600 matches
-
scumpele noastre rude pe care nu le cunoscuserăm niciodată... Eram pe punctul să-ți spun toate astea când, datorită sclipirilor incendiului care își pierdea din intensitate pe strada alăturată, ți-am văzut gestul. În picioare, în fața ferestrei, cu brațele ridicate, cârpeai plasa pentru țânțari, care era sfâșiată. Puteam ghici mersul șovăielnic al acului care urca încet, în întuneric, și refăcea marginile țesăturii pline de praf. Am simțit, cu o bucurie nouă, că acea clipă nu mai avea nevoie de cuvinte. Erai
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
stofă, cusutul este echivalentul simbolic al unirii. În vis, această activitate dezvăluie nevoia de armonizare, dar și de reparare. Unele legături s-au rupt ori s-au răcit, dar există dorința - poate inconștientă - de a regăsi unitatea pierdută, de a cârpi ce s-a destrămat. Interpretarea de față se poate aplica și diferitelor părți ale psihicului, diviziunilor interne pe care subiectul dorește să le reechilibreze. Broderia, tricotatul și croșetatul au același sens, la care se adaugă noțiunile de răbdare și de
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
bătrâni. S-a întors mașina lumii, cu voi viitorul trece; noi suntem iarăși trecutul, fără inimi, trist și rece; Noi în noi n-avem nimica, totu-i calp, totu-i străin! Voi, pierduți în gânduri sânte, convorbeați cu idealuri; Noi cârpim cerul cu stele, noi mânjim marea cu valuri, Căci al nostru-i sur și rece - marea noastră-i de îngheț. Voi urmați cu răpejune cugetările regine, Când plutind pe aripi sânte printre stelele senine, Pe-a lor urme luminoase voi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Când a Întrebat cine e pentru, singurii care nu au răspuns au fost Bennie, Vera și Esmé. Bennie avea motive serioase să se teamă de o plecare inopinată. Dacă plecau mai devreme, lui i-ar fi revenit responsabilitatea de a cârpi un nou itinerar. O zi În Ruili, orașul de la graniță și trei zile În plus În Birmania - cu ce va umple acest timp? Dar nu a făcut nici un comentariu când a votat Împotrivă, pentru că nu voia să pară deplasat. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
-i hâd și să pretind că-i alta? Ce crezi tu că e viața? O izmană care atunci când s-a rupt și s-a murdărit de căcat se schimbă cu alta, nouă și curată? Sau se mai spală și se cârpește puțin cea veche și se mai poartă, că poate nu se vede că e subțiată și că este petec peste petec... Ce crezi că e viața? Viața este o fântână. O fântână? De ce tocmai o fântână? se întrebă Carol surprins
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
-i hâd și să pretind că-i alta? Ce crezi tu că e viața? O izmană care atunci când s-a rupt și s-a murdărit de căcat se schimbă cu alta, nouă și curată? Sau se mai spală și se cârpește puțin cea veche și se mai poartă, că poate nu se vede că e subțiată și că este petec peste petec... Ce crezi că e viața? Viața este o fântână. O fântână? De ce tocmai o fântână? se întrebă Carol surprins
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Ruinare istorică. Transformarea societății. Mergea dincolo de Înjosirea personală. Trecuse peste acele idei În timpul războiului, În Polonia - trecuse de-a binelea peste toate, mai ales peste durerea idioată a pierderii privilegiilor de clasă. Cât de bine putea cu un ochi, Își cârpea ciorapii, Își cosea nasturii, Își freca chiuveta, Își trata pentru iarnă lucrurile de lână cu un spray. Bineînțeles existau doamne, fiica lui, Shula, nepoata (prin alianță), Margotte Arkin, În apartamentul căreia trăia. Mai trebăluiau pentru el, când Își aminteau. Câteodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mănușa uzată. O luă și el după cel mai În vîrstă. Biroul era exact unde mi se spusese: imediat la stînga, după aleea cea Îngustă. Am dat de o ușă glisantă din lemn de chiparos, prost făcută. Fereastra crăpată fusese cîrpită cu scotch. Mirosea ca nămolul de la canalul de scurgere dizolvat În benzină... Putea la fel de bine să fie mirosul greu al unor Îngrășăminte chimice Înmuiate În urina unor animale domestice. Ușa scoase un sunet metalic pătrunzător pe șina deformată. Am crăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
