380 matches
-
în fața umbrei Mâine vine Noul Tată Care-a stat nouă luni-seceră în memoria noastră, La fereastră. Scoate-ți țepii din retină Ca să-l vezi cum o să vină Din oglindă, ceremonios, cu zâmbetul pe dos, Pragmatic, arhitectural, cu garoafa ta La butonieră. Meliferă. Nu te panica, Nu ești o himeră! Drepturile tale Sunt scrise cu cerneală simpatică de martir Pe hârtie milimetrică, se mai văd la microscop urme Himerice de horoscop. O să-ți dea Ciocolată și pensie alimentară, O să-ți strivească păduchii
Simona Dancilă by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Imaginative/10146_a_11471]
-
cei de la mesele de lângă ușă tăcură ca la o comandă. Privirile li se îndreptară spre un domn elegant, îmbrăcat în negru din cap până în picioare, având o cămașă de un alb imaculat, o cravată vișinie asortată perfect cu batista de la butonieră. Înalt, voinic, proaspăt bărbierit, cu un păr negru grizonat pe la tâmple. Domnul se opri, păru puțin dezorientat, dar numai pentru o clipă, fiindcă apoi se îndreptă dezinvolt spre bar, unde, familiar, își trase un scaun înalt și comandă autoritar un
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Dumneata, bâigui el, la mine, așa de dimineață? Ce s-aîntîmplat? Niciodată Sultana nu îndrăznise a-l căuta acasă. Costumul ei, discret și elegant (un tailleur de stofă neagră foarte moale, siluetând liniile trupului planturos, dar zvelt, o crizantemă artificială la butonieră), nu denota nici o dezordine. Numai cearcănele din jurul ochilor negri, focoși, pe-o față foarte brună și lucioasă, acuzau o mistuire interioară. Sultana era frumoasă, în ciuda unei definiții fizice prea violente și a unor sprâncene excesiv de stufoase. Un puf dens făcea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lui asistentă că o taie de-a binelea cu ferăstrăul dacă-l mai șicanează cu întrebări inoportune iar zburătorii amenințau cu greva și se ridicau în stoluri până-n cupolă... Secretarul de partid încerca să intervină, răco-rindu-i cu jetul florii de la butonieră, omul-orchestră se-ncăiera cu scuipătorul de foc, se rostogoleau în nisip într-un vacarm de muzicuțe, tromboane, acordeoane, cinele și piculine, într-o pălălaie de flăcări, până ce deodată ofițerul de securitate sărea-n picioare și striga: "La ordine, tovarăși, la
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
În Întregime Întâmplătoare, zise el. Același bărbat este acum prizonier Între aceste ziduri, sub altă acuzație. Spiedel era Înalt, lat În umeri și avea cam cincizeci de ani. Purta o cravată Schiller și o jachetă bavareză oliv, având prinsă la butonieră cocarda În culorile alb și negru din mătase și spadele Încrucișate care indicau faptul că era veteran de război. — În mod destul de ciudat, sunt aici În același soi de misiune, i-am explicat. Cred că până de curând ați avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
brațul încărcat, se așează pe dâmbul șanțului, le clasifică în grupuri după criterii subiective și fanteziste, le întocmește într-un buchet mare, își pune una în păr (la plimbările afară din sat iese aproape întotdeauna cu capul gol), alta în butoniera mea. ("Să n-o zvîrli! S-o ții toată ziua!") Toate acestea se repetă exact, afară de floarea de la butonieră, care variază la fiecare dată, dar o alege mică întotdeauna, concesie teroarei mele de a mă da în spectacol cu floare
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
un buchet mare, își pune una în păr (la plimbările afară din sat iese aproape întotdeauna cu capul gol), alta în butoniera mea. ("Să n-o zvîrli! S-o ții toată ziua!") Toate acestea se repetă exact, afară de floarea de la butonieră, care variază la fiecare dată, dar o alege mică întotdeauna, concesie teroarei mele de a mă da în spectacol cu floare în piept. Floarea asta mică se adaugă la celelalte din alte zile, mărind colecția presată în paginile lui Diogen
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
se pare că ar comite "un act grosolan". Complexul nepotrivirii, al ridicolului situației. Emil Codrescu se teme de a se da în spectacol, de a fi văzut în lume într-o ipostază inadecvată. Când Adela îi așează o floare la butonieră, îl terorizează ideea de a se "da în spectacol cu floare în piept". Volubilitatea femeii îl inhibă: " Am început să devin stângaci și banal. Și mi se pare că nu-i displace idiotizarea mea." Altă dată se simte ridicol ca
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
