1,366 matches
-
dus imediat pentru că loviturile tatălui erau mai dureroase decât dalele reci de piatră de sub genunchii juliți. Pe lângă frigul cumplit, iarna la ora șase dimineața, mai era și mâna domnului părinte care lovea, dar măcar nu folosea instrumente precum umerașele sau cârjele, plici, încă o palmă fiindcă a încurcat textul latinesc și pe deasupra a dat și unul sau mai multe răspunsuri obraznice, când nimeni nu l‑a întrebat nimic, ci i s‑a dat un ordin. Veșmintele albe cu garnitură de dantelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
lui Rainer se numără mulți preoți. Veniți la masă, copii, și îndată familia se așează și așteaptă momentul plăcut al cinei. Ca de obicei, Rainer vorbește cu mama când are să‑i spună ceva tatei. Spune‑i că‑i iau acuși cârjele și‑o să cadă pe pardoseala de piatră. Vreau să compun o poezie și nu găsesc aici terenul potrivit. Ba da, ai de ales între o podea de cameră țărănească, frumoasă și plăcută, și o pardoseală de piatră, spune Anna, exprimându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mi‑a pierit inspirația. Tocmai mi‑ai jignit profund ambiția de fotograf cu joaca asta. Doamna W.: N‑am vrut să‑ți jignesc ambiția, Otti. Domnul W.: Dar ai jignit‑o, iar pentru asta primești acum lovitura mea specială cu cârja. Aceasta urmează cât ai clipi, dar nu nimerește decât peretele, unde mai produce încă o spărtură mică, alături de multe altele, fiindcă soția s‑a ferit la timp, ascultând de un reflex format în decursul multor situații similare și care acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se pregătesc deja să desființeze bariera de sticlă care‑i desparte de Sophie, luând poarta cu asalt. Lumea de afară amenință să invadeze cu brutalitate lumea de cristal din interior. Invalidul se aruncă înainte (ca ogarul asupra iepurelui), sprijinit în cârje, iar mama vine val‑vârtej în urma lui. Vor s‑o salute pe colegă și pe mama ei și să spună că se bucură de prietenia copiilor și de faptul că aceștia se ajută ca‑ntre colegi și se văd des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
De aici nu iese nimic original, doar lucruri obișnuite, vorbele meșterului care‑l ceartă că a încurcat polii la o legătură electrică și‑i spune c‑o să‑i dea acuși un șut. Tatăl invalid se apropie și el, sprijinit în cârje, și i se adresează Sophiei; ea este, evident, micuța prietenă a fiului său, foarte bine, fiindcă‑i o copilă așa drăguță, cum a avut și el pe vremuri destule, iar în ziua de azi doar din când în când, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
frumoasă. Avea să-mi facă plăcere să îi închid pe oamenii ăștia. Poți ierta uneori un bărbat care încalcă legea, dar nu pe aceia care se hrănesc din durerea și suferința altora. Era ca furtul pernuțelor de pe o pereche de cârje. — Peter, zise Hildegard, nu mi se pare că avem cu adevărat prea multe de pierdut. — Nu, bănuiesc că nu. — Sunt atât de bucuros că gândiți așa, zise Vogelmann. Întotdeauna eziți să recomanzi oamenilor un astfel de lucru, dar cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > VICTIMĂ COLATERALĂ Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 242 din 30 august 2011 Toate Articolele Autorului Vulpea aia argintie are genunchii perforați de alicele vânătorului- eu cu rotula ciuruită mă agăț neputincios de cârja clipei să scap din cătarea puștii... cineva se va îndura să nu fiu un ditamai trofeu fără trebuință- doar un umil gonac pe moșia unui vis cu urși împăiați... Referință Bibliografică: Victimă colaterală / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
VICTIMĂ COLATERALĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361412_a_362741]
-
de credință. Într-o tonalitate și un ritm ce amintește de cel al lui Ion Barbu din Umanitate, Răzvan Duncan, încorsetat de haina rațiunii, se "umanizează" și el, se încălzește prin gingășia Poeziei: "Uraaaa! / ... / am fisurat monotonia, / Umblă matematica-n cârje, Intrată în copacul de esență tare, POEZIA!" (Hei, tu, casă de vacanță, trup al meu). La rândul său Ileana Popescu Bâldea consideră scriitura o datorie față de sine, față de copilăria și amintirile sale, față de cei ce vor urma, mărturisindu-și astfel
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
minieră. Apoi, cum ne-a pus Dumnezeu mâna în cap trimițându-ne gabrielenii din Toronto să cumpere Roșia Montană cu centrul istoric cu tot și ce minuni economice vor urma aici. Deocamdată, vedem dor cum au bandajat și pus în cârje clădirile, ca nu cumva să nu cadă peste cei, câțiva roșieni, ce stau nepăsători la o bere în apropiere, pe o terasă urâtă din scânduri. Ceilalți roșieni, mult mai prevăzători au urcat la Tăul Brazi la un picnic sănătos, cu
