30,198 matches
-
Apoi apar hingherii, care încep să-i adune. Nu se zbat, nu mușcă, nu încearcă să scape. Numai privesc la lună și latră-nainte. Pînă ce hingherii își umplu dubele negre și demarează în trombă. În urma lor rămîne Tatăl Tuturor Cîinilor. Singur. Plîngînd. Natural 150 % Cele mai tari produse-s cele ale lui dactăr Nicu & his Skyzoid Band. În orice magazin căutăm marca albastru cu verde: albastru, culoarea speranței, verde, culoarea Naturii. Numai chestii una și una, de stă mîța-n coadă
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
foaia pe care stă scris pentru acum și pentru totdeauna "Iisus plângea" dar dacă tu ai să treci strada de când Doamne ai ațipit în rîcoarea grîdinilor din cer de când Doamne ai adormit printre betoane stropite de fiere printre pubele și câini încuiați în brumă printre aurolaci fără chip și fetițe de consum străvezii ca apa prăvălite de ecstasy pe trotuare de când Doamne te-ai culcușit printre hârtii cu semnături de sânge contracost și fetuși gâtuiți cu sârmă de copii în zori
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/7471_a_8796]
-
2008 Prag Ce măsură nemăsurată pentru merii ce clipocesc ușpr prin livezi către primul anotimp al florilor Totodată, pe sub stratul de iarbă în afânatul, mult afânatul pământ râme fără culoare își dezmiardă plictisul digerând știri politice în chiar mijlocul grădinii câinele meu care a murit de un an se mai înoarce din când în când Ții minte cum lătra de nerăbdare așteptând plimbarea de după-amiază? Exact așa latră și acum conștient că nu-l mai aude nimeni Stăpânul lui, stăpânul fostului
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
meu care a murit de un an se mai înoarce din când în când Ții minte cum lătra de nerăbdare așteptând plimbarea de după-amiază? Exact așa latră și acum conștient că nu-l mai aude nimeni Stăpânul lui, stăpânul fostului câine de cum intră în grădina uitată simte tot sufletul câinesc al acestei lumi Pe străzi, plimbându-se fragezi și triști mă silesc să văd trecătorii cum dau alene din coadă, pentru a traversa acest prag metafizic 13 martie 2008 Din Nord
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
cei preziși în apocalipse, o stea ce incinerează privirea, soarele rotund de la sfârșitul lumii anunțând începutul spectacolului 15 dec. 2008 Cauza cauzelor Sunt cauza cauzelor și regalul regalelor și sâmburele nimicului și calea pierzaniei Pentru mine însumi sunt nemuritor pentru câinele vecinului - un biet infractor pentru îngerul ce trece în zbor razant deasupra casei mele sunt ghimpele de trandafir în care își zgârie tălpile noapte de noapte De fapt, îmi dau seama că nu sunt decât cauza propriei mele existențe pe cale
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
de multă nefolosire și masa de ping-pong se curbează câte puțin după fiecare ploaie care o spală Frunzele pomilor și ale viței de vie se pătează în alb și galben de fel de fel de boli ce infestează vegetația orașului câinele mi-a murit și el de un cancer al sângelui, doar noi, oamenii, mai rezistăm cât mai rezistăm Cât ni se pare că rezistăm, mai bine zis, pentru că luna mi se strecoară pe sub unghii ca o așchie ascuțită încercând să
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
în fosa septică... Avea, după cum scriau gazetele care știu totul, un metru șaptezeci și opt și cinzeci și nouă de kilograme. Cățărată pe tocuri, era mai înaltă cu o șchioapă decît ministrul. El începu la rîndul lui să se scuture ca un cîine care iese din apă, dar cu tălpile fixate pe podea, atent să nu pășească, mai ales cu piciorul beteag. Cît puteau s-o mai țină așa? Pe lîngă ei erau tot numai VIP-uri, în cupluri disproporționate ca vîrstă. Babe
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
Viața asta... nenorocita asta de viață, fără noroc... Cașa s-a terminat. Polina suspină. Lacrimile țâșnesc. Dacî tu nu mai ești... Dacă tu nu mai ești, ce mai rămâne între mine și moarte? Paiele împrăștiate de furtună, iarba îngălbenită, un câine bătrân și surd care latră în noapte? La noi, lumea se încaieră pentru orice fleac. Pațanii înjură și dușmănesc, omorurile se țin lanț, însă pe lumea cealaltă, discută încrezători Boris și Vitea, asemenea silnicii sunt mai rare. Cel mult două
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