radicale. Ținea și școala de duminică la biserica episcopală din localitate. Avea o față rozalie, cultivată, și păr blond Închis, care Îi cădea În ochi atunci când recita poezii. Uneori culegea scaieți sau flori sălbatice de pe pajiște și le purta la butoniera hainei. Avea un corp scund, solid, și adesea făcea exerciții de gimnastică simple Între ore. Punea și muzică la casetofon. Într-un raft din clasa lui avea partituri, majoritatea piese baroce timpurii. Era un profesor grozav domnul da Silva. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
aparenței de calm, Milton era copleșit de o senzație neobișnuită de groază, așa că se blindase cu hainele sale cele mai impunătoare: peste corpul rotofei un costum dungat de culoarea cărbunelui, În jurul gușei de broască o cravată Countess Mara, iar În butonierele de la mâneci butonii săi „norocoși“, cu măști de dramă grecească. Ca și lampa noastră de veghe cu Acropolele, butonii proveneau de la magazinul de suveniruri al lui Jackie Halas din Greektown. Milton Îi purta de câte ori avea Întâlnire cu funcționarii de la biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și plină de inscripțiile unei firme arabe. În sală, atrași de fantasticul mizei din acea seară, puteai recunoaște, în burnusurile lor albe, diverși magnați ai petrolului, vedete de cinema și cântăreți la modă, industriași cu plastroane scrobite și garoafă la butonieră. Fiecare acceptase, la intrare, să fie legat la ochi cu o eșarfă de mătase pe care nu și-o scosese decât în sală. Eu însumi eram, o spun cu atâta dezgust încît nu pot fi bănuit de lipsă de modestie
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
eficientă ca armă politică decât orice doctrină sau platformă-program. Nu mai contează că te numești campionul anticorupției într-o țară fără corupți oficiali. Nu mai contează că înfierezi securismul și pledezi pentru legea lustrației, iar în paralel aplici stele la butoniera unui securist notoriu, care însă e un „securist de bine“, pentru că susține PD-ul. Nu mai contează că oamenii tăi fac fals în acte publice, vezi moțiunea cu dubla semnătură a lui Gheorghe Flutur, nu mai contează că tu însuți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
cu vârste între șaisprezece și douăzeci de ani. Erau toți blonzi. Aveau toți înălțimea peste un metru optzeci și doi. Erau îngrijit îmbrăcați, purtau costume, cămăși albe și cravate. Singurul mijloc de identificare era o mică panglică aurie trecută prin butoniera de la reverul drept al fiecăruia. N-aș fi observat acest detaliu bizar al existenței butonierelor pe reverele din dreapta, revere care în mod obișnuit nu au butoniere, dacă dr. Jones nu mi-ar fi atras atenția. — E un mod al lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
un metru optzeci și doi. Erau îngrijit îmbrăcați, purtau costume, cămăși albe și cravate. Singurul mijloc de identificare era o mică panglică aurie trecută prin butoniera de la reverul drept al fiecăruia. N-aș fi observat acest detaliu bizar al existenței butonierelor pe reverele din dreapta, revere care în mod obișnuit nu au butoniere, dacă dr. Jones nu mi-ar fi atras atenția. — E un mod al lor de-a se identifica unul pe altul, chiar dacă nu poartă panglica, îmi explică el. Pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
albe și cravate. Singurul mijloc de identificare era o mică panglică aurie trecută prin butoniera de la reverul drept al fiecăruia. N-aș fi observat acest detaliu bizar al existenței butonierelor pe reverele din dreapta, revere care în mod obișnuit nu au butoniere, dacă dr. Jones nu mi-ar fi atras atenția. — E un mod al lor de-a se identifica unul pe altul, chiar dacă nu poartă panglica, îmi explică el. Pot vedea cum le cresc rândurile, zise el, fără ca nimeni altcineva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
unul pe altul, chiar dacă nu poartă panglica, îmi explică el. Pot vedea cum le cresc rândurile, zise el, fără ca nimeni altcineva să mai observe. — Trebuie să se ducă toți cu hainele la croitor și să insiste să li se facă butoniere la reverul drept? m-am mirat eu. — Le duc mamele lor, zise el. Keeley, Jones, Resi și cu mine stăteam pe un podium mai înalt în fața membrilor Gărzii, cu spatele spre cazan. Resi se afla pe podium fiindcă fusese de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
că obișnuia să doarmă după-amiază. Pe la orele șase, o trăsură cu doi cai albi, aceeași din seara precedentă, se opri în fața porții, și din ea coborî Pascalopol, îmbrăcat într-un costum pepit, bine croit, cu ghetre albe, cu floare la butonieră și cu canotieră pe cap. Pascalopol deschise voios portița și ușa gotică de la intrare, stârnind schelălăitul prelung al clopoțelului. Glasul Otiliei răsună aproape numai-decît și se auziră totodată tropotele furtunoase pe scară. Pascalopol intrase înăuntru, dar geamurile odăilor din curte