SALVAŢI ROŞIA MONTANĂ (5) – ROŞIA MONTANĂ 2012 de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363917_a_365246]
-
locuri dai de căpriori, încercări de susținere a tavanului care îți dă impresia că stă să se prăvălească. Dar și mai înspăimântătoare este o imensă spărtură în pardoseală, care te coboară în pivniță. Jos, pe pământ, zace omul-șotron, cu două cârje, aducând parcă o notă de hilaritate. Unde peretele lipsește, poți vedea mai departe, pe un alt perete, și care trebuie să fie totuna cu zidul exterior dinspre curte, o proiecție cu lucrări ale artistului. Expoziția lui Adrian Iurco este, cu excepția
PATA UMANĂ de DAN CARAGEA în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363967_a_365296]
-
Cerul Picură pe rana mea, Pe Golgota neputinței Mă târăsc în piept cu ea. Țipă vantul printre ramuri Ce-s uscate prematur, Pomul și-a jertfit coroana Se întreabă micul fur? ---------------------------- Cum să mă ridic din mine? Mi-au fost cârjele furate Clipele își cer iertare Se vor toate împăcate! ---------------------- Caut flacăra nădejdii Să mă încălzesc la ea, Într-o zi voi șterge poate, Chiar sentința cea mai grea! Sufletul rănit se pare Zboară-n cerul de smarald, Pe un rug
ZILE... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/364036_a_365365]
-
Sârbu, Camelia Florescu, Marius Flavian, Carmen Trandafir, Cornelia Vorvoreanu, Daniel Iordăchioaie, Viorela Filip, Adrian Enache, Adrian Daminescu, Dorin Anastasiu, Stela Enache, Marina Scupra, Gina Pătrașcu, Marina Florea, Rodica Popa, George Sava, Alina Mavrodin, Roxana Vulpescu, Mihaela Oancea, Angela Gheorghiu, Elvira Cârje, Sanda Șandru, Cornelia Angelescu, Liliana Pagu, Daniela Vlădescu, Valentin Teodorian, Ludovic Spies, George Lambrache, Dorin Teodorescu, Eugen Fântâneanu... sunt câțiva dintre interpreții care au contopit soarele tabloului creațiilor muzicale ale compozitorului Jolt Kerestely în culoarea vocii și solia cuvântului. Textierii
JOLT KERESTELY. VIAŢA ŞI OPERA, POVESTITE DE OANA GEORGESCU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364067_a_365396]
-
scărpinându-se în barba nerasă. - Depinde cum stă scriitorașul cu tăiețeii...- râse exagerat și răgușitul. - Păi numai așa...Că fără tăieței... - făcu cel cu un picior de lemn, învelit într-o șosetă de lână maro, și sprijinit în cele două cârje. - De ce-ai vrut să anunți Poliția, băi sulă? - vorbi în sfârșit, smâncit, pe un ton dur, Jery - Sau ai vrut să spui și la Polițe că tu ești scritor? În jur, râsete puternice, exagerate.) Încă tot mai ai pretențâia
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > SUFLET ÎN CÂRJE Autor: Maria Cristina Pârvu Publicat în: Ediția nr. 1896 din 10 martie 2016 Toate Articolele Autorului Suflet în cârje Clăditu-ți-am cetate, în ea să ne facem veacul, Bolnavă m-ai lăsat, plecând degrab' cu leacul. Dragule, în cârje
SUFLET ÎN CÂRJE de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363398_a_364727]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > SUFLET ÎN CÂRJE Autor: Maria Cristina Pârvu Publicat în: Ediția nr. 1896 din 10 martie 2016 Toate Articolele Autorului Suflet în cârje Clăditu-ți-am cetate, în ea să ne facem veacul, Bolnavă m-ai lăsat, plecând degrab' cu leacul. Dragule, în cârje uitatu-mi-ai sufletul trist, Căci lepra dinăuntru-ți rapid m-a atins. Iubite, mă înec în foc și în apă
SUFLET ÎN CÂRJE de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363398_a_364727]
-
CÂRJE Autor: Maria Cristina Pârvu Publicat în: Ediția nr. 1896 din 10 martie 2016 Toate Articolele Autorului Suflet în cârje Clăditu-ți-am cetate, în ea să ne facem veacul, Bolnavă m-ai lăsat, plecând degrab' cu leacul. Dragule, în cârje uitatu-mi-ai sufletul trist, Căci lepra dinăuntru-ți rapid m-a atins. Iubite, mă înec în foc și în apă ard, Mi-i teamă s-ating al tău ghimpat gard. Numele-n minte ți l-am scris cu sânge, Azi lacrima
SUFLET ÎN CÂRJE de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363398_a_364727]
-
Iubite, mă înec în foc și în apă ard, Mi-i teamă s-ating al tău ghimpat gard. Numele-n minte ți l-am scris cu sânge, Azi lacrima-mi lină pe-obraz tot mai curge. Referință Bibliografică: Suflet în cârje / Maria Cristina Pârvu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1896, Anul VI, 10 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Cristina Pârvu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
SUFLET ÎN CÂRJE de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363398_a_364727]
-
