390 matches
-
a ieșit, mai împleticită ca oricând, în întâm pinare. Avea acum părul scurt, căzându-i în șuvițe tocite de-a lungul obrajilor. De câte ori o vedeam după o vreme mă frapa cât era de urâtă: buze subțiri și uscate, nasul prea cârn, fața pergamentoasă... Dar ochii arătau totuși o inteligență vie, ca și altceva, un fel de nebunie romantică, de nepăsare față de tot ce era în jur. Când m-a invitat la ea acasă, am simțit deodată opera hormonilor prin zonele inghi
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
șosea, o gospodărie de admirat, erau oameni foarte respectați. Deși când îi vedeai împreună ți se părea o familie ciudată; ea măruntă, el înalt, dar se înțelegeau de minune. Geta, o femeie minionă, brunetă, cu ochii căprui, un nas mic, cârn, o gură cu buze subțiri, cu părul scurt, făcut permanent, era foarte aprigă uneori, dar își revenea când își dădea seama că a greșit și mai "repara" din greșeală. Îi murise și ei mama când era copil. Poate, de aceea
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
a Școala Gimnazială „Mihail Sadoveanu” Vaslui profesor coordonator Octavian Gheț Poveștile copilăriei A fost odată... o fetiță cu părul blond ca razele soarelui, frumoasă ca luna și luminoasă ca vara. Poate cu genunchii puțin juliți și cu pistrui pe vârful cârn, dar totuși drăgălași și zâmbitoare. Cât era ziua de lungă, alerga după fluturi cu aripi diafane, privea printre gene mijite cerul ce-și împrăștia cerneala în văzduh și desena nori imaginari care erau balauri, zmei, dihănii înfricoșătoare sau zâne uneori
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dintr-o parte în alta a dormitorului se oprește în fața oglinzii privindu-se în ochi. Ai dormit bine? o aude din nou pe doamna Mina întrebînd, dar preferă să tacă și de data asta, își examinează obrajii subțiri, nasul puțin cîrn, cele cîteva firicelele de păr care-i mijesc din nări, începutul de calviție, va trebui totuși să se bărbierească, să se aranjeze puțin, merita efortul, așteptase de o viață clipa asta. — Nu vrea să pornească nici în ruptul capului, mă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Încurcată fata care i-a adus Montrealul. Ah, da, am uitat că sunt „chematul”, Încercă bătrânul domn să glumească. Continuă mai mult pentru sine: Toți vom fi „chemați” pe rând... Nu prea ați vorbit, observă una pistruiată și cu nas cârn. O figură pe care Petru n-o remarcase până atunci. O fi nouă. Mai mult ați tăcut și... Vru să spună ați plâns, dar primi un cot din partea Simonei și se domoli. Ei, da, recunoscu cu sfioșenie bătrânelul, așa-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să spună ați plâns, dar primi un cot din partea Simonei și se domoli. Ei, da, recunoscu cu sfioșenie bătrânelul, așa-i. La bătrânețe ești mai slab... Păcat! Se auzea atât de bine, interveni din nou fata cu pistrui și nasul cârn. Parcă ar fi fost aici alături. Arătă spre ușa Înaltă, verde, pe care scria cu albastru: DIRIGINTE. Bătrânul tresări. În ochi i se aprinse o lumină stranie. Privi spre ușă. Ce-i acolo? Nu v-am spus? Canada, zise pistruiata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de cireș Îl privea un ins de a cărui Înfățișare nu fusese mulțumit niciodată. I-ar fi dorit o frunte mai Înaltă, sprâncene mai stufoase, ochi mai adânci și maxilarul inferior mai ferm. Doar nasul Îi era pe plac: nici cârn, nici prăbușit peste buza de sus, arcuit cu măsură, atât cât să-i Înnobileze profilul. Fără acest profil n-ar fi fost decât un oval incert de lumină: chipul celui fără pasiuni, al individului care face totul cu un oftat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Blanchard mă văzu și-o înghionti. Ea se întoarse, suflând o trombă de fum. De aproape mi s-a arătat un chip cu trăsături puternice și drăguțe, dar disproporționate: o frunte înaltă, ce-i făcea coafura să pară nepotrivită, nasul cârn, buzele pline și ochii mari, negri. Blanchard făcu prezentările. — Kay, el e Bucky Bleichert. Bucky, Kay Lake. Femeia strivi țigara cu piciorul. — Bună, am salutat-o eu, întrebându-mă dacă nu cumva era iubita pe care Blanchard o întâlnise cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
