3,117 matches
-
perfectul (1984), Natura lucrurilor (1986), Pontice (1987), Geamlîc (1988) și, postum, Între timp (1990). Ce e Huzurei - Țăndărei în proza lui Paul Georgescu? Un loc pustiu, toropit de vipie, cu oameni lingavi, mereu nădușiți de căldură, mișcîndu-se alene de la o cârciumă la alta, printre muște, ghiozuri și închinîndu-se zeiței atotputernice care este siesta: „la diuseor dă la vi!” - iată ce caută și, culmea!, găsesc cei din Huzurei, locul unde se poate ajunge la „disoluția timpului”. Asta numai în aparență, pentru că Huzurei
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3896_a_5221]
-
ochii pe pereți, fără nici un gând, nemaiașteptând nimic. Iar viața lui fusese aceea a unui înlocuitor, conceput fiindcă murise o soră, cu înfățișare de om inaparent, care se prelingea de-a lungul zidurilor, care „pusese baze” în peste trei sute de cârciumi bucureștene și trăise în promiscuitate cu numeroase pisici, într- o casă ce se delabra. Avusese servicii penibile, la Agerpres aducând din condei, pe placul partidului, știrile venite de la agenții, la Lumea inventând știri, mai târziu scriind elogii lui Ceaușescu sub
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4311_a_5636]
-
panourile Decaux - descoperirile și ideile în locul lenjeriei intime! S-ar prăbuși economia. Această lume ar deveni imposibilă. Mă opresc din visare” Așadar, se vede limpede, lucrurile se strică nu numai la București , ci și la case mai mari! Biserica și cârciuma Tot în această săptămână putem citi, plăcută coincidență, și niște pagini frumoase dedicate Bucureștiului. Autorul acestei descrieri care surprinde, cu finețe, specificitatea capitalei noastre este Andrei Oișteanu. În revista 22, nr. 38, el îi acordă Cătălinei Iancu un interviu despre
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4314_a_5639]
-
unei biserici. Un fel de parohii sau enorii. De aceea s-a și spus despre București că ar fi orașul cu 365 de biserici, câte o biserică în fiecare zi. Fiecare avea în centrul său simbolic o biserică. Biserica și cârciuma erau cele două mari «instituții» ale mahalalei, fiind principalele elemente de identificare a unei adrese.” Edilii s-ar cuveni să țină seama de astfel de descrieri și analize, atunci când își propun să redeseneze acest mare oraș care, de-a lungul
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4314_a_5639]
-
albă de oaie fără păr, stând pe capră cu biciul în mână: pipa lui cu țeavă lungă și punga de tutun erau legate laolaltă și vârâte pieziș în guler, la ceafă. Punga de tutun se tot zdruncina, ca însemnul unei cârciumi. Căruța era căruța de la mine de-acasă, calul era tot de-acolo, dar căruțașul nu era argatul meu. Am vrut să mă reped la el să-l întreb ce se întâmplă, însă dracii parcă erau vrejuri încolăcite în jurul meu și
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
legănare, cu adierea jilavă, miraculoasă, care-mprăștia picuri răcoroși de rouă peste fața ei încinsă și peste ierburile sălbatece, răscoapte de arșiță, strivite sub tălpile ei. Dincolo de poarta grădinii strada se vedea ca ziua, cu pomi rari, clădirea mătăhăloasă a cârciumii Invalidului, drumul intrând în oraș pe la barieră, și-n partea cealaltă, câmpul și pădurea din depărtare topindu-se albăstrui în dealul din fața orașului. "Aveam paisprezece ani când l-am auzit de peste gard pe viitorul meu soț că mă strigă cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mai bună, chiar deasupra firmei restaurantului, cu baia alături și geamuri la stradă două geamuri: unul pe colț, sub cămăruța lor strâmtă din pod, și altul deasupra fostului garaj, cu pereții de scânduri văruiți până-n stradă, unde-și deschisese Invalidul cârciuma "La formarea ideilor". Ce-i venise să-i zică așa? Poate pentru că stătea toată ziua cu capu-n jos, înțepenit pe scaun, cu proteza rezemată de tejghea, și când nu servea și mai mult nu servea citea ziarele. Invalidul, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-mbăta și se-mbăta destul de des, mai ales sâmbăta și duminica seara asta era distracția preferată a uneia dintre fete, a nemțoaicei, să arunce cu sticle goale, dacă putea ochi pomii grădinii. Unele sticle cădeau și se făceau zob în fața cârciumii, numai cioburi erau a doua zi dimineața, când venea bătrâna să măture, dar Invalidul, cu nasul ciolănos ca un corn băgat în ziare, părea că nici nu observă. Sau nu-i păsa. Putea preferata nemților de sus să năruie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
