530 matches
-
are două fețe. După ce ea, rațiunea, ne-a asigurat supraviețuirea, dar și hegemonia În cadrul biosferei, a venit vremea s’o folosim și pentru protecția celorlalți - animale dar și plante - deveniți Între timp mai slabi ca noi. Căci, pe drumul evoluției, buturuga mică răstoarnă carul mare și niciodată nu vom fi decât hegemoni, nicidecum independenți, În cadrul biosferei. “Radiosfera”, 5 februarie 1996, ora 12,29 68. Scotocind sub bloc... Oricât ar părea de ciudat, În materie de protecție a mediului există o mare
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de lemnul trebuitor. Ocheam repede prada, băteam o scoabă în lemn, legam de scoabă un lanț de 2-3 m. lungime, și porneam cu lemnul târâș la vale, până ajungeam acasă. Avea mama lemne pentru un timp. Uneori, când coboram cu buturuga la vale printre brazi, și aceasta venea singură la vale, încălecam pe ea, că eram sprinten atunci, mergeam-mergeam, mă răsturnam și plin de toate murdăriile locului, unde mă opream, mă săltam, mă scuturam și mă ștergeam de cele ce-m
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
aceasta venea singură la vale, încălecam pe ea, că eram sprinten atunci, mergeam-mergeam, mă răsturnam și plin de toate murdăriile locului, unde mă opream, mă săltam, mă scuturam și mă ștergeam de cele ce-m i atârnau pe haine, legam buturuga de un copac, îmi scote am traista de la gât și alergam în pădure. Să culeg bureți. Mergeam unde găseam rășcovi, pânișoare, sbârciogi, urechea babei sau hribi din care mama, acasă, deși era iarnă, făcea o tocăniță tare gustoasă, mâncată cu
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
un fel de zeamă în pălăria lor, pe care eu o sorbeam repede repede, ca să nu mi-o ia sora-mea înainte. După ce mâncam asemenea bucate gustoase, ieșeam afară, mergeam în șopronul cu lemne, luam toporul și începeam să desfac buturuga adusă, în bucăți-bucăți, mai mari sau mai mici, pe care le stivuiam în grămadă, după dimensiuni, de unde un braț sau două de lemne le d uceam în casă. La așezam în fața sobei ca să servească bine la încălzit mai ales mie
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
cele mai imprevizibile. Vă asigur că tocănița de cartofi cu carne de purceluș și multă ceapă vindecă depresia dată de nedreptatea socială (în ideea că tuturor ne vine rândul). Cârnatul cu usturoi, prăjit în untură și răcit cu vin de buturugă este aparent un sacrilegiu homeopatic. În realitate, el vindecă radical pesimismul intelectual și dă pacientului încredere că, atunci când ne-o fi mai rău și mai rău, așa o să ne fie. Ați dedus, desigur, din această introducere, că, deși am adunat
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
pe bibliotecară, a dat ușor din cap în semn de salut. — Bună ziua! zise ea. — Bună ziua! răspunse el. Ne-a condus spre un loc unde vâjâitul nu se auzea atât de tare. Era un luminiș în spatele căsuței. Ne-am așezat pe buturugi. — Vă rog să mă scuzați, dar nu pot vorbi prea tare, spuse tânărul. Sunteți din oraș, nu? — Da, am zis. — După cum ați văzut, orașul e luminat prin energie eoliană. Există mai multe cratere aici în care acumulăm energia vântului și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
1996 la meglenoromânii din Grecia și Macedonia publică În „Curierul Ginta Latină” rezultatul cercetărilor sale din care redăm unele referiri la obiceiuri și tradiții. Între obiceiurile meglenoromânilor, cele de Crăciun sunt apropiate de cele ale românilor nord-dunăreni. Astfel aprinderea unei buturugi uriașe care să ardă până la Bobotează, este o practică Întâlnită și la nord de Dunăre și chiar la francezi și italieni. Între foc și vatră există o comuniune de semnificații, reflectate Într-o serie de cântece de viață familială și
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
însă nu o scăpa niciodată. La o goană din codrii Slatinei, județul Suceava, întâmplându-mă să fiu alături cu dânsul l-am văzut cu ochii cum a fulgerat cu carabina un enorm mistreț tocmai în momentul când sărea peste o buturugă. Ai fi zis că l-a ucis din zbor. La o altă goană din pădurile moșiei Ruginoasa, pe o iarnă foarte omătoasă, Costică Șuțu, voind să aibă dinaintea sa o rază de lumină mai întinsă, se urcă pe o cioată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în fața mea se deschide o râpă adâncă peste care numai doar în zbor aș fi putut trece. Noroc că de-a curmezișul râpei sta un trunchi de brad culcat care ținea loc de punte; îmi fac cruce și apuc pe buturuga ceea pe care se vede Dumnezeu mi-a pus-o în cale, da' n-ajung bine la jumătate, că dincolo pe celalalt mal îmi iesă naprasnic un alt pârdalnic de urs și mai zburlit și mai mânios. S-au adunat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
