926 matches
-
Primăvara, în fiecare dimineață când mă trezeam, fugeam la fereastră, să văd dacă salcâmului înalt și bătrân, cu coroana de crengi ciufulită mai rău decât o rândunică după ploaie, îi sosiseră locatarii: o familie de berze. Toamna urmăream cu privirea cârdurile care treceau pe deasupra casei cu frică să nu le uite pe ale noastre. Odată plecate mă rugam zile de-a rândul să ajungă sănătoase la celălalt cuib „undeva departe, într-o țară unde soarele încălzea iarna”, cum îmi spunea tataie
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
lor, de unde ne urmăreau cu privirea. Eu cu tataie le vorbeam și le întrebam de sănătate, iar mamaia râdea de noi și ne spunea „Asta mică nu are minte, dar tu, Gogule, nu vezi că s-a lăsat frigul, așteaptă cârdul și se odihnesc?!” Ne supăram în sinea noastră pe mamaie, dar cum tataie era sensibil și tandru și nu voia să mă dezamăgească nici pe mine, dar nici pe ea, îi răspundea: -Ce știi tu despre berze? Nu vezi că
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
considerație când vorbea despre păsări. Era de la oraș învățătoarea, nu știa unde plecaseră berzele noastre și mai ales nu vorbea despre ele cu aceeași dragoste ca și noi. Toată primăvara, vorba lui tataie, „Ne-am rupt gâtul uitându-ne după cârduri”; nu ne-am consolat ușor mai ales că, într-o seară, mamaia i-a spus lui tataie: -Știu de la maica mea că cineva o să se ducă cât de curând, crezi că...? Tataie a sărit ca fript și pentru prima dată
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
apele cum curg, Iar trandafirul vesel înflorește. Petale lungi de lună la ureche, Cu nopțile scăldate-n apa vie, Natura care s-a trezit și -nvie Și doina noastră, fără de pereche. Se-aprind în zare stelele făclii, Coboară de pe dealuri cârd de oi, Se-aude cântec vechi ca de oboi În triluliu de glas de ciocârlii. E noaptea îmbrăcată-n umbre mov Venită ca o zână din povești, Pe-astfel de noapte tot ca să trăiești În vise dulci scăldate în alcov
VARA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357515_a_358844]
-
câteva zile în urmă. Și cu trei copii la școală..., oricine m-ar fi putut înțelege, numai dacă i-aș mai fi spus că, la vremea aceea, mai aveam în curte încă trei câini, câte unul de fiecare, și un cârd întreg de pisici, tot de ei aduse, de pe oriunde le găseau. Orice pui abandonat li se părea lor „deosebit” de frumos și ar fi vrut să îi salveze pe toți în curtea lor, la acea vârstă... „Cu acest pufuleț însă
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
pe trotuarele de trecere ale străzilor și piețelor. Și cum ar fi putut copiii mei să înțeleagă, la o vârstă atât de fragedă, că tot eu eram aceea care trebuia să mă duc la cantina socială, să procur acelui întreg cârd de animale, hrana necesară? Nu mi-aș fi putut permite să le-o cumpăr de la magazin, din puținii bani ce îi mai aveam. Așa gândeam atunci, constrânsă de lipsurile și necazurile ce s-au abătut pe capul meu odată cu mult
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
mici scene rurale încremenește spațiul, se comprimă timpul și o oră pare a fi trecut ca o secundă, uite, parcă adineaori se mai sprijinea geana soarelui peste deal și deodată apa rîului prinde a vui, o cioară întîrziată își caută cîrdul pierdut prin frunzișul pădurii, și forfota serii se mai resimte o vreme, pînă cînd se întunecă și numai vacile se mai aud rumegînd în grajduri pînă tîrziu, cînd le vine cîinilor să latre la lună ... Cînd s-au întors acasă
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
la el, să-l cinstească pe cioban, se alătură celorlalți săteni ce se îndreptau spre prund. Lume multă ca și mioarele grase și frumoase. Fiecare țăran ce-și încredințase animalele acelui cioban aștepta la rând să-și aleagă oile din cârd. Venindu-i rândul și lui moș Constantin, acesta constată că-i lipsește o mioară. Luându-l la întrebări pe cioban despre oaia lipsă, acesta dădea din colț în colț că trebuie să fie, însă oaia nu era nicăieri. La urmă
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358050_a_359379]
-
găsit a dispărut poezia, poate a luato vremea înapoi sau în amiază ciocârlia punând-o pe viers s-o asculte lanul când bat în toba zilei nenumărate ploi. Însă eu tot căutând printre rânduri poemele din caiet își iau zborul cârduri, cârduri... Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Caietul cu poezii, poezie de Al.Florin Țene / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 568, Anul II, 21 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate
CAIETUL CU POEZII, POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358093_a_359422]
-
a dispărut poezia, poate a luato vremea înapoi sau în amiază ciocârlia punând-o pe viers s-o asculte lanul când bat în toba zilei nenumărate ploi. Însă eu tot căutând printre rânduri poemele din caiet își iau zborul cârduri, cârduri... Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Caietul cu poezii, poezie de Al.Florin Țene / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 568, Anul II, 21 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
CAIETUL CU POEZII, POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358093_a_359422]
-
lume Numai Tu ești bun și mare, Spune-mi dacă am greșit? Doamne! Tu...ce ne-ai făcut, Să le-ncasez pe spinare. Sigur c-aș merita bețe Nu m-ar vinde nici în târg... Toate mi-ar râde în cârd; Gâștele, care-s istețe, Si m-ar scoate din ogradă. Poate...mă va lua la rost Că stăpânul lui e prost; Se va gudura din coadă, Tăvălindu-se pe burtă... Vai!...atuncea și Grivei, Că sunt os din osul ei
LA ŞCOALĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357552_a_358881]
-
vârsta fiilor lor, ba chiar mai mari. Abia acum simțeam cu adevărat ce înseamnă să ieși la iarbă verde, fără constrângere, fără program, doar ca să te relaxezi împreuna cu cei dragi, la o masă haiducească, în mijlocul naturii. În apropiere, un cârd de vaci se repezeau în stuf și rupeau vârfuri fragede de papură. Ugerele atârnau grele, pline cu lapte. L-am invitat pe ciurdar la o cutie cu bere și un sandvici cu friptura de pui. Aveam destulă. Era o desfătare
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357522_a_358851]
-
Acasa > Versuri > Minipoeme > Haiku > HAIKU Autor: Gigi Stanciu Publicat în: Ediția nr. 496 din 10 mai 2012 Toate Articolele Autorului Busuioc uscat, Stropi de apă curată Domnului din cer. Cârduri de cocori Cerul desenează în tuș Aripi lângă nori. Așteptând cocori Bolta se înalță lin Cerul e înflorit. Pe prispa casei Bunica toarce din fus Se aud cocori. Cocorii în stol Visele mele în zbor Spre inima ta. Soarele vesel
HAIKU de GIGI STANCIU în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358643_a_359972]
-
cineva încă mă ține de mână: departe e vremea aceea / dar îmi amintesc / livada bujorii prispa casei / răsturnată într-un petec de cer / fără să număr zile și nopți / mă legănau fâșii de vise / uneori alergam la marginea satului / cu cârdul de copii / prindeam curcubeul / îl înfășuram pe degete și râdeam / râdeam cu atâta poftă de viață / asta ne era singura grijă / inventam jocuri / (leapșa, v-ați ascunselea, șotron, / flori, fete și băieți, bâza) / ciudățenii ale secolului trecut / ar spune unii
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
„nu-s george FILIP, ăsta-i doar un nume, bătut cu fierul roșu - un stigmat, să nu mă rup de cârdul meu prin lume, când pe idei, mă vreau crucificat...” (george FILIP, Portret invers) Mărțișorul din anul acesta, i-a adus binecunoscutului poet canadian de origine română în afară de împlinirea a 77 de primăveri și cel mai recent volum de poezie, „Poeme
GEORGE FILIP LA 77 DE ANI. LA MULŢI ANI, POETE! de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344631_a_345960]
-
palme cerșesc Iluzii , speranțe pentru suflet tern Sau uitarea principiului demonic intern. Viața este prinsă între Extaz și Plictis Surogatul metafizic al mării pierdut în abis Ziua de azi e copie nereușită a zilei de ieri Ce se rotește-n cârdul sunetelor din “alaltăieri’’. Îmi număr minutele în lacrimi de ploaie Deschiderea mea de pleoape năruie greoaie Dimensiunea prin care se zbate lumea abstractă Și experiența spiritului dată prin materie se contractă. E lucru înțelept să fii nebun la timp Doar
MĂRGELUȚE DIN GÂNDURI de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/358985_a_360314]
-
divinul Stalin, prin cozile sale de topor, îi deposedase de micile lor proprietăți în numele fericirii universale. Privind în depărtare din dealul lui Hambar se vedea nesfârșita câmpie. Acolo unde fusese grâu, și unde încă nu se arase, se zărea un cârd de gâște păzite de câteva colectiviste grase, cu pântecul rotund, de parcă erau niște butoaie îmbrăcate în ii ca de sărbătoare. Câmpia, pe deasupra căreia plutea duhul primordial al tătucului Stalin, cu țărăncile acelea ce se vedeau în depărtare pe miriște, era
CARTEA CU PRIETENI XXIV- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358977_a_360306]
-
