613 matches
-
stofă, cusutul este echivalentul simbolic al unirii. În vis, această activitate dezvăluie nevoia de armonizare, dar și de reparare. Unele legături s-au rupt ori s-au răcit, dar există dorința - poate inconștientă - de a regăsi unitatea pierdută, de a cârpi ce s-a destrămat. Interpretarea de față se poate aplica și diferitelor părți ale psihicului, diviziunilor interne pe care subiectul dorește să le reechilibreze. Broderia, tricotatul și croșetatul au același sens, la care se adaugă noțiunile de răbdare și de
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
antifeminist invocat mai sus, Arghezi recurge, spre exemplu, la retorica interogării polemice, mascând, în fond, somația pe care moralistul o adresează cititoarei feministe, dar și celei neconvertite încă la emancipare: Ați observat, doamnă, că femeile politice nu știu să-și cârpească ciorapii, se îmbracă fără gust și miros a rufărie neagră, amețită cu parfum? Ați intrat în dezordinea căsniciilor acestor doamne? V-ați uitat prin colțuri? Ați ridicat marginile unei velințe care acoperă un pat sau o canapea? Ați tras cu
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
că trebuie să mun ceas că și să aducă totul în casă, sarcina chiverniselii menajului revenindu-i femeii. Ea tre buie să asigu re hra na cotidiană, să aibă grijă ca soțul și copiii să primeas că cămăși curate și cârpite la timp, să aducă apă, să între țină focul. În plus, ea trebuie să se arate supusă, să nu-și contrazică bărbatul, să nu-l cicălească prea mult, să nu părăseas că casa fără acordul lui, să nu se ames
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
din jur"725 (aici intră rochia veche de culoarea aguridei a Niculinei, uniformele de general pe care le caută Ieronim Thanase în podul familiei Calomfir, uniforma militară purtată de Zevedei). "Aceeași pelerină scurtă, învechită, cu două petice simetric și provocator cârpite pe umeri, ca și cum ar fi vrut să ascundă urma epoleților"726 ascunde identitatea unui personaj misterios, Zevedei, care pare a ști ceva despre existența unui "complot vast și foarte inteligent organizat". Întrebarea pe care o adresează trecătorilor: "Vă rog, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
civismului topea chiciura imaginii lor habituale spre a le face loc de venire dincoace de ea dintr-o depărtare - trandafirie și ea - a năzuinței colective. O cortină a dispariției și o alta, a reapariției, se înfășurau și desfășurau, sfâșiau și cârpeau, alunecând ca două păsări de pradă una pe lângă alta, în accese abia perceptibile de erotică marțială. A survola cu privirea numai aparențele superficiale, într-un fel reținut din decență, intra astfel într-o stranie conivență fumigenă cu a privi mult
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
trecut, ci pune accentul pe construcția solidă a societății viitoare, capabilă să absoarbă problemele sociale. Includerea socială a grupurilor marginalizate se poate realiza mai degrabă construind o nouă arhitectură socială mai solidă și mai specifică timpurilor moderne decât „peticind și cârpind o haină veche”. Combaterea marginalizării și excluderii sociale este un proces de durată care se plasează deasupra ideologiilor și a orientărilor politice, antrenând serioase resurse financiare, dar și umane. Creșterea responsabilității colective poate fi un factor pozitiv de natură a
[Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
acuzatul nu este altul decât M. Sturdza, domnul stăpânitor al Țării Moldovei: „Vecină cu moșia bogată și domnească Se-ntinde o câmpie mănoasă, răzășească, Pe care o pândește avarul domnitor Cu poftă nesățioasă, cu ochi adunător. El vrea ca să-și cârpească hlamida aurită Cu zdreanța sărăcimei de veacuri moștenită; Dar nu vrea răzășimea să-i vândă - al său ogor, Căci e legat prin sânge pământul de popor". Romanul „Ciocoii vechi și noi" de N. Filimon în care gloatele țărănești fac demonstrație
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
se uită, se... Eu, cum m-a făcut Dumnezeu cu ambiț, mă scol ca să plecăm: cocoanele nu! că să mai ședem, că Încă nu s-a isprăvit comèdia. Încep să mă-ncruntez la bagabontul și mai că-mi venea să-l cârpesc, dar mi-era rușine de lume; eu de! negustor, să mă pui În poblic cu un coate-goale nu vine bine... Mai mă uit eu Încolo, mai mă fac că nu mă sinchisesc de el... bagabontul cu ochii zgâiți la cocoane
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