moș Zamfir o hârtie. Mult mai era cum era, dar de ce și bine nu prea înțelesese nimeni, însă nici nu întrebaseră. Moș Zgârci stătea în curte, cioplea un lemn și pufăia din lulea. Ținea pușca lângă el, sprijinită de-o buturugă, o privea din când în când și ofta neauzit. Luase hârtia, o citise și o pusese în buzunarul de la pantaloni. Cioplise mai departe în lemnul acela, ca și cum trebuia să respecte un plan numai de el știut, în timp de rotocoalele
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
te obligau să intri în acțiune ca printr-o ușă deschisă provocator de mâna autorului și să regreți atunci când se apropia finalul, uneori previzibil, alteori năpustit asupra cititorului cu viteza unui topor bine ascuțit care se înfige nemilos într o buturugă uscată. Apăsă pedala de accelerație, motorul mârâi nervos, ca și cum i-ar fi atras atenția că ar trebui să se potolească - ce naiba, de viteză îți arde acum, ce te faci dacă ajungi jos, cine te mai scoate de acolo, înainte de a
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
nemișcată pe bancă, continuând să mă uit în fața mea mult după ce profa de română plecase, ca și cum silueta aceea bondoacă, bine înțepenită pe niște picioare mici și butucănoase, s-ar fi lățit ca un trunchi imens de copac sprijinit pe două buturugi semețe, cu o încrengătură de brațe îndreptate amenințător spre mine, asemenea unor limbi de șerpi veninoși. Ceva se frânsese înăuntrul meu, înțepenindu-mă. M-am ridicat cu greutate și am pornit spre stația de autobuz târșâindu-mi picioarele. Era liniște
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
anevoios și mai nesigur. Urca simțind cum aerul se rarefiază în jurul ei. Răsufla din ce în ce mai adânc, inspirând cu nesaț. Ce rul era jos și apăsător. Clara îi simțea apăsarea pe umeri, insuportabilă. La un moment dat, silueta se opri lângă o buturugă, apoi dispăru printre copaci. Clara încercă să strige, dar nu avea glas. Se opri și ea și se așeză, ostenită, pe buturugă, observând abia atunci o carte lângă ea. își scoase ochelarii din buzunar și deschise cartea, începând să citească
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și apăsător. Clara îi simțea apăsarea pe umeri, insuportabilă. La un moment dat, silueta se opri lângă o buturugă, apoi dispăru printre copaci. Clara încercă să strige, dar nu avea glas. Se opri și ea și se așeză, ostenită, pe buturugă, observând abia atunci o carte lângă ea. își scoase ochelarii din buzunar și deschise cartea, începând să citească din ea înfrigurată. Răsfoia pa ginile din ce în ce mai nerăbdătoare, aproape cu furie. „Nu se poate“, murmura cu glas răgușit și tremurător. „Nu se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
aprindeau pe cer în zigzaguri și tunetele păreau să spargă cerul jos, chiar deasupra capului ei. Clara se uită în jur, tulburată. Fără ochelari, vedea totul în cețoșat. Dar nu întinse mâna să i recupereze din noroi. Se ridică de pe buturugă și făcu câțiva pași nesiguri, întinzând mâna spre un brad prin acele căruia șiroia apă. Simți că piciorul drept îi alunecă, neajutorat, în gol și privi în jos. Nu se vedea nimic. „De fapt, e atât de simplu!“, își spuse
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
sé stea pe buturugé, ar fi trebuit sé se cocoțeze În copac? Poate cé nici nu s-ar fi vézut așa cerul, casele și dealul. Însé așa se vedeau atît de bine! Așa cum le cunoaște Șasa dintotdeauna, de la Înélțimea acestei buturugi. Șasa Își sprijini coatele pe genunchi și stétu așa mai multé vreme, pe urmé se sprijini cu palma de pémînt și vézu cé-i umed. Începea sé nu mai fie atît de cald. Soarele de la amiazé parcé mai slébise și vîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