din parnasianismul hermetic al Jocului secund (1930), de Ion Barbu, sau din expresionismul Poemelor luminii (1919) de Lucian Blaga, ori din Plumb (1916), de George Bacovia («verde crud», p. 17) ș. a. m. d., nici pentru prozodia „accidentată“ (dintotdeauna „în cârssie“ / „cârjă“), „voit / ne-voit-ratată“, dar nu ezit a-i aprecia „suflu-i întru zicere de excepție“, zbaterea-i lirico-microcosmică și mai puțin macrocosmic-lirică întru originalitate, „argintul viu“ al nenumăratelor versuri ivite, mai mult ca sigur, în seninătatea nopților cu vârcolacii mâncători de
DESPRE „GRAAL” ŞI BUCURIA MICROCANTITĂŢII DE ENERGIE RADIANTĂ DIN CUVÂNT de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360986_a_362315]
-
Acasa > Strofe > Timp > DECEMBRIE Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2181 din 20 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Decembrie din nou fără speranță, decembrie cu frig și suferință, decembrie în cârji de umilință, decembrie lipsit de importanță, decembrie mormânt de conștiință, decembrie celulă și instanță, decembrie ajuns o simplă zdreanță, decembrie prisos de neputință, decembrie cu lacrimi și mâhnire, decembrie ucis de resemnare, decembrie care s-a vrut iubire, decembrie ajuns
DECEMBRIE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361055_a_362384]
-
prezentul social, navigând printre semnele de întrebare ale propriului lor interior într-o celulă, poate să aibă o valoare literară, ea are totuși o semnificație individuală și documentară. Plonjând în eul lor intim, oamenii și-au făurit arme, ori biete cârje, spre a-și obloji rănile (și ale celor din jur). O anumită oralitate era inevitabilă, după cum inevitabilă era și rima - aproximativă de multe ori - canoanele ei fiind impuse de condițiile memorizării” (pp. 237-238). Toate relele se întâlnesc în temniță ca
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
de ani a trăit și a muncit în nemijlocită apropiere și în cea mai strânsă colaborare cu fericitul în Domnul Episcop Roman. Atmosfera este însă plină de atâta pietate încât îmi este cu neputință mie care am luat în mână cârja de păstor al acestei eparhii să nu smulg și eu din sufletul meu o mărturisire. Preasfințitul Andrei a făcut pomenire de două comandamente din testamentul moral al Episcopului Roman a căror îndeplinire îmi revine mie. Eu, urmașul lui, fac aici
DESPRE EPISCOPUL NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360812_a_362141]
-
conotații singulare. Complexele structuri axiologice sunt mediate prin cele estetice și, e cazul, cei în drept să descopere, prin actul critic, recunoașterea valorii! „Poeți, credeți-mă, el este totul:/ Pare un demon? Cine să-l alerge?/ Fără de el Amor în cârje merge,/ Sub duhul lui mă simt eparhiotul!// Rege îmi e, îi târnosesc complotul,/ Mormântul suferinței îl premerge,/ Din mintea lui fiorul nu se șterge,/ În sinea mea l-am poreclit „Despotul!”// Topesc cu lava neîncăpătoare/ Tăria gândului - pelinu-i dulce:/ De
FIIND 365 + 1 ICONOSONETE, DE THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364104_a_365433]
-
conotații singulare. Complexele structuri axiologice sunt mediate prin cele estetice și, e cazul, cei în drept să descopere, prin actul critic, recunoașterea valorii! „Poeți, credeți-mă, el este totul:/ Pare un demon? Cine să-l alerge?/ Fără de el Amor în cârje merge,/ Sub duhul lui mă simt eparhiotul!// Rege îmi e, îi târnosesc complotul,/ Mormântul suferinței îl premerge,/ Din mintea lui fiorul nu se șterge,/ În sinea mea l-am poreclit Despotul!”// Topesc cu lava neîncăpătoare/ Tăria gândului - pelinu-i dulce:/ De
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
revoluției românești din Ardeal, după cum Simion Bărnuțiu era considerat teoreticianul sau ideologul ei, iar Avram Iancu comandantul de oști populare românești.” După revoluție, Mitropolitul Andei a continuat lupta pentru drepturile românilor, îndeplinind diferite funcții, reușind să „unească în mâna sa cârja de ierarh cu sceptrul unui adevărat conducător politic”. Pentru toate, istoricul american Keith Hitchns a scris despre el ca „ultimul dintre marii ierarhi conducători politici”. Înțelegându-și și asumându-și cu exemplară răspundere misiunea, Mitropolitul Andrei Șaguna a fost și
DESPRE MITROPOLITUL ANDREI SAGUNA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366925_a_368254]
-
După plecarea reporterilor, ceru o parte din sumă, fata îi dădu doar o bancnotă și apoi îl anunță că este bine sănătos și trebuie să plece din spital că nu mai sunt paturi. Perfect! Mai ales că primise și o cârjă. Primul drum îl făcu la părintele Sofron, dar nu pentru vreun sfat ci pentru că îi pocneau ochii din cap de foame. Și, în timp ce mânca niște pilaf de la o pomenire îi povesti prin ce trecuse. Părintele, om cu simțul realității, dădu
UN TATĂ VIZIONAR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367068_a_368397]