5,695 matches
-
Colaborarea dintre cei doi artiști s-a nascut acum 10 ani, la inițiativa Adei Milea. Pe atunci, tânăra artista lucra la spectacolul-concert „Quijote”. Bogdan Burlăcianu, zis Bobo, de loc din Iași, a lăsat capitala Moldovei pentru București, iar de atunci cântările cu Ada s-au înmulțit, ajungând să se transforme în adevărate spectacole de teatru muzical. Atât Ada, cât și Bobo compun muzică pentru diverse spectacole de teatru, dar cea mai mare satisfacție le-o oferă propriile evoluții scenice în concerte
TVR 3 intră în 2016 cu cele mai frumoase concerte [Corola-blog/BlogPost/93793_a_95085]
-
de sâmbătă. Se spune că cei care trec de trei ori pe sub Sfanțul Aer nu-i doare capul, mijlocul și spatele în cursul anului, iar dacă își șterg ochii cu marginea epitafului nu vor suferi de dureri de ochi. După cântarea Prohodului Domnului se înconjoară biserică de tot soborul, cu Sfanțul Epitaf, care apoi este așezat pe masa din mijlocul bisericii. La terminarea slujbei, femeile merg la morminte, aprind lumânări și-și jelesc morții. La sfarsitul slujbei, este obiceiul că preotul
VINEREA MARE. De ce nu trebuie să pui oţet în salată şi ce trebuie să faci dimineaţa, înainte de răsăritul soarelui [Corola-blog/BlogPost/93947_a_95239]
-
În „Anabasis Kyrou” (povestea unor mercenari greci care vor să ajungă de la porțile Babilonului la Marea Neagră), cunoscutul istoric grec Xenofon (427 î.Hr. - 355 î.Hr.) relatează despre „Jocul săbiilor”, un dans tracic care semăna izbitor cu Călușul actual „ După libații și cântarea paianului, cei dintâi s-au manifestat tracii, care au început să danseze cu arma în mână, în sunetul flautului, sărind în sus cu ușurință și agitând toți săbiile. În cele din urma, unul dintre ei l-a învins pe altul
CĂLUŞARII, de la jocul tracic al săbiilor de pe vremea lui Xenofon, până la dansul ritualic cu bâte. Baba Novac, căluşarul [Corola-blog/BlogPost/93990_a_95282]
-
iulian, cel care normează credința ortodoxă. Slujba a semănat cu turnul Babel, devreme ce credincioșii se rugau în limbi diferite: slavonă (un limbaj liturgic de origine slavă), română, engleză, franceză... Slujba a atras și non-ortodocși, încântați de schit datorită măreției cântărilor sau datorită ornamentelor. Trebuie spus că ortodocșii favorizează un spirit de deschidere care seduce mai mult decât atracția locului.” Pentru derută, la sfîrșit, ziaristul aruncă, un pic de poleială, adică, ornamente și seducție. Domnule ziarist, nu la cele două elemente
Biserica Ortodoxă este chipul Unirii, unii francezi habar n-au de această măreţie [Corola-blog/BlogPost/94050_a_95342]
-
spune: „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi” (Matei XI, 28). Ziaristul francez mai notează că non-ortodocșii sînt atrași de Biserica ortodoxă, însă nu înțeleg motivul atracției. Dacă oamenii ar fi vrut „cîntări mărețe” ar fi mers la operă; dacă oamenii ar fi vrut „ornamente” ar fi mers în palatele Loarei. Biserica Ortodoxă îi atrage din alt motiv și anume că, mînați de conștiință, văd viața firească, iubirea adevărată, jertfa curată, iar sufletul
Biserica Ortodoxă este chipul Unirii, unii francezi habar n-au de această măreţie [Corola-blog/BlogPost/94050_a_95342]
-
îi atrage din alt motiv și anume că, mînați de conștiință, văd viața firească, iubirea adevărată, jertfa curată, iar sufletul lor rîvnește după ele. Îi invităm pe neatenții observatori francezi să vină și la slujbele Bisericii Ortodoxe Române și, ascultînd cîntările mărețe și admirînd icoanele împodobite, să nu-și oprească puterea înțelegătoare a minții la acest nivel exterior, ci să pătrundă rațiunile lucrurilor care vin de la Dumnezeu. Mă văd nevoită, pentru prima dată, să dau dreptate afirmațiilor senatorului Haralambie Vochițoiu. Nu