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vorbea. Fu Pascalopol acela care recunoscu pe Felix. - Mă mai cunoști? Eu sunt Pascalopol! După câteva vorbe banale, moșierul scoase din buzunar o fotografie care înfățișa o doamnă foarte picantă, gen actriță intreținută, și un bărbat exotic, cu floare la butonieră. Fotografia era făcută la Buenos Aires. - Nu știi cine e? întrebă Pascalopol pe nedumeritulFelix. Otilia! Speriat, Felix se mai uită o dată. Femeia era frumoasă, cu linii fine, dar nu era Otilia, nu era fata nebunatică. Un aer de platitudine feminină stingea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Peggy era de vină și atunci repetă: termină dracului odată! Încercă s-o dreagă imediat: era așteptat, Întîrziase foarte mult avea o Întîlnire importantă. Victoria Îi spuse: termin Îndată cu tine, Bobby, nu mai am decît să fac semne pentru butoniere, dar din pricina nervilor nu putea să se grăbească, nu mai nimerea urechea unde pusese creta și, ducînd mîna la gură fiindcă avea nevoie de un ac, Își dădu seama că acele dispăruseră. „Gata, Bobby“, spuse aproape fără voia ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la gură fiindcă avea nevoie de un ac, Își dădu seama că acele dispăruseră. „Gata, Bobby“, spuse aproape fără voia ei și Împotriva principiilor, fiindcă nu-i plăcea să facă lucrurile de mîntuială, o să vadă ea mai tîrziu unde pune butonierele. Bobby ieși glonț și nu se Întoarse decît foarte tîrziu. Intră mînios și cu un aer de veselie silită, mulțumit și furios totodată. Își satisfăcuse orgoliul, totuși Îl rodea și acum vechea durere. Iar stratagema la care a recurs În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
am ridicat privirea și iată-l. Fermín Romero de Torres, geniu și figură, Îmbrăcat În costumul său cel mai bun și cu mutra aia de trabuc răsucit intra pe ușă cu un zîmbet triumfal și cu o garoafă proaspătă la butonieră. — Dar ce faci dumneata aici, nefericitule? Nu trebuia să respecți odihna prescrisă? — Odihna se respectă singură. Eu sînt un om de acțiune. Iar dacă nu sînt eu aici, domniile voastre nu vindeți nici un catehism. Nesocotind sfaturile medicului, Fermín venea hotărît să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
zis că Își amintea de o singură persoană care se apropiase de casă recent, Însă era vorba de un bărbat În puterea vîrstei, aproape bătrîn și nițel șchiop. — Tare era parșiv, adevăru-i. Am vrut să-i vînd o garoafă pentru butonieră și m-a trimis la naiba, zicînd că e război și că nu-i momentul pentru flori. Nu mai văzuse pe nimeni. Miquel a cumpărat de la el cîțiva trandafiri veștejiți și, pentru orice eventualitate, i-a lăsat numărul de telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
bun caz pe stînca Gibraltar, să evanghelizeze maimuțele, de meschin și mizerabil ce era. Mai mulți trecători au aplaudat, iar florarul din piață i-a oferit lui Fermín o garoafă albă pe care acesta și-a etalat-o numaidecît la butonieră, păstrînd-o pînă cînd petalele i-au devenit de culoarea gulerului de la cămașă. Totul fiind gata și lipsind numai preotul, Fermín s-a deplasat la colegiul San Gabriel, unde s-a străduit să-l recruteze pentru slujbă pe părintele Fernando Ramos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
făcu un semn ca pentru a-i spune că poate avea Încredere. Garamond ordonă ca oaspetele să fie introdus și-i ieși În Întâmpinare. De Gubernatis purta un costum la două rânduri, avea o insignă În formă de poză la butonieră, un stilou la buzunarul de sus, un cotidian Îndoit În buzunarul hainei, o servietă sub braț. „Scumpe domnule comandor, luați loc, iubitul meu prieten De Ambrosiis mi-a vorbit de domnia voastră, om cu o viață Întreagă pusă În serviciul statului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Într-o cămașă mai curată, cu un guler alb și moale, pe care-l lăsă deschis la gît, așa cum fac de obicei femeile. Dar pantofii erau bărbătești; Îi luă un minut să-i lustruiască. Își puse butonii de argint În butoniere, apoi Își pieptenă părul scurt, castaniu, cu peria, netezindu-l cu puțină briantină. CÎnd o vedeau mergînd pe stradă, oamenii care nu se uitau atent la ea o luau drept un tînăr chipeș. Bătrînele Îi spuneau de obicei „tinere“ sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]