-mi tai mie favuridele”) -, dacă negustorul n-ar fi fost om cu greutate; Într- un cu totul alt context, mai restrâns și fără privitori - potrivit ambițului și spuselor lui -, ar fi luat măsuri radicale: „mai că-mi venea să-l cârpesc, dar mi-era rușine de lume; eu de! negustor, să mă pui În poblic cu un coate-goale nu vine bine...”. Nararea Întâmplărilor legate de afrontul pe care i-l aduce coate-goale din grădina de vară are rolul de a reconstitui
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
ai pe Suzănica și pe Liviuțu. Doamne, câtă înțelepciune, și câtă stăpânire de sine a avut. Se descurca ușor în cele mai încâlcite probleme ale vieții. Știa să trateze amănuntele ca amănunte și problemele mari ca atare. Făcea filozofia veții cârpind cămășile rupte ale copiilor și ale nepoților ei. Prețuia frumosul, înseta după adevăr. Nu-și făcea speranțe naive, utopice. Căuta și găsea o folosire practică și a suferinț elor care circulau și dominau mediul ei de viață. Când nepoții ei
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
toate puterile interesele partidului în Biserică, și nu interesele Bisericii în partid, așa cum mi se pare că ar trebui să facă, pentru că-i protpop. Am cumpărat săpun de rufe, ață albă și neagră și ace de cusut. Trebuie să-mi cârpesc hainele, să mi spăl rufele. Dacă viața mea conjugală nu-i pe placul lui Dumnezeu? Dacă mulțimea păcatelor mele a stârnit pedeapsa lui Dumnezeu asupra mea ? Decât să plâng după o femeie de piatră care nu simte nici frică de
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
mondial acesta să fie înlocuit cu altul de fier. Timpul când începea aratul era tălmăcit de către localnici după cântatul „chițigoiului”. Când pasărea cânta „cârchiți, cârchiți”, nu era vreme de ieșit la câmp, ci de stat în casă și de cârpit hainele. Apoi, când se auzea cântatul „știubei, știubei”, aceasta însemna că trebuiau bătuți păpușoii în știubeie, pentru a se obține boabele trebuincioase pentru semănat. Numai atunci când pasărea cânta „la plug, la plug” se mergea la arat și la semănat, primăvara
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
personale și nepersonale) și cu substantivul: a. caracterul facultativ al întrebuințării nominativului persoanelor I și a II-a în funcția sintactică de subiect; în consecință, prezența lor marchează stilistic enunțul sintactic: „Voi, pierduți în gânduri sunte, convorbeați cu idealuri;/ Noi cârpim cerul cu stele, noi mânjim marea cu valuri.” (M. Eminescu, I, p. 35), „Pe aceeași ulicioară/Bate luna în ferești,/Numai tu de după gratii/Vecinic nu te mai ivești.// Altul este al tău suflet,/Alții ochii tăi acum,/Numai eu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dacă mai crezi în frumusețea ființei umane • multiplu; Funcția sintactică se realizează prin doi sau mai mulți termeni înscriși într-o relație de coordonare (cel mai frecvent, copulativă); termenii pot fi unități lexico-gramaticale: „Îmi voi ucide timpul și visurile, deci, Cârpi-voi pe-ntuneric mantaua vieții mele.” (T. Arghezi) propoziții: „ Privea în zare cum pe mări / Răsare și străluce, Pe mișcătoarele cărări / Corăbii negre duce.” (M. Eminescu) sau pot aparține ambelor dezvoltări: „Stăteam de vorbă despre vreme, despre ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
unitatea de structură a acestor enunțuri, diferențiază enunțurile autonome analitice în: • enunțuri verbale; structura lor își are originea într-un verb-nucleu care asigură realizarea concretă a predicației printr-un predicat, prin el însuși: „Îmi voi ucide timpul și visurile, deci, Cârpi-voi pe-ntuneric mantaua vieții mele.” (T. Arghezi) sau în complementaritate cu un nume (predicativ): „Ochiul tău profetic deschis / e singura veste prin ramuri.” (L. Blaga) • enunțuri nominale; în structura lor nu se include nici un verb; predicația este asigurată de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
toporul dau jos brazii din pădure și-i duc la apa Bistriței. Cei mai vrednici întemeiază stâni în munte.” (M.Sadoveanu) • pronume (locuțiuni pronominale); numai verbele tripersonale pot avea subiect realizat prin orice categorie de pronume (cu excepția pronumelui reflexiv): „Noi cârpim cerul cu stele, noi mânjim marea cu valuri, Căci al nostru-i sur și rece - marea noastră-i de îngheț.” (M. Eminescu) „A! asta nu e bine, domnule maior, zic eu; tutunul este o otravă...” (I.L. Caragiale) „Ce noapte groasă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