Biserica Ortodoxă este chipul Unirii, unii francezi habar n-au de această măreţie [Corola-blog/BlogPost/94050_a_95342]
-
în cristelnița Clipei preotul ne acoperă cu palma sa fața Ioana IERONIM Cum să scrii un poem într-o vale din Pirinei? cum ai putea găsi atâtea cuvinte câte suflete are vântul câte foșnete are iarba și glasuri pământul câte cântări are pasărea-n zori și pe-nnoptat? cum să găsești dintr-odată cuvinte pentru câte feluri există de a purta poverile-n spate sunt copii? sunt cartofi? sunt părinți? în câte feluri izbesc zmeiele pământul - de la violent la moderat...? cum să
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12179_a_13504]
-
de critic: "În epoca lui Eminescu și, e adevărat, într-o mai mică măsură în aceea a lui Arghezi, erau la modă termeni nedemodabili ca iubire, vis, singurătate, cer, stea, mare sau rîu, care nu diferă prea mult de lexicul Cîntării cîntărilor și despre care, după ce au străbătut atîtea secole, putem fi siguri că vor străbate și altele". Pe Bacovia îl conține în germene versul eminescian însuși: "Afară-i toamnă, frunză-mprăștiată, / Iar vîntul zvîrle-n geamuri grele picuri", pentru a nu mai
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12068_a_13393]
-
critic: "În epoca lui Eminescu și, e adevărat, într-o mai mică măsură în aceea a lui Arghezi, erau la modă termeni nedemodabili ca iubire, vis, singurătate, cer, stea, mare sau rîu, care nu diferă prea mult de lexicul Cîntării cîntărilor și despre care, după ce au străbătut atîtea secole, putem fi siguri că vor străbate și altele". Pe Bacovia îl conține în germene versul eminescian însuși: "Afară-i toamnă, frunză-mprăștiată, / Iar vîntul zvîrle-n geamuri grele picuri", pentru a nu mai vorbi
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12068_a_13393]
-
agresiuni, în 1947-1948, apărute în Scânteia, contra încolțitului Tudor Arghezi - nu-l scuză nici măcar faptul că, personal, el îl detesta pe acesta încă din tinerețe...). El servise regimul chiar și în creația sa poetică, cu o tentativă de epopee proletcultistă Cântarea României (1951). Mai târziu, prin 1953, situația sa de "eretic" abia tolerat de regimul comunist e limpede pusă în lumină de "toboșarul timpurilor noi", Mihai Beniuc, care nu se jenează să-i spună: "Tu ești printre cei care au ratat
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
desprinde urmându-te pe tine în valuri să s-oglinde corăbii uriașe din sure stânci zidite cu râuri sclipitoare și lacuri liniștite cu lanuri presărate, cu neamuri, cu dumbrave zvârlind măreața umbră în apele trândave s-urmeze fermecate divina ta cântare și insule rămâie în infinita mare chiar marea te urmeze cu undele-i senine de cântece-ndrăgită, înamorată-n tine." Până aici nimc deosebit, doar o versificare a forței magnetice cu care este înzestrat cântecul orfeic, adică pur și simplu reluarea
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
insule, stânci, apele mării -, ci acționează și asupra trecutului omenirii: "Ba chiar ceea ce nimeni în veci să mute poate trecutul te urmeze cu veacurile-i toate; cu umbrele-i mărețe, bătrâni, moșnegi din basme regii putinți ai umbrei - ghețoasele fantasme cântarea-ți însoțească. S-o împle cu durere a vremilor legendă ș-a vântului putere." Așadar, istoricul, spre a putea atrage, readuce în actualitate timpurile revolute, trebuie să fie înzestrat cu harul orfeic; numai forța magică magnetică a cântecului legendarului poet
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
