, făcîndu-l să se hotărască să-și arate chipul respingător și diform. Căpitanul dădu ordin să fie destupat un butoi de bere și altul de rom pentru marinari, În timp ce pasagerii degustau o băutură Închisă la culoare, păstrată În frumoase butelci de sticlă șlefuită și prin urmare, la puțină vreme, veselia deveni și mai contagioasă, iar subofițerul scoase din Învelitoarea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
balenă și de carne pîrlită Începu să se Împrăștie deasupra apelor, pentru a ajunge, În cele din urmă, În cel mai Îndepărtat colț al insulei solitare. În zori, cîteva scînduri, catargul central, două cadavre calcinate și jumătate de duzină de butoaie goale pe care curenții le tîrau În larg era tot ce mai rămăsese din ceea ce cîndva fusese o semeață și curajoasă balenieră. Dominique murise. Poate asfixiat de căluș; poate de frică; poate de durere. Nimeni nu avea să știe vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-o, sublinie Oberlus. Așa că hotărăște-te mai repede, iar dacă ai chef să vii cu mine, Începe să aduni iguane, broaște-țestoase, porumbei, ouă și tot ce mai e comestibil... Arătă spre Knut. Iar tîmpitul ăsta să te ajute să golești butoaiele cu rom din peșteră și să le umpli cu apă. Profită și de ultima picătură pe care o găsești, fiindcă drumul e lung și În zona aia nu e Încă vreme de ploaie. - Ești nebun! repetă ea Încă o dată, absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ignorată. Tăcere. S-a întâmplat că eu aveam paisprezece ani. Cineva a pus din greșeală un tub întreg de spray fixativ în gunoi. Era datoria lui Shane să dea foc gunoiului. El avea cincisprezece ani. Arunca gunoiul din bucătărie în butoiul de ardere, în vreme ce gunoiul din baie era în flăcări, și sprayul fixativ a explodat. A fost un accident. Tăcere. Ce-mi doream acum era ca părinții mei să discute despre mine. Le-aș fi spus despre cum eu și Evie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
era un motiv de îngrijorare profundă în Vladia, cum de totul se învechea, se strica, devenea de nefolosit peste noapte, încît oamenilor le era silă să se mai atingă de teascuri, de budane, de împletiturile de nuiele, de cercurile de butoi proaspăt aduse de la Comana și după nici două săptămîni arătau ruginite și mîncate pînă la miezul lor!, o pornea înviorat de gîndul că poate o să-l convingă pe Hariton să-i deschidă vinoteca, nu era Popianu bețiv, dar curios era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în Vladia ar fi existat o neregulă, un lucru nelămurit. Că Leonard Bîlbîie se interesa cîteodată mai mult de prinț decît de afacerile cu vinul, mai mult de ce spunea și mai ales ce gîndea Pangratty decît de expedierea harabalelor cu butoaie uriașe către stația de cale ferată din Comana, de asta și-a dat seama destul de curînd. Nu l-a ispitit, nu l-a bătut la cap, n-a făcut nici o aluzie la acest interes al lui și se simțea liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Și el auzise, o vreme chiar i se păruse că apariția în somnul său a guvernantei se datora acestui fapt, auzise că în jurul prințului totul începe să freamăte, se trezește, furnică, dă colț. Pînă și vinul începea să fiarbă în butoaie la cele mai neașteptate intervale. Din cauza asta Hariton se dădea de duhul morții să-l împiedice pe Șerban Pangratty să viziteze prea des Crama și cînd n-avea ce face îl ducea numai în hrubele unde se păstra vinul vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
face îl ducea numai în hrubele unde se păstra vinul vechi de cîțiva ani, amorțit de-a binelea. Nici atunci nu reușea să stăpînească totul, i s-a întîmplat ca după vizita prințului, la două-trei zile să sară cepul vreunui butoi ori, și mai rău, să plesnească cercurile ori să crape o doagă. Accidente de acest fel mai fuseseră, nimeni nu putea spune că ele se datorau cu totul prezenței lui Pangratty, dar era un făcut, după ce trecea el pe acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
făcut tot mai puțin și Crama lui Hariton în al patrulea an de la plecarea prințului nici măcar n-a mai fost întrebată de firma Mott de cantitatea disponibilă pentru a fi transportată la București. Așa că vinul a rămas să doarmă în butoaiele uriașe, într-un cot al unei galerii. A urmat anul celălalt, Hariton a găsit și pentru vinul nou tot niște butoaie vechi, în alt capăt al pivniței și era foarte liniștit, zece ani la rînd putea să bage tot vinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de firma Mott de cantitatea disponibilă pentru a fi transportată la București. Așa că vinul a rămas să doarmă în butoaiele uriașe, într-un cot al unei galerii. A urmat anul celălalt, Hariton a găsit și pentru vinul nou tot niște butoaie vechi, în alt capăt al pivniței și era foarte liniștit, zece ani la rînd putea să bage tot vinul în Cramă, loc era destul, numai că n-avea cine să-l cerceteze, să-l asculte, să-l pritocească și aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