mine, mamă, când mama ta moare? În neamul meu e lege scrisă ca femeile să nu-și plângă mamele atunci când plâng copiii. În neamul nostru e lege în piele ca femeile să plângă în nisip, lacrimile să se absoarbă repede. Câinii beți de vâsc Câinii mei. Copite nepotcovite în fugile lui decembrie. Părinții mei au cântat despre vâsc. O să-i găsesc mormântul după crucile proaspete. Câinele alb adulmecă mâinile tatălui nostru pe numele ei. Părinții mei au adus în casă un
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
ta moare? În neamul meu e lege scrisă ca femeile să nu-și plângă mamele atunci când plâng copiii. În neamul nostru e lege în piele ca femeile să plângă în nisip, lacrimile să se absoarbă repede. Câinii beți de vâsc Câinii mei. Copite nepotcovite în fugile lui decembrie. Părinții mei au cântat despre vâsc. O să-i găsesc mormântul după crucile proaspete. Câinele alb adulmecă mâinile tatălui nostru pe numele ei. Părinții mei au adus în casă un vâsc. E un dud
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
e lege în piele ca femeile să plângă în nisip, lacrimile să se absoarbă repede. Câinii beți de vâsc Câinii mei. Copite nepotcovite în fugile lui decembrie. Părinții mei au cântat despre vâsc. O să-i găsesc mormântul după crucile proaspete. Câinele alb adulmecă mâinile tatălui nostru pe numele ei. Părinții mei au adus în casă un vâsc. E un dud imens în sus. E intuiția celor rechemați, în sus. În procesiunea vulpilor, cizmele rămân în urmă. Părinții mei au mâncat din
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
nostru pe numele ei. Părinții mei au adus în casă un vâsc. E un dud imens în sus. E intuiția celor rechemați, în sus. În procesiunea vulpilor, cizmele rămân în urmă. Părinții mei au mâncat din vâsc. Sunt urme pentru câinii care duc spre casă. Mai sunt urme care duc spre casă. Merg cozile înainte. Părinții așează pe pragul meu un vâsc. Dumnezeu a înghețat lângă plop când cel mai mic dintre noi s-a îmbătat cu rachiu de vâsc. Iarna
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
duce-ntr-o lume a piticilor și te abandonează acolo între ceșcuțe și pătuțuri să te imaginezi potolindu-ți setea dormind...joaca asta chircită maturizează prea repede trece cu viteza tgv-urilor ani lumină povestea-miriapod a bunicului (cu omul negru și câinele) pe ce tocuri înalte mărșăluiește ea acum - zidul chinezesc - aici da poți spune că există o spărtură numai pentru tine capul în piept genunchii la frunte brațele de jur împrejur "hai ce mai aștepți!" curentul sec te soarbe de partea
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
când știe că inima e tăiată în patru mountain bike crește viteza melcilor pe străzile umede pe care alunecă soarele și tunelul de timp se lungește odată cu sprintul final te rupi în două și o parte o pui la flori câinii te ascultă și uită să-și ceară dreptul e un mod de a circula fără semne printr-o jumătate de om lași de la tine și nu mai ceri înapoi frigul dincolo de libertate nu sunt puncte înghesuite de frică ci un
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
cu pietre de la ficat oglinzile arată alte chipuri, cu care încă nu m-am învățat. Tăiat și cusut, cusut și tăiat, adoarme-mă, îmbată-mă, fă-mi o țigară de iarbă ... acasă al meu este o conservă cu mâncare de câine, pe care o expune-n vitrină ca pe un obiect rar, ziua de mâine. Acasă sunt șosetele cârpite ale ultimului bărbat care și-a tocit încălțările umblând să mă denunțe. Pielea moale și albă regina morții, regina nopții neînflorită încă
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
să deschizi larg ușa casei, să cobori scările și să pășești în iarba moale sau pe dalele late de beton. Gardul viu, tăiat scurt, separă pomii fructiferi de straturile de flori care înconjoară casa. Stăpânul acestui teritoriu este Cuți, un câine de statură mijlocie, cu o blană neagră și creață, un exemplar foarte reușit pentru rasa "maidanez". Inteligent, harnic, curajos și luptător, nu lasă nici un intrus să-i calce teritoriul. Străbate în pas alergător laturile grădinii delimitate de garduri și tufe
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
înalte... Reveria îmi este întreruptă de zgomote ciudate. Un lătrat amenințător, apoi un scâncet jalnic amestecat cu cârâituri din ce în ce mai puternice se auziră din grădină. Am deschis ușa spre terasă. Șase corbi, am apucat să-i număr repede, se repeziseră asupra câinelui croncănind agresiv, îl loveau cu aripile, îl ciupeau de blană cu ciocurile lor lungi și negre, căutându-i ochii și botul. Cuți se culcase la pământ și cu labele din față își acoperise capul. îl atacau din toate părțile cu