pline de rezonanță evocatoare, la numele sonore ale localităților presărate pe întinderea globului. Puteai visa, contemplând orizontul, urmărind vapoarele și lăsându-te cuprins de dorul călătoriei. Minulescu avea darul să-ți trezească o nostalgie hrănită numai din închipuire și din cântarea strunelor sale de poet. Așa se face că într-o bună zi, în 1939, am ținut să-l cunosc și l-am căutat la Ministerul Cultelor și Artelor, unde ocupa un fotoliu de Director General. Nu mă anunțasem în prealabil
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
Garda sunetelor, Micile dezordini, zgomotele: Inelele zalelor ce se Lovesc între ele Și de zbaterea arterelor, Feluritele arme mișcîndu-și Părțile cu greutate, Ca amorțite de frigul dimineții. Fluiere, cimbale, tobe Alcătuind o haită Ce mușcă lacom, Pînă la os Făptura cîntării. Alai oprit (de netăgăduit strălucirea de podoabă pe fiecare mîner sau coif, înscrisurile filigranate pe lame), O piedică pe această gleznă Uriașă, Pîrîul umflat De ploi, Un NU șoptit De bunul Dumnezeu. * Plecatul este Și el un prilej De tristețe
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]
-
de dansuri populare, ei da!), la "Casa Creației" (Regiunea Bacău), cu un "Gaz", mașina de teren de pe vremea aceea, urcat la munte ca să recuperez o formație de dansatori și s-o aduc la Bacău. Acolo era în toi un Festival "Cântarea României", la care Florin Mugur era în așa măsură "invitat de onoare", încât toată lumea uitase de el. Nici eu nu-l cunoșteam personal, îi știam numai numele și începutul de renume dar l-am recunoscut imediat în mulțimea aceea adunată
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
Ion Horea Câtă lumină Câtă lumină în această stingere! Câtă culoare în această pieire! Mai întârzii și tu ca o părere, fie și-atât! |n loc de cântări la ferești, rugăciuni și vitralii mesaje de dincolo prin ziduri vibrări de cupole, sub genunchii tăi cenușă de clopote... De la fereastră De la fereastră urmăresc desfrunzirea peisaj fantomatic vara răsfoită de vânt o zi, o lună, apoi orga plopului împăcat sub
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/12891_a_14216]
-
vinul, cu zeul/ dintr-o limbă/ în alta călcînd cu singurătatea/ pe dragoste pururea grec - și în uitare/ pururea tînăr cu vinul - cu zeul/ în limbile flăcării împreună cu vinul/ pentru împreunările trecătoare/ cu zeul străin. cîntîndu-te, pe tine, eurydike... cîntare-a cîntărilor/ în cuvinte din împreunare s-au desprins frumusețea și vlaga în tăcere trupul împreunării s-a făcut an. eurydike, pierdută deodată și moartă cu mult înainte - cîntec cu cîntec cuvînt împreună - împreună cu vîntul inimă-albastră - pe inima goală am cîntat, eurydike
în cîntecul singur by Mircea Cau () [Corola-journal/Imaginative/13794_a_15119]
-
crăpături de ger În lemn - Teama, Mirosul ei De livadă Fără stăpân, De fier încins, De mâl revărsat, Lăcomia Fiarei Agonisind atâta Omenire înspăimântată. Desăvârșita sărăcie A celui care Nu se mai teme, Călugăr spălând lespezile Chiliei În întâmpinarea Unei cântări, A unei sălbăticiuni, A unei lumini Care-i cere adăpost Ca sălbăticiune Adusă în casă, Un copil plăpând Sau o bătrână A nimănui E tristețea Dormind învelită Între gânduri, Un adăpost La fel de bun Ca o pădure neumblată, Jocul de-a
Truda trupului frumos by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/13842_a_15167]
-
cele din jur de dragul vreunei cărț... Și nimeni nu putea spune dacă potopul fusese dîn invocarea lui Poseidon; ori din plînset. (Adolescent fiind corăbii scufundam, pomană mării mele și jertfă le dădeam...) O urgie abea șoptită îl făcu să tresară. Cîntările străvezii ale doamnei Hildegard von Bingen. Și un prizonierat sirenoid în absida unei catedrale... Visul i se adeveri; mătăsurile zăceau neclintite în finestre. Doar marea torcea tăvălindu-se la piciorul lui. Erea o chemare continuă, pe care o avusese în