iar o dată stabilită nu era ușor să o îndeplinești. Or, în acel moment se simțea mulțumit, ajunsese la capăt cu bine. O chestiune de manipulare, de punere în scenă. Basarab Cantacuzino îl chemase pe Balbo pe post de fitil aprins, butoiul cu pulbere erau toți acești tineri ofițeri care ar fi în stare să sară oricînd peste cal, dar nu știau că sînt în stare de așa ceva. Punîndu-i la un loc, Cantacuzino i-a făcut să înțeleagă, singuri, fără să le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu ticăială chiar, de ele. Nu avea de ce să fie nemulțumit, în Vladia nu se mișca un pai fără să știe, prăvăliașii moțăiau pe scăunel în fața ușii, podgorenii îngropau, copileau, dezgropau butucii de vie, la Cramă se afumau cu pucioasă butoaiele uriașe, vinul curgea făcînd spume, spre primăvară se auzeau scîrțîind carele ducîndu-l către Comana, iar cel care rămînea în Vladia se trezea murmurînd, oftînd, atunci toată suflarea așezării ținea urechea ciulită, după cum scîncea vinul se putea ști ce fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
unul dintre aceia pe care Pangratty l-ar fi trimis cu toată inima în Vladia, ar fi trebuit să știe despre suferința ascunsă a prințului, despre morbul lui Lampers, pe care Pangratty îl trata mîncînd raci aduși din Livadia în butoaie pline cu apă, în anumite luni și zile ale anului. Maiorul Artur Stavri ridică sprîncenele a mirare "cum să o ducă, excelent, minunat, dumneata nu știi că Șerban e aviator? Aviatorii au o sănătate de fier, nu suferă de nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
bucura de toată încrederea, era pus acolo ca să păstreze starea de fapt. Așa le și spusese de nenumărate ori la instruire prefectul, "poliția, jandarmeria și armata au datoria să vegheze la ordinea existentă. Ele sînt ca frunza de stejar în butoiul cu murături, conservă, domnilor, păstrează". Ținea foarte mult să-și facă ireproșabil datoria, iar datoria lui era să păstreze, nu să schimbe. Dacă era ceva de schimbat, asta nu era treaba lui. Vor schimba și apoi vor veni la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
chiar primul gînd recensământul, numărarea a tot și a toate. Atunci cînd știi totul despre ceva, acel ceva este lipsit de orice apărare, de orice mister, e umilit, cîntărit, apreciat, poți să-l pui în saci, să-l torni în butoaie, poți face orice, nu va protesta pentru că nu mai are nimic de apărat. Cunoștea bine lucrul ăsta încă de la școala de gradați. La început fusese un infern. Era buimăcit, indignat, umilit, furios, îngenuncheat, toate la un loc, iar realitatea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sprijine în "Operațiunea Bucegi", cum singur și numai pentru sine botezase aducerea lui Caraiman la București. Totul, sau aproape totul, fusese aranjat. Semăna foarte mult cu turneul fulger al unei celebre soprane, pitoresc, eficiență, pompă. Nici o picătură de sînge, cîteva butoaie de benzină pentru avionul personal care întîi va ateriza în acel fund de țară, Vladia parcă, unde Caraiman va fi atins la cea mai sensibilă coardă a sufletului său orgoliul. I se va arăta că nu e chemat să domnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
din educația celor ca noi. Mă rog, am sosit cu întîrziere și am constatat imediat o stare de spirit cu totul și cu totul specială. La treizeci de metri de Bufet este un fel de magazie din scînduri. Se țin butoaie, ambalaje, nu prea umblă nimeni înăuntru. Acolo se stabilise un fel de stat-major ad-hoc. Membri de rînd erau împrăștiați printre copaci, beau bere la sticlă, fără să scoată un cuvînt, supravegheau zona, cu toate că începuse să se întunece și nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lor din bătătura vreunui sat. În miezul zilei era o tihnă deplină În sat, sfâșiată uneori de lătrat de câine sau de behăitul oilor. Ca, deodată, să răzbată voci, sfredelitoare și năvalnice, cam Îngânate; erau apostolii, cățărați pe câte un butoi, propovăduind desăvârșirea lumii și creația lui Dumnezeu. Așteptându‑i să dispară, pitit la umbra unei colibe, Simon ieșea degrabă după ei, Înainte ca lumea să apuce să se Împrăștie. Atunci se pornea și el să propovăduiască, Înconjurat de alaiul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
deosebit de câine, măgar și maimuță - prin aflarea binelui și răului. „Și când nefericitul nostru strămoș, izgonit din pricina curiozității, a vrut să se Înfrupte din acest rod, ce‑a făcut Elohim ăsta al vostru, Atotputernicul?“ se răsti Simon, clătinându‑se pe butoi. „Știți voi mai bine (doar despre asta vă propovăduiesc toată ziua apostolii, slugile și robii lui). L‑a alungat ca pe un criminal, fără milă, cu o sabie de foc. Și oare de ce? Pentru că el este Dumnezeul zavistiei și pizmei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
supremă dovadă În fața gloatei Încrezătoare. Moda asta a introdus‑o nefericitul vostru evreu care a sfârșit‑o pe cruce.“ „Așa poate vorbi doar cel care stăpânește o astfel de putere“, i‑o Întoarse Petru. În acel moment Simon sări de pe butoi și se proțăpi În fața provocatorului său. „Acum mă voi Înălța la cer“, zise. „Aș vrea s‑o văd și pe‑asta“, zise Petru cu vocea tremurândă. „Îmi cunosc puterile“, zise Simon, „și știu că nu pot ajunge până În al șaptelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]