speriată. Mai curând buimăcită de ce vedea: de mașinile acelea și de tunurile care se legănau greoi, surpându-se la vale, mașini și tunuri, unele după altele, mașini și tunuri, mașini și tunuri... La un moment dat, tresări. Ușile mari ale cârciumii se deschiseră ca sărind în aer, smulse din balamale. În prag apăru Invalidul. Era în cămașă, descheiat la piept, lăsând să i se vadă smocurile sure și învârtejite de păr care urcau mărăcinoase pe gât și pe obraz până-n ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să se ridice, se săltă în capul oaselor și simți până și tăcerea casei, ca o ființă străină, prea mult hărțuită și care ajunsese la capătul așteptării. Urechile îi țiuiau, gata să plesnească. Neștiind bine ce face, alergă spre ușa cârciumii Invalidului, prinse clanța, parcă ar fi apucat soarta de mână, și-ncepu să tragă de ea. Domnu! Domnu! strigă, deși încă nu știa bine ce avea să-i spună și cum ar fi putut el, cu nasu-nfipt în ziare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
avea noră, rămăsese numai cu Miluță, și nici Miluță nu mai era al ei... Își apăsă pieptul cu mâinile, suflând tare, cu gura deschisă. Când i se mai potoli inima, intră izbită de liniștea nefirească și de aspectul înspăimântător al cârciumii pe care-l sesiză dintr-o dată. Se uită buimăcită prin încăperea devastată, la mese, la pereții goi, care-i frigeau ochii, și i se păru, cum stătea în ușă și se zări în oglinda spânzurată la intrare, cu fața aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
buzele supte, aspre și fără culoare, că e undeva în afara vremii, o piatră de râu bătută de ape. Era acolo și nu era, umbră mumificată, plecată în lume, risipită să-și caute copiii și să-i strângă lângă inima ei... Cârciuma arăta ca-n urma unui cutremur, măturată de-un uragan. Invalidul, căzut pe podea, părea că doarme în propria sa baltă de sânge. Pe tejghea, în locul maldărului obișnuit de ziare, o singură revistă veche, înnegrită de vreme, aproape scrumuită, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Ionuț s-a dus și el la treierat grâul, la un fermier din satul vecin. Era om muncitor și cinstit bietul de el dar, de atâta amărăciune și praf Înghițit pe arșiță toată ziua pe câmp, mai trecea și pe la cârciuma dintre cele două sate, să ia o halbă de bere, să se mai răcorească. Tot acolo afla și pe unde se mai căută mână de lucru, oameni cu ziua să-și ducă și ei traiul mai bine. La sfârșitul săptămânii
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
Tu l-ai făcut pe fermier să mă cheme la muncă și să aibă Încredere În mine”, dar dacă este doar un vis... fă să nu mă mai trezesc niciodată. Am Îndurat multe.... Era așa de fericit, că nici pe la cârciumă nu a mai intrat, a dat fuga acasă să-i dea nevestei sale vestea cea mare. N-am să-l fac de rușine, gândea omul pedalând pe bicicletă, am să muncesc zi și noapte dacă trebuie, numai să-mi pot
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
acestă perioadă de graniță funcționau la Breaza: primăriile Breaza de Sus și Breaza de Jos cu 2-3 funcționari, băncile „Caraimanul” în Breaza de Sus și „Sunătoarea” în Breaza de Jos, școlile de cartier, postul de jandarmi, gara, câteva prăvălii și cârciumi particulare, 23 mori de apă, poverne pentru fabricat țuica, meseriași de diferite branșe. Pe plan cultural, începutul sec. XX este legat de activitatea Caselor Naționale. Dintre întemeietorii acestui locaș de cultură trebuie să-i pomenim pe: generalul Ion Manolescu, preotul
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
puternici!... Dacă s-au pierdut vieți și războaie „din cauza lor” (Elena din Troia - un caz), vinovați sunt doar „actorii principali”: bărbații. 30 Scriitorul reproduce, în paranteză, cu titlul de curiozitate, un cuplet de-al lui Constantin Tănase, devenit popular prin cârciumile interbelice: „Fusta, fusta-i cu belea! Toată lumea umblă după ea (...) / Femeia ne coboară, femeia ne ridică, / Fusta, fusta-i cu belea etc.” Înțeleg că P.H.L. a deschis această paranteză numai de dragul pitorescului. Povestea eroilor săi evoluează pe altă „traiectorie”. 25
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
calității de cânt, transformarea într-un prozaism deșirat pe verticală, fie mai ales sancționează macularea de orice fel. Mai bine spus, este vorba de o producție patologică, astfel că se elimină prin ea însăși. Poezia este un templu, nu o cârciumă, nu un lupanar. Esențiala unitate a lumii este poetică Giordano Bruno afirmă că totul se află în tot, în unitatea divinului. Totul este prezent în fiecare lucru, prin interconexiuni universale. Tot ce faci și gândești se răsfrânge asupra întregului univers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