la Lamb House, În 1905, doar că atunci relația dintre ei era alta. Ea avea douăzeci și trei de ani, dar susținea că are nouăsprezece, iar el părea mult mai tânăr datorită staturii scunde și chipului proaspăt, deschis, cu nasul cârn; era considerat Încă băiatul În casă și treaba lui era să curețe Încălțămintea, cuțitele, pragurile și geamurile, să facă tot felul de comisioane și, În general, să se facă folositor. În ierarhia servitorilor, era la ordinele dnei Paddington, menajera, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mai mare. E un copil foarte cuminte, să știți. N-o să vă pară rău că-l luați pe lângă dumneavoastră. Îl Împinse În față. Băiatul zâmbi timid și Își plecă privirile, uitându-se la ghete. Semăna cu un spiriduș, cu nasul cârn, obraji bucălați, o buză de sus pronunțată și păr des și ondulat, dar trăsătura cea mai izbitoare era statura extrem de mică. — E tare scund, doamnă Noakes. — Scund, dar puternic, domnule. Răposatul, săracu’, soțul meu era la fel. — Chiar are paisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ele și le-ar fi dat foc. Deasupra atârna luna, buboasă ca o curviștină, fleașcă era, moale, și de-o atingeai sărea puroi din ea. Nu mai lumina. Ruginise și arăta ca o tinichea. Împrejuru meu, numai îngeri. Niște copile cârne, cu ciorapii sumeși, cu luminări în mână. Se uitau la mine și-mi ziceau: "Bine c-ai nimerit, Oacă, să ți-l arătăm pe Dumnezeu, haide-n-coace!" Atârnau joarțele de pe ele și-n picioare aveau botoșei rupți care nu s-auzeau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
te uiți la caleașca ta de zână! Marie, o fată micuță, subțirică, îmbrăcată într-o jachetă chinezească matlasată și împachetată în lycra, cum se poartă dansatorii în timpul liber, se aplecă deasupra schițelor. Avea acel chip greu de descris, cu nasul cârn și gura largă a unei păpuși de cârpe. —Super, spuse ea entuziasmată. Și o să zbor singură? Nu știu încă, zise MM. Să știi că m-am gândit să cobori în salt - mobilul se oprește la mijloc și tu sari de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ani a baronului Ferdinand Nicolaus Victor von Korff (1805-1869), general german În armata rusă. În familiile vechi menținute cu tenacitate, anumite trăsături faciale se repetă, purtând amprenta Întemeietorului lor. Nasul Nabokovilor (de exemplu al bunicului meu) este de tip rusesc, cârn, cu vârful ușor rotunjit și cu o mică scobitură, când e privit din profil; nasul Korff (de exemplu al meu) este un frumos organ germanic, cu o șa osoasă Îndrăzneață și un vârf cărnos ușor arcuit, cu o tăietură distinctă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ivit În fața ochilor mei Polenka și alți trei, patru copii În pielea goală care se scăldau la câțiva metri mai Încolo, printre ruinele unui vechi corp de cabine pentru baie. Udă, gâfâind, picurându-i apa dintr-o nară a nasului cârn, cu coastele trupului de adolescentă arcuite sub pielea palidă, Încrețită de frig, cu gleznele stropite cu mâl negru, cu un pieptene curbat sclipind În părul devenit negru fiindcă era ud, se lupta să scape de fâșâitul și chiuiala tulpinilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
arată? Celălalt izbucni în râs. Un râs ca un behăit, puțin imbecil. ― N-am văzut-o. Stătea ascunsă în cutie. După glas, părea tânără, plină de draci. ― Mi-e teamă să nu fie o cursă... ― Ce cursă! Își încreți nasul cârn cu nări răsfrînte: Știe că stau la tine." Te ascunzi la domnul Alexandru Dincă, fiul nașei dumitale." Pe cuvântul meu de onoare că așa mi-a spus! N-avea decât să dea un telefon la Miliție: "Hei băieți, tipul evadat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la Miliție: "Hei băieți, tipul evadat din penitenciar se găsește pe strada cutare la to'arășul cutare!" Este? Scoase pieptenul din buzunar și-l trecu de câteva ori prin păr. Avea o figură ciudată, construită din linii frânte. Nasul foarte cârn și ochii mari, albaștri, cu sprâncene circumflexe îl făceau să semene cu un clown. În general izbea expresia tâmpă și în același timp vicleană. Râsul neașteptat accentua impresia. ― De unde știa ce-i cu tine? Dascălu ridică din umeri: ― Habar n-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu mașina până la Ploiești, luau masa undeva. Înainte de ea fusese Cecilia și mai înainte Dora... Același itinerar, același coniac sorbit încetișor pe canapeaua cu perne multe." Hm, începuse să devină monoton..." Auziră un chicotit și se răsuciră brusc. Un bărbat cârn, în vindiac îmblănit, cu o trusă de medic sub braț, le făcu un semn amical. ― Mai e nevoie de aiureala cu țigara? Râdea bine dispus, trecîndu-și degetele prin părul ud. Scarlat îl privi iute: "Ce-i cu ăsta, domnule? Ai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
