825 matches
-
frontul cât mai departe de Stațiune. De lada de bani a Regatului, pentru că nimic nu funcționează mai bine în țara asta decât jocurile de noroc; în vreme ce noi muream pe capete, ne pierdeam mâini și picioare, chiar și mințile, intrați în căcat pân’ la gât - aici, în Curul ăsta împuțit -, ruleta s-a învârtit mai departe: mitraliera, cum îi spuneam noi. Și aici s-au dat lupte grele; nu e deloc ușor să joci zi și noapte. Și nici să simți o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
citit Rimele și imprecațiile Împotriva frumoasei Pietra. Așadar, rana produsă În inima dumitale de Beatrice s-a Însănătoșit? Atunci e adevărat, cum am auzit spunându-se printre poeții iubirii, că Dante Alighieri s-a Întors În Împărăția cărnii și a căcatului? Dante roși, fără să mai răspundă. Privea În jur, În căutarea unui pretext de a se despărți. Celălalt păru să Îi observe stânjeneala. Fu cât pe ce să stăruie În sarcasmul lui, Însă mai apoi schimă subiectul, revenind la accentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de gura puțului. Fără să-și ia ochii de la Gacel, cu arma în mână, fără piedica trasă, deșurubă capacul și începu să toarne uleiul, care clipoci înfundat treizeci de metri mai jos. — Uite ce fac eu cu apa ta de căcat! spuse. Ai să te caci o lună numai ulei. Dădu drumul în puț încă plin pe jumătate, făcu un gest vulgar cu degetul mijlociu, se urcă în mașină și porni strigând: — Du-te-n mă-ta ! — Ești nebun! murmură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nu poți fi un vandal extremist. Pornind de la această idee, nu se poate prevedea ce va face sau ce nu face un fascist înarmat, violent, încrezut și care-i urăște pe cei pe care îi numește cu dispreț „arabi de căcat“. — Și de ce noi trebuie să suferim întotdeauna consecințele? De ce, din când în când, nu cade măgăreața pe altcineva, măcar așa, ca variație? — Pentru că, dragul meu, pentru asta suntem plătiți, și în atâția ani de când muncesc aici, am avut norocul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
azi, lucrurile sunt cu atât mai importante cu cât se vorbește mai mult despre ele. Asta ți-o spune un expert în relații publice. — Mă cac în „relațiile tale publice“. — Dragul meu, relațiile publice sunt de obicei un morman de căcat atât de mare, încât ceea ce poți adăuga tu nu-l va face să crească nici măcar cu un milimetru. — Eu refuz să iau parte la toată povestea asta. — Îmi pare rău pentru nefericiții ăia, fiindcă tu erai ultima lor speranță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
peșteri ne-ar putea pândi un tip armat până-n dinți? — Eu n-am spus că ar fi o idee bună... - spuse Mecanicul, scrupulos. Eu am spus că e una din cele două idei care mi-au trecut prin cap. — Două căcaturi. — Recunosc că sunt proaste, dar problema e că trebuie să hotărâm care dintre cele două e mai puțin proastă. — Tu spre care te înclini? Răspunsul surprinzător al lui Bruno Serafian demonstră, fără îndoială, cât de demoralizat se simțea. — Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
prostii pe care le poate comite cineva. — Cu asta sunt de acord! Și eu! Și eu! Bruno Serafian păru scandalizat când întrebă: — Îmi cereți într-adevăr să negociem? — De ce nu? Ce altceva putem face? — Dacă negociem, o să fim ca niște căcați! - protestă armeanul. Niște adevărați căcați! Asta și suntem - replică bărbatul cu garoul la picior. Căcați ce omoară pentru bani și care doar în filmele proaste își ispășesc păcatele printr-o faptă eroică... - Își atinse ușor bandajul însângerat și adăugă: Operațiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
comite cineva. — Cu asta sunt de acord! Și eu! Și eu! Bruno Serafian păru scandalizat când întrebă: — Îmi cereți într-adevăr să negociem? — De ce nu? Ce altceva putem face? — Dacă negociem, o să fim ca niște căcați! - protestă armeanul. Niște adevărați căcați! Asta și suntem - replică bărbatul cu garoul la picior. Căcați ce omoară pentru bani și care doar în filmele proaste își ispășesc păcatele printr-o faptă eroică... - Își atinse ușor bandajul însângerat și adăugă: Operațiunea asta a fost foarte prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