frumos în patul unei boarfe. Acolo tîrfa e ea, dincolo tîrfa ești tu. MINISTRUL: Să nu mă faci tîrfă. PATROANA: Nu te fac eu. Te-a făcut Dumnezeu. Dă-mi ceva de băut. MINISTRUL: N-am. Aici e minister, nu cîrciumă. PATROANA: Păcat. Ia uite cît spațiu ocupi. Mai bine făceai aici un restaurant, o discotecă, un bar. Ocupi locul degeaba. Și nenorocita aia de secretară are un pogon de birou și se înghesuie tot peste tine. MINISTRUL: N-o insulta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Începea după 1984 cu lumea descrisă În acel roman al oamenilor spânzurând În gol. Ochii lui albaștri Însă nu vedeau Buzăul purtându și „alendeloanele“ ca pe fracuri, și nu auzea oamenii murmurând simfonia confuziei de dinainte de a fi om, prin cârciumi, În fabrici sau la cozi, cu ipocrizia lașului care În pat se visează pe Everest. S-ar fi Îndrăgostit, asta ar fi făcut, s ar fi lăsat purtat de această libertate Îngăduită cu mărinimie de partid - În fond ce altceva
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
socialismul științific, că legile lui Darwin sunt Înscrise În comportamentul individului, care, dacă nu Îl Îngenunchează pe celălalt, va bate pas de defilare până la moarte, adică va fi un nimeni, un biet vecin de bloc care se Întoarce afumat de la cârciumă... și-a spus Vasile - și asta Îl va urmări până târ ziu, când de prea multe cuvinte răul va purta cu el conversații sofisticate. Maria, maică-sa, continua să Îl pieptene astfel Încât „să i se vadă“ fruntea, pe care ea
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
doamnă, frumosule? Vasile s-a Înroșit și atunci cu toții au izbucnit Într-un râs sălbatic, până când Puiu Nistea, prefăcându-se că Își șterge lacrimile, a Încheiat ședința. — Data viitoare citește Vasile! Hai, la culcare toată lumea! Să nu vă duceți la cârciumă! — Ce cârciumă, dom’ Puiu, că sunt Închise toate, au băut muncitorii tot, a zis cu obidă avocatul Baculovschi. N-au mai lăsat nimic pentru poeți. Vorba lui Păstorel: Ha! Ha! — Ha! Ha! i-a răspuns cu sarcasm Lorena B. Păstorel
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Vasile s-a Înroșit și atunci cu toții au izbucnit Într-un râs sălbatic, până când Puiu Nistea, prefăcându-se că Își șterge lacrimile, a Încheiat ședința. — Data viitoare citește Vasile! Hai, la culcare toată lumea! Să nu vă duceți la cârciumă! — Ce cârciumă, dom’ Puiu, că sunt Închise toate, au băut muncitorii tot, a zis cu obidă avocatul Baculovschi. N-au mai lăsat nimic pentru poeți. Vorba lui Păstorel: Ha! Ha! — Ha! Ha! i-a răspuns cu sarcasm Lorena B. Păstorel mon cul
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
chitaristei pe care o condusese acasă În noapte, cu timiditatea novicelui, nesigur pe el și complexat, sau pentru că refuza să creadă că cei doi ar fi putut forma un cuplu, peste intimitatea căruia să fi dat tocmai el, Într-o cârciumă sordidă, să-i surprindă În postura grotescă de a se certa țigănește la un pahar? Ori pentru că, subliminal, se considera trădat, și de Cristian, și de Ionela, pe care Îi vedea ca pe niște complici, bătându-și joc de el
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
și Îi elibera, și pentru că erau la fel de scelerați ca fiul lor iubit făceau scandal, iar milițienii Îi luau și ei la bătaie. Acum e liniște, cine știe unde vor fi dispărut. Dar cine poate dispărea din România socialistă? S-a dus și cârciuma „Pomul verde“, unde se Îmbătau ofițerii topografi În frunte cu taică-tău, pentru că erau tineri și nu puteau visa altfel, ca să vadă frumusețea lumii, și Își tăiau cravatele și le atârnau de lustra bodegii și cântau, apoi se Întorceau acasă
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
oraș „roșu”, care așteaptă să pice pleașca. Ambii, și EL, și EA, locuiesc în apartamente de bloc, în cartiere muncitorești, acum pline de nostalgici, foști muncitori, acum fie șomeri, fie pensionari, fie cu ajutor social, dar care au câte o cârciuma la fiecare 50 de metri și care e plină de la 7 dimineață de „gâtlejurile uscate” consumatoare de rachie de pufoaica sau vin de lemn. Scenă e în cortul construit în fața Palatului Culturii cu ocazia FILIT, în care se vede Palatul
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]