șiret din piele la încheietura mâinii să fie sfârtecat de o explozie. Adevărul unei logici absolute, al unui arbitrar absolut. Ți-am văzut gestul în momentul în care urma să-ți spun toate astea. Cu mâinile ridicate până la jumătatea ferestrei, cârpeai plasa pentru țânțari, care era sfâșiată. Împunsături lungi cu ață deschisă la culoare, mișcări foarte lente, ghidate de acul care bâjbâia prin întuneric, dar mai era și cealaltă încetineală, aceea a unei profunde reverii, a unei oboseli atât de adânci
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
îngâne încetișor cântecul de leagăn chiar și când ecoul împușcăturilor s-a făcut auzit de pe celălalt mal al torentului. Limba aceea necunoscută era limba ei maternă. Mi-am început povestirea în fața ferestrei, în fața acelui dreptunghi de plasă pe care-l cârpeai, am terminat-o în șoaptă, aplecat peste chipul tău destins de somn. Am crezut că, adormind, ai pierdut sfârșitul. Dar la ultimele cuvinte, fără să spui nimic, m-ai strâns ușor de mână. Cu mult înainte să te fi cunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
scumpele noastre rude pe care nu le cunoscuserăm niciodată... Eram pe punctul să-ți spun toate astea când, datorită sclipirilor incendiului care își pierdea din intensitate pe strada alăturată, ți-am văzut gestul. În picioare, în fața ferestrei, cu brațele ridicate, cârpeai plasa pentru țânțari, care era sfâșiată. Puteam ghici mersul șovăielnic al acului care urca încet, în întuneric, și refăcea marginile țesăturii pline de praf. Am simțit, cu o bucurie nouă, că acea clipă nu mai avea nevoie de cuvinte. Erai
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
prezența unui principiu demonic"51. Cioran îl bănuiește pe om, chiar și atunci când, aparent, face acte de bine, de intenții distructive, care vorbesc despre nemulțumirea funciară a omului vizavi de lumea creată de Dumnezeu, pe care ar încerca să o cârpească. Nu ne putem împiedica să credem că, rămasă în stadiul de schița, creația nu putea și nici nu merită să fie încheiată, spune Cioran, că ea este în totalitate o greșeală, celebra fărădelege făptuita de om înfățișându-se că versiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
reale sau la personaje mitologice ori de altă natură. Procedeul inversării este practicat pe scară largă de Rabelais, el neuitând nici auguștii conducători ori augustele lor consoarte ș.a.m.d., căci Epistemon mărturisește că i-a văzut: "Pe Alexandru Machedon cârpind încălțări vechi și câștigându-și viața cu destulă trudă, Xerxes vinde muștar, Romulus e negustor de sare, Cicero, tăietor de lemne, Enea, tâmplar, Ahile, tăbăcar, Agamemnon, ajutor de bucătar; Ulise, cosaș; Scipio Africanul vinde drojdie dintr-o ciubotă veche, Cleopatra
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
părăsesc coliba în care mi-am petrecut viața și mi-am crescut copiii... Bărbatul se pronunță scurt, apăsat și ironic pentru renunțarea la această liniște a colibei pe care o vede sinonimă cu sărăcia: Vorbă scurtă... să rămânem aici, să cârpesc și mai departe cizmele oamenilor, care umblă toată ziua în opinci sau desculți... Nu e nimic prefăcut în dialogul lor. Dovada o constituie cea de-a doua replică a soacrei la fel de așezată ca și cea dintâi care urmează răspunsului înțepat
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
proiecta un viitor pe care îl vedea când vindicativ, când iertător. În aceste condiții, prezentului nu-i rămâne loc să existe. Revenirea lui Lică (scena confruntării cap. XII) va găsi o casă a ființei fisurată de un cutremur trecut și cârpită de minciuni și iluzii fără fundament. Un vânt al ispitei nu va face decât să confirme așteptarea cea mai sumbră: aflat la una din cele mai mari răscruci ale vieții sale, Ghiță alege din nou vechea cale. Aceeași opțiune, aceleași
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
, Vasile (5.II.1908, Cârpești, j. Cahul - 16.V.2002, București), gazetar, memorialist și istoric literar. Este fiul Anastasiei (n. Partenie) și al lui Ion-Iani Țepordei, descendent din răzeși dăruiți de Ștefan cel Mare, după bătălia de la Lipnic, cu o moșie în ținutul Soroca, de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290152_a_291481]
-
omul că va avea sau nu bani să se întoarcă acas'... la Paris"109. O altă persoană interesant prezentată este Mișca Vătafu, "un vlajgan țapăn" care "și-a închiriat un petec de vie, câțiva vișini, gutui, câțiva caiși, - și-a cârpit cu bălegar odăița din spinarea malului și stă să vândă struguri". Bivolarii nu sunt idealizați, dar sunt prezentați într-o aură pozitivă cu necazurile lor, cu visurile lor. Nu lipsește nici nota de senzațional, totul privit în aceeași lumină de
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]