suspicios. Fiecare cu ale lui... Am impresia că nu Înțelegeți, nu?... Nu mi se pare că ați fi de-al nostru... Membrii clubului nostru sînt toți unul și unul... Mă găsești atrăgător ? Ha? Te deranjez? — Arăți bine. Atunci să-ți cîrpesc una? N-ai vrea să-mi bei urina? Ce-ai zice dacă te-aș pune să-mi lingi tălpile pantofilor? M-am cutremurat cînd i-am văzut privirea fixă și fioroasă, dar am zis: — Eh, mă descurc eu. — Așa mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cânta cu o voce de ștrumf, chiar dacă nu se bărbierea. — Am visat că eram acolo, și doar la gândul ăsta mi s-a făcut rău... — Nu sunt așa cuvintele... —L-am întâlnit pe croitorul Quigley, croitorașul cel mai abil, îmi cârpea nădragii când trăiam la Spancil Hill. Brusc a lăsat vocea de ștrumf și a început cu elan. — Dar acum nu-mi mai cârpesc nădragii. Când se tocesc, am un nou șiretlic. Îmi iau o pereche nou-nouță De la Banana Repub-a-lik. —Uraa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
făcut rău... — Nu sunt așa cuvintele... —L-am întâlnit pe croitorul Quigley, croitorașul cel mai abil, îmi cârpea nădragii când trăiam la Spancil Hill. Brusc a lăsat vocea de ștrumf și a început cu elan. — Dar acum nu-mi mai cârpesc nădragii. Când se tocesc, am un nou șiretlic. Îmi iau o pereche nou-nouță De la Banana Repub-a-lik. —Uraa! am zis, bătând din palme și încercând să fluier. Mai vreau! S-a ridicat pentru strofa următoare. —Și dacă Anna-și rupe nădragii... Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
el de furie nerăbdătoare, eu de teamă. Mă simțeam amenințat, căci, dat fiind că-l cunoscusem înainte de perioada lui de glorie, eram într-un fel proprietatea lui, la fel de îndrăgit, disprețuit și detestat cum fusese pentru mine vechea-mi manta albă cârpită în ziua în care dăduse norocul peste mine. De aceea am decis că era timpul s-o iau din loc, îndepărtându-mă de omul ăsta, deoarece n-aș mai fi putut niciodată să-i vorbesc de la egal la egal, deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
umbrelă de grădină mare și vărgată care fusese abandonată de Clubul Foștilor Membri ai Curții. Fusese ridicată de reparatorul de umbrele, care tocmai se pregătea să îi folosească părțile componente, când domnul Chawla îl convinse s-o curețe, s-o cârpească și să-i repare spițele. O dată aranjată cât de cât, fu și ea suită în arborele de guava. Deși un pic șubredă, era suficient de mare ca să-l apere pe Sampath și patul său de ploaie și de soare. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
chiar și atingerea În Întuneric. Servitorii, auzind aceste povești, fugiseră la galop, căutînd slujbe cu mai puțină tensiune nervoasă În localitatea Învecinată, Sarriá, unde nu lipseau nici vilele, nici familiile incapabile să umple o vadră cu apă ori să-și cîrpească șosetele. Astfel, Jausá rămase singur, cu obsesia și cu spectrele sale invizibile. În curînd, hotărî că soluția consta În depășirea acestei condiții de invizibilitate. Indianul avusese ocazia să vadă, la New York, cîteva rezultate ale noii invenții numite cinematograf și Împărtășea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
un birjar suit pe capră, Sunt decadent și sunt vulgar, sunt porc, Că-s nespălat și put mereu a ceapă . Cravată n-am și nici nu am nevoie Că n-am costum la care să o port, Ciorapii mi-s cârpiți a mia oară Și nu uzez batiste din import . Needucat am fost și-oi fi o viață Și bine zici când spui că-s prost crescut Că nu știu nici măcar să stau la masă, Habar nu am nici mâna să
Răspuns. In: Gânduri şi doruri by Bogdan NEDELCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/509_a_837]
-
timp să scrie și două cărți poștale acasă. Una nevestei și alta lui nea Gheorghe Buldulea. Ascultătorii lui se privesc deodată. A, da, cei mai În vârstă Își amintesc de moș Gheorghe Buldulea, dar cei tineri nu prea. apoi am cârpit cămașa, era aproape distrusă și strigam cu grai tare: unde ești nevastă să mă vezi ce fac io acuma! când să ne ducem la masă ne trezim că ia dom’ Căpitan Soroagă comanda companiei și ne „culcă“ de câteva ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
întrebat Todiriță. ― În primul vagon de lângă turn. Au urmat drumul indicat de soldat... Locotenentul, un bărbat tânăr, ședea lungit pe o banchetă. Era învelit cu mantaua. Probabil că ațipise, fiindcă, la zgomotul pașilor celor doi, s-a ridicat, cu ochii cârpiți de somn. ― Să trăiți, domn’ locotenent - a salutat Dumitru. ― Dați hârtiile și voi mergeți în vagonul patru. Aveți grijă să nu faceți murdărie. Să nu vă îmbătați sau să plecați cine știe pe unde. Ne-am înțeles? - a ordonat locotenentul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