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
Luciferică, ea își purta-n pîntece lumina științei. O știință stearpă și elegantă, paradoxică și chinuitoare - ca o religie locală. Surpînd prezentul, pulverizînd viitorul, răsturnînd firea și recalculînd soarta prizonierului său spre a fi doar un trecut în oglindă." Sub cîntările doamnei Hildegard von Bingen: răspunsuri, antifoane și imnuri, Moștenitorul deșertă carafa de benedictină în cupa chirurgului. Mai apoi o depuse moale pe cristalul mesei. Orlov se lipise de fotoliu... Chihlimbarul din ochii gazdei strălucea mereu... Mîna se întinse după ce i
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
volumului À tue tête. Chant et violon dans le Pays de l'Oach, Roumanie / Din răsputeri. Cânt vocal și violonistic în Țara Oașului, România Ca să înțelegeți titlul acestui volum semnat de Jacques Bouët, Bernard Lortat-Jacob și Speranța Rădulescu, rememorați-vă cântările urlate ale bărbaților și femeilor din Oaș și recitiți episoadele de mai sus. Volumul, care a suscitat deja reacții profesionale vii, trece drept vrednic de luat în seamă dintr-o sumedenie de motive: - În primul rând, cel puțin unul din
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
inspiră zgomotos și reîncepe. Imperceptibil, tempoul urcă din nou. Profitând de un moment de luciditate, primul cântăreț intervine, în timp ce copilul trece din mână în mână până când se trezește pe brațele unei fetișcane abia sosite care se pregătește și ea de cântare. Bună ocupație pentru mâinile-i tremurânde! Fata rejoacă întreaga comedie a pudorii - capul plecat apoi înălțat, gura acoperită și descoperită, baticul înnodat și deznodat, timp în care Văsîi mânuie cetera - și, în fine, cu glas tare, își începe danțul. Obscuritatea
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
și ei, la rândul lor, să producă mici obiecte de artizanat și să aștepte turiștii cu tarabă întinsă și cu copilul alături, gata de poză. Cultural vorbind, turismul acesta a produs un dezastru echivalent cu ce a făcut la noi “Cântarea României”. Ziua pe care am petrecut-o plimbându-ne de la un trib la altul mi-a lăsat un puternic gust de “Tezaur Flocloric” și adevărul e că Marioara Murărescu mai lipsea pentru a completa exotismul artificios al peisajului. Pe de
Ţiganii lor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82533_a_83858]
-
război permanent cu Maria Tănase. Îmi pusesem eu, așa, de gand în copilărie s-o întrec, dar n-am... nici n-am ajuns-o măcar... Tudor Arghezi i-a scris pe o carte: Nici Deavolul nu calcă silaba românească și cântarea că Maria Tănase. Pe patul de moarte, a dictat un testament că o declarație de dragoste. Nimeni, nici statul, nici rudele, nici apropiații, nu i-au îndeplinit nici măcar una dintre ultimele ei dorințe. Avea atâta iubire de dăruit încât te
Diva by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82619_a_83944]
-
nu numai la concerte și spectacole, dar și la ceaiuri și baluri. Temperament artistic, "mare iubitoare de culori și forme", avea pasiunea horticolă și a decorațiilor interioare. îndrăgise vechile noastre mănăstiri, ca, de pildă, Horezu, unde maicile o întâmpină cu cântări și lumânări aprinse. Compania cea mai plăcută e a fetelor sale cele mai mici, Mignon și Ileana. Firește, n-o uită pe Elisabeta (Lisabeta), care-și vopsea părul în roșu aprins, ceea ce contrariază spiritul totuși conservator al Reginei. Ființă stranie
"Soacra Balcanilor" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10477_a_11802]