care creșteau méceși. Între aceasté rîpé și gardul de aluni și cireși sélbatici, dupé care gésise Șasa poiana cu iarbé fragedé, dealul se elibera depértare de vreo optzeci de metri, de orice copac și acolo se atingea cu cerul. Numai buturuga cafenie de nuc, pe care se așeza cîteodaté Șasa, ar fi putut sé fie copac pe acest deal. În partea dreapté era grédina lui Șasa, Împrejmuité cu un gard de plasé, În care creșteau nuci și un mér cu mere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
ascunse. Își forță ochii ca să observe până mai departe, dar picăturile căzute pe frunte veneau șuvoi în ochi. Ieșise în grabă fără să-și ia pe ea impermeabilul de ploaie pe care-l avea întotdeauna în camera de serviciu. O buturugă lungă și negricioasă veni adusă de apă chiar lângă picioarele sale și pentru o clipă i se păru că recunoaște silueta femeii de abia plecate. Scoase un țipăt de groază, se clătină aproape să cadă, apoi fugi cu pași grei
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
povara dealului care începea la vreo câțiva zeci de metri de noi, l-ar fi copleșit, apoi tăcut, ca într-un ritual demult știut, uitat și redescoperit, cu o solemnitate ciudată pe care nu o înțelegeam, se ridică și înconjură buturuga scundă, ferindu-mi în trecere picioarele mele care mă dureau, simțindu-le ca de plumb după atâta mers. Înconjură o dată, de două ori, de trei ori cu umerii lăsați, cu pașii târșiți, mestecând între buze cuvinte ca un fel de
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
o dată, de două ori, de trei ori cu umerii lăsați, cu pașii târșiți, mestecând între buze cuvinte ca un fel de blestem barbar, nesăbuit și străin, ilogic în inutilitatea acestei mișcări circulare care se îndepărta din ce în ce de buturugă. Și cu fiecare cerc făcut, cu fiecare pas prelung tras din mâlul moale, parcă pleca undeva unde se găsea un stejar mare și foșnitor, cu frunze lucioase, lucioase strălucind în razele unui soare ireal. M-am scuturat așa ca după
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
și apoi mișcarea asta circulară a ta, are pentru mine un efect hipnotic”. Prietenul meu își ridică mirat capul de parcă trezit dintrun vis adânc, chemat fiind dintr-o lume știută și înțeleasă numai de el. Se așeză din nou pe buturugă mai aproape de mine. Avu o mișcare scurtă, de parcă ar fi vrut să-mi cuprindă umerii cu brațul, dar renunță, lăsându-și iar mâna moale pe genunchi. Vorbi cu capul în pământ mai mult parcă pentru sine: „Ce știi tu de
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
tine. Zâmbi cu o oarecare amărăciune apoi continuă mai încet, încât de abia reușeam săl aud. - Este o legătură între copacul ce creștea aici și omul care și-a dus crucea sa până aici lăsând-o pe veci pe netezimea buturugii. Dar povestea este prea lungă pentru timpul pe care-l avem și până la urmă nici nu cred că ai s-o înțelegi pe deplin așa cum am înțeles-o eu. Mă lamentă-i ca un copil, „Spune-o, te rog
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
vorbești despre frământările tale, de mâine nu-ți mai trec pragul casei. Luana o privi cu ochi mari, neîncrezătoare. Căutătura severă a femeii o făcu să înțeleagă că vorbea serios. Își căută cuvintele dar nu știu cum să înceapă. Se așeză pe buturuga umedă a unui copac și își prinse fața în palme. Nu știu cum să încep. Mi-e frică și mi-e rușine să-ți spun. Dacă e ceva din trecut, nu mă interesează. Vreau să știu ce planuri ai în legătură cu viitorul. Viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
poporul s-a aruncat asupra celorlalți spre a-i jefui și a-i batjocori. Am încercat o singură dată să mă revolt, și am încă o cicatrice de la un umăr la celălalt. După măcel a urmat nelegiuirea. Au adus o buturugă și și-a făcut apariția judecătorul. Cu un cuțitoi a tăiat capul lui Taso și al lui Kakko și a aruncat cioturile de trupuri mulțimii, așa cum se aruncă resturile la câini. La un semn al lui Gregorio, servitorii i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lăsa să se vadă vreun semn de mirare, ca și cum ne-ar fi așteptat. Am intrat într-o odaie cu podeaua de pământ, plină de găuri. Se coborau două scărițe de piatră, luate cine știe de unde. În vatră ardea trosnind o buturugă, și în apropiere, pe o saltea de paie, zăcea prostituata acoperită cu niște zdrențe și piei tocite. Fața, luminată de la foc și de la o candelă, era vânătă și suptă, cu pomeții surpați și cu ochii adânciți în cercuri negre. Respira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]