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
au luat leneș zborul, rotindu-se de câteva ori pe deasupra capului meu, după care s-au așezat din nou unul lângă altul pe creanga nucului de unde mă supravegheaseră și dimineața. Cu teamă să nu mă atace, m-am apropiat de câine, dar el a țâșnit ca din pușcă sub terasă, ascunzându-se în cel mai întunecat colț. Agit din nou brațele spre corbi, strig și aud un croncănit slab dinspre tufe. Mă aplec curioasă, bănuind că acolo ar fi putut rămâne
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
imnurile liturghiile cântate și minciunile nemuritoare ale politicii și muzica descărnată a morții elefantului Abulabass - pe masa petrecerii cuțitele paharele solnițele se clatină ca niște litere nemaicitite De lucru un milion de mișcări pentru ca să stau față-n față cu un câine de interior în buzunar și-n sertare cocoloașe de bismut - pe fiecare amprenta altui nebun de-al nostru mai departe nu mă duc aici nu mă lasă mă uit doar tâmp și feroce cum unduiește iarba ucrainiană a mainimicului
Poezie by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/7969_a_9294]
-
mângâierii o reciprocă neatingere - ce i-ai putea cere omului cu mâinile pe dinlăuntru: să te îmbrățișeze? printre mesteceni plânge o chitară rece în plin dejun pe iarbă printre costume de călărie mașini decapotabile și rochii de voal aportul unui câine loial de vânătoare: un braț de om. au desprins de pe ciozvârtă manșeta cămășii pe urmă ceasul care continua să măsoare ireversibilul i-au luat amprentele și astfel au ajuns la cel care-ntr-un fel atât de neobișnuit ajunsese la
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
de mult la topit și lingurile de alpaca măsoară golul isteric. Ca două surori, rana și răutatea nu mai ascund miez și coajă de pâine, ții de destinul strâns, cu mâna încleștată pe lesă, te lași târât la plimbare de câine. Ce labe puternice și ce grumaz, ce urechi ascuțite, Memoria mai ascunde de Dumnezeu cuie și limbi de cuțite. Picioarele se afundă în cleiul de frunze căzute, o broscuță de apă aruncă spre mal un trapez nevăzut, Baraca s-a
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
foc nici măcar n-a apucat să țintească gloria inscripțiile se cufundau în sine cu vuiet nimic mai adevărat decât frunza de finic în fața poamelor spiritului pe spuma rezervației de legi pete ale unor emerite gângănii e un truc spusese scamatorul câinele tău credincios rămâne numai sfârșitul se simte deja acul albinei în respirația lui de străin și toți ne-ascundeam sub cântece de biruință din când în când uneori destinul poetic își mișcă alene piciorușele lui alogene și deodată nălucirile stegarului
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/8068_a_9393]
-
arunce băiatului pe jos, în drum spre căruță. Se oprise, totuși, în dreptul lui și, până să-și dea seama ce făcea, i-l întinsese cu o mână, în timp ce cu cealaltă îl mângâiase pe părul încălcit, așa cum îl mângâia pe Colț, câinele ținut în lanț în dosul curții. Și, așa cum făcea Colț, copilul își ridicase privirea umedă spre el, în timp ce lua cu amândouă mâinile boțul de brânză. Își retrăsese mâna de pe capul lui imediat, de parcă-l fripsese ceva. În secunda următoare biciul
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
înfășurate mimând corpuri gata cremate Trec prin ochiul mitralierei ruginite sprijinită de singurul gardian În poarta orașului jinduit Talăngi și clopote, claxoane, hohotul Shivei hrănit De la răsărit la apus cu uleiuri și petale carnale Lustragii de sandale și tălpi jupuite, câini hămesiți Bărbați urinând de mii de ani pe marginea aceluiași drum Burdușit cu vieți fără număr reîntrupate Cuceritorii au fugit învinși Nu e umilință mai mare decât fericirea condamnaților Așezându-și tăcuți suferința la rând În așteptarea focului doar pentru
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/7990_a_9315]
-
picioare amorțite ochii tuse cu junghiuri la ce bun să mut munții de cărți peste munții de cărți să înalț o structură impertinentă ca să se prăbușească la suflarea unui prunc. mai bine aici în dosul șopronului să dau apă la câini și ceai la șoareci. să ascult cum pleznesc prunele sub presiunea sâmburilor. 3. să mergem înăuntru. bem cafeaua uităm ce a fost. închide. ți-au căzut ciorapii. laptele a dat în foc. rămânem aici cu muștele. ne mutăm de pe aragaz
Poezii by Marin Malaicu () [Corola-journal/Imaginative/7907_a_9232]