îngenunche în fața ușii. Scoase o lanternă și lumină scurt broasca. ― Rahat cu perje! Scarlat privea în lungul străzii. Felinarele, rare, luminau slab. Un câine alb se strecura pe lângă ziduri adulmecând porțile. Ușa scârțâi. Intrară unul după altul, conduși de lanterna cârnului. Ionescu șopti: ― Domnilor, am pășit în ilegalitate! Se aflau într-un fel de sufragerie-salon cu mobilă multă, amestecată. Pereții erau înțesați de tablouri, în cea mai mare parte peisaje cu flori. Dascălu se opri în mijlocul încăperii și spuse tare: ― Bună
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
clipi confuz. ― Dar Florence... Nici n-am fost la bucătărie. Un val de roșeață năpădise figura dolofană până la rădăcina părului alb. Rotunjimile și trăsăturile moi îl făceau să semene cu o femeie. Nevastă-sa își strâmbă gura botoasă. Avea nasul cârn, ochi mici albaștri, puțin oblici și un păr argintiu foarte des, retezat scurt legat cu o panglică bleu. În tinerețe fusese nostimă. Acum semăna cu un mops, una din figurile acelea în fața cărora nu te poți împiedica să zâmbești. ― Ce
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aprinse o țigară și aruncă neglijent chibritul. ― Unul din noi va rămâne cu dumneavoastră. Încă o dată vă atrag atenția să vă vedeți de treabă. La prima prostie... Pocni din buze cu o mișcare semnificativă a degetului încîrligat. Se întoarse spre cârn. ― Hai, Dascăle! Lucrăm în schimbul întîi. Cârnul ocoli încăperea și apucă farfuria cu cremă de zahăr ars din fața Melaniei Lupu. ― E grozavă. Bătrâna se bîlbîi: ― Puteți s-o luați. Sânt sigură că Florence mai are o porție. ― Într-o zi am
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
chibritul. ― Unul din noi va rămâne cu dumneavoastră. Încă o dată vă atrag atenția să vă vedeți de treabă. La prima prostie... Pocni din buze cu o mișcare semnificativă a degetului încîrligat. Se întoarse spre cârn. ― Hai, Dascăle! Lucrăm în schimbul întîi. Cârnul ocoli încăperea și apucă farfuria cu cremă de zahăr ars din fața Melaniei Lupu. ― E grozavă. Bătrâna se bîlbîi: ― Puteți s-o luați. Sânt sigură că Florence mai are o porție. ― Într-o zi am să învăț să gătesc. Până acum
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Parcă am fi patru... Inginerul îl privi surprins. ― Nu înțeleg... A, da! Dacă eram patru era mai bine. Aici ne trebuia dinamită, nu lopeți. ― Eu nu mă simt deloc obosit. Atât că mă plictisesc. ― Nu prea am conversație, rânji Ionescu. Cârnul dădu din cap. ― Mă enervează să fac ceasuri întregi același lucru. E monoton. ― Lasă că scăpăm repede! După ce ajungem la canal, peisajul începe să varieze. Continuară să sape un timp în tăcere. Inginerul se oprea din când în când și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
urmelor, unde nu-ți iese figura mai tragi cu pensula o bulină roșie. Nu se cunoaște. Dascălu behăi. ― Ce idei caraghioase ai! Își duse degetul la frunte: Ești cam țicnit, nu? ― Cred că da, mi se trage din familie. Figura cârnului se întristă. ― Îmi pare rău... La mine, doar tata a stat la balamuc. Eu am avut noroc, semăn cu mama. ― O femeie de nădejde, presupun. ― Oho! în fiecare dimineață se urca într-un salcâm și dădea din mâini. ― Se credea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
întristă. ― Îmi pare rău... La mine, doar tata a stat la balamuc. Eu am avut noroc, semăn cu mama. ― O femeie de nădejde, presupun. ― Oho! în fiecare dimineață se urca într-un salcâm și dădea din mâini. ― Se credea avion? Cârnul hohoti. ― Acum îmi dau seama că ești țicnit de-a binelea. Făcea mișcare în aer liber. Așa-i recomandase doctorul. ― Înțeleg... ― Când veneam de la liceu o ajutam să coboare. ― De ce? Nu încăpeați amîndoi? ― Ei asta-i! Doar trebuia să stăm
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
meu și te porți ca un porc! Pe toți vă împușc! Plimbă revolverul de la vinul la celălalt. Scarlat ridică încet mâinile deasupra capului. Pe buzele inginerului zâmbetul înghețase. Șerbănică Miga se lipise de zid. Nu îndrăznea să clipească. Brusc, chipul cârnului se lumină. Abandonă arma și începu să râdă cu sughițuri: ― V-am tras o sperietură bună, nu-i așa? Se uită la Scarlat: Spune drept dacă nu te-ai speriat! ― Bineînțeles, m-am speriat grozav. Respirau precipitat, sudoarea le aluneca
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]