se ridica apăsându-și mâinile în șale. Mulți căscau zgomotos. Se vedea de departe că nici unul nu s-a odihnit cât ar fi trebuit. După aceste manifestări, cei mai mulți s-au cuibărit din nou în culcușul de peste noapte. Câțiva, cu ochii cârpiți de nesomn, au privit în jur, dezorientați parcă. În cele din urmă, au urmat pilda celorlalți... Abia acum au adormit cu toții, duși. Nu se auzea decât țăcănitul roților trenului și, din când în când, câte un oftat sau chiar sforăit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
păți. În acest timp un domn corect îmbrăcat, dar nu prea îngrijit, nu prea tânăr și parcă neras, cu pantalonii burlan, puțin adus de șale, se apropie tiptil ieșind de undeva și când ajunse în spatele celor care părăsiseră lucrul îi cârpi năprasnic după ceafă și făcu același lucru cu picioarele trântind vreo doi-trei din ei la pământ, care se duseră de-amboua, imprimîndu-le parcă în același timp și mișcarea de ridicare, care îi retrimise glonț prin ușile atelierelor. Și îmi amintesc expresiile
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
că nu ne înțeleg limba. Sub acoperișele din paie și puzderii, colibele nu aveau decît o singură încăpere; din tinda fără tavan te aburcai direct în pod. Uneori și aceasta lipsea. Școala se deosebea prin acoperișul ei de tablă ruginită, cîrpit cu carton gudronat. Am intrat într-o colibă. Pe laița cu cîrpe colorate, așezată pe pari înfipți în pămînt, mișunau copii cu părul creț și ochii sclipitori. Gol pușcă, cu burta de vierme gras, unul din ei își mișca mîinile
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
firii -, rafturile prăvăliilor sunt pline cu de toate și nu are cine le cumpăra. Asta am zis-o așa, că prea te dai mare liberal, faci pe intelectualul politician și tu n-ai bani să-ți cumperi ață ca să-ți cârpești pantalonii-n tur. Mă-ntorc. Abia apucai să te amețești nițel dintr-o vadră care era jumătate spumă, dar pe care dăduseși cât pe douăzeci de halbe. Dar cui Îi păsa? Cârciumarul era cel mai Îndrăgit și cel mai urât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și Dig, nu era nevoie să te trezești cu noaptea În cap. Altceva Îi măcina pe cei doi băieți: nu le dăduseră voie părinții și fuseseră nevoiți să facă pregătirile pe ascuns. Cu o seară Înainte, pitiți În podul casei, cârpiseră, cum-necum, la lumina unei lumânări, plasa cam prăpădită. O prinseseră, apoi, Între doi araci de salcâm, bine ascuțiți și curățați de coajă. Când s-au convins că nu-i vedea nimeni, au ieșit tiptil cu plasa din curte și au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
șeful lor urcând În aparat și gata. Peste câteva zile În ziare se scria despre arestarea și punerea sub acuzare a unui groaznic sabotor al economiei naționale. La proces avocatul arătase că acei știuleți căzuseră la pământ din pricina combinelor vechi, cârpite cu te miri ce. Procurorul a răspuns că nu l-a Împiedicat nimeni pe acuzat să facă cereri pentru piese de schimb ori chiar pentru mașini agricole noi. Se știa, doar, că statul nostru socialist crea absolut toate condițiile necesare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-ta și pe mă-ta să le facă poștă tot statu’ major de la regiment. E bine?” Și se Încăierară. Se izbeau amarnic cu pumnii și picioarele, se tăvăleau pe ciment sau pe paturile care zdrăngăneau și se desfăceau din Încheieturile cârpite cu sârmă. Ceilalți nu se băgau și-i lăsau să se rostogolească și să se bușească icnit. Le sângerau buzele, nasurile și arcadele desfăcute. Când Începură să mânjească de sânge pereții de carton ai barăcii, un caporal sări Între ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și-l așteptau cu drag pe Cucu să le Întindă o mână de iarbă și să-i scarpine pe burtă ori spinare. Iarbă era În toată curtea aia Întinsă și nelucrată. Și astăzi arată la fel, Îngrădită de uluci putrede, cârpite pe la rărituri cu tulpini uscate de floarea-soarelui. Oamenii gospodari Își pun și ei prin curți cam ce au nevoie În casă: roșii, fasole, ceapă, vinete, cartofi, dovlecei, castraveți, chiar și porumb pentru floricele. Acolo, Însă, de generații Întregi de firi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]