existau, în urma mașinilor de secerat o bună parte din spice fuseseră culcate la pământ. Ingenioasa modalitate a fraților noștri de la răsărit de a le recupera, fusese nu aceia de a aduna spic cu spic, ci de a duce mai degrabă cârdul de gâște hulpave, adăpostite prin saivanele colectivului, direct pe câmp, adunând în gușile lor până la ultimul bob, modalitate pe care, iată, între timp, aveau să ne-o împrumute și nouă. Orice risipă fusese eradicată o dată cu justițiabila curbă dreaptă a leninismului
CARTEA CU PRIETENI XXIV- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358977_a_360306]
-
român privind cu impasibilitate prin geamul autobuzului oprit la barieră interminabilele trenuri pline cu grâu ce luau drumul spre imperiul sovietic, al cărui satelit devenisem, China tovarășului Mao, Statele Emirate Arabe Unite, etc, etc. Rămăseseră pe întinsul șes al patriei cârdurile acelor gălăgioase păsări ce se abăteau pe marginea miriștii de-a lungul unor șanțuri trasate de plugurile înfipte adânc în pământ, unde creșteau tufișuri dese de zmeură, pe care acestea le ciuguleau, potolindu-și setea. Căsăpite la rândul lor, cu
CARTEA CU PRIETENI XXIV- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358977_a_360306]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > NEGRU PE ALB Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Căneală par pe câmpurile-albite, Noian de ciori în cârduri risipite, Pătând spoiala nouă din câmpie Și croncănesc de parc`ar fi o mie. Jur-împrejur stau satele chircite Și-nalță fumuri albe către ceruri, Din focuri care ard abia mocnite, Să-mprăștie arsura de la geruri. Deodată, deși pare-ncremenită, O dâră
NEGRU PE ALB de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359088_a_360417]
-
bărbatul plecat de acasă ca să se întoarcă la soție, dădea drumul din traistă la câțiva porumbei care prin flfâitul aripilor creiau atâta groază la cei necunoscători ai trucului folosit de ingeniosul "maior" că povesteau prin sate că asistaseră cum un cârd de draci și-au luat zborul când Bușica a spart o oală cu catran încins peste care a pus boabe de tămâie și l-a gonit pe ucigă-l toaca. S-a mai auzit că "maioru" mușca de ureche câte
PARTEA A IV-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359277_a_360606]
-
Dar venea „Gustar”, sau August când se adunau fructele din livezi și se umpleau cămările cu dulcețuri și compoturi. În păduri se coceau coarnele dulci-acrișoare din care bunicile făceau cornată, sau siropuri gustoase pentru nepoței. Când pe Cer se vedeau cârduri de păsări călătoare ce se îndreptau spre țările calde, oamenii știau că se apropie Toamna cu hlamida ei auriu-ruginie, cu nopțile mai lungi decât zilele, și cu ploi. Toamna este la fel de frumoasă ca și primele două anotimpuri. Cel care anunța
TIMPUL de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 651 din 12 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359417_a_360746]
-
Mențiune - Valeria Tamaș Aproape singur - cu luna noului an la ceașca de ceai Etapa 62 - 26 I 2009 Locul I - Livia Ciupav Ziua morților - a mai căzut o frunză din bătrânul nuc. Locul I - Corneliu Traian Atanasiu cer întunecat - un cârd de ciori escorta unui porumbel Locul II - Dan Norea șosea prin deșert - mașini oprite lâng-un cactus înflorit Locul II - Valeria Tamaș Urcușul greu - din donița bătrânei coboară o stea... Locul II - Ion Rășinaru Bătrân nevoiaș - doar o perdea de țurțuri
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359488_a_360817]
-
de jumătatea lui Gerar. Norii iuți și lunecoși începu să învăluie ziua de zici că-i toiul nopții. Clipă după clipă, ei trec vibrând peste chipul orașului. Privesc în dreapta și în stânga mea și mi se creează o dispoziție expansivă. Un cârd imens de ciori zboară deasupra capului meu și croncănesc un cântec neștiut. În zborul lor grăbit, ele coboară și urcă, de parcă ar vrea să cunoască orașul de-aproape sau să vestească trecătorii întâlniți în cale. Privesc iarăși în sus și
ZILE DE IARNĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360323_a_361652]
-
nemuritoare - întâmpinându-i cu voie bună. Din marea ei iubire Dunărea le-aduce cântări îngerești și izbăvire. Priveam Dunărea, însă dinspre Răsărit, vântul sălbatec m-a alungat ca un vrăjitor. Treceam pe lângă copacii cu frunze îngălbenite și din largul Dunării cârduri de păsări se opreau pe crengi să asculte vuietul vântului învăluit prin frunze. Profetică iarnă ! mi-am spus cu uimire. Mă îndepărtam puțin câte puțin cu vântul și gerul în brațe. Uneori lacrimile se scurgeau pe față ca niște mărgăritare
ZILE DE IARNĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360323_a_361652]