au grăbit să ridice mâna - și unul după altul, toți cei prezenți îi imitară. Sam Muller arătă cu un gest amplu mâinile și remarcă aproape cu umor: — Îți dai seama? Au fost de acord. — De acord...? repetă indignat Serafian. Un căcat! Încă mai sunt cel care plătește și cel ce comandă și nu accept ca lepădăturile astea să pună mâna pe mine. — „Ești“ cel care plătește, cu asta sunt de acord - răspunse. Dar nu mai ești cel care comandă, deoarece ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
în depărtare, totul era o masă galbenă de praf în suspensie, care făcea să te gândești că lumea se transformase într-un ceaun cu mămăligă din care ieșea doar, ca un bob de năut negru, vârful singuratic al masivului muntos. — Căcat! Nu se vede nici pe dracu’! — Ce facem? — Așteptăm... Ce altceva putem face? Un mare ocol. Apoi altul. Și altul. Jos, câțiva oameni care în ultimele două ore nu făcuseră altceva decât să se târască până la locul unde era prevăzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
drumul la mână. S-a apropiat de bătrân, i-a scos grenada din gură și l-a dezlegat. — Deși nici nu mi-am spus rugăciunea - a zis Benjamin. - Am uitat. Și atunci a dat buzna unul dintre ei. „Ești un căcat! Un șarpe!“, a urlat el și, de furie, i-a ciuruit cu gloanțe pe Adél, pe Benjamin și toate manechinele. Revoluția a mai ținut o zi. Cam asta a fost acea perioadă din viața mea când credeam că Dumnezeu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Greatest Hits String Quartet. Datorită simțului meu de observație dezvoltat, am sesizat o notă de răutate în vocea lui Tom. Cum a fost la conferință? am întrebat cu scopul de a-l înveseli. Mi-a aruncat o privire furioasă. Un căcat, a spus tăios. Nu am vândut nici măcar un exemplar, iar Julia nu a venit, curva. —îmi pare rău, Tom... Să nu-ți pară, mi-a retezat-o el. Prietena ta mi-a dat treburile peste cap. Nu înțeleg. Femeia aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
se ocupă, Nat mi-a dat de înțeles ca data viitoare să nu-l mai întreb. Am rămas cu impresia că e de partea dubioasă a lucrurilor. —Las-o baltă, a spus scurt. —Dar... — Nu vreau să mă uit la căcatul ăla de televizor toată seara ca un tâmpit, da? îți putrezește creierul, tu doar stai acolo în timp ce auzi bla bla bla-uri din alea. — Uite ce e, l-am întrerupt, fiind acum la fel de nervoasă ca și el, asta se întâmplă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
jur. —Pictura din consola principală a dispărut, am observat. — Da, adică nu pe ea au furat-o. Am mutat-o eu în spate. Dar restul tablourilor care erau acolo au fost furate. încă încercăm să reconstituim ce se afla acolo. —Căcat, am spus încet. Ce lucru teribil. Shelley m-a condus până în birou. Harriet stătea la biroul lui Judith, cu ochii roșii și afundați în orbite. Era clar într-o pasă proastă. în fața ei erau agendele cu inventarul și fișele picturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
unde o să fie, am întrebat plină de curiozitate? —Ciudatul ăla care lucra pentru Catherine, a spus Nat. Ar fi făcut orice să ajungă la Lee Jackson. Era obsedat de Catherine, știi? De la Walter ăla știa Cliff de scrisori. Era un căcat de om. Era extrem de gelos pe Catherine - tot se lăuda cât de loial îi este, dar îți spunea tot imediat dacă îi ziceai că asta ar despărți-o de acea Jackson. Cliff l-a întrebat dacă știe unde ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Aveam acum o idee despre cum îi plăceau lui băieții. —A tot continuat cu asta. Nu am putut să suport. M-a întrebat cum pot să fac genul ăsta de treabă pentru Clifford, după tot ce s-a întâmplat. Căcat. Căcat. —Nat... —Am împins-o, mi-a spus uitându-se la mine. Ochii verzi îi ardeau. Am împins-o și a căzut. S-a întâmplat atât de repede. Nu am putut - m-am gândit să plec, când vorbea, dar nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
dreapta. Fire de nisip. Acest cadru dură foarte mult, vreo jumătate de oră, enervându-mă chiar și pe mine cumplit. - Aha, făcu Bogdan, cred că înțeleg. Timpul curge de la stânga la dreapta. Bravo, Luca, bun exemplu! Ești bun, jos pălăria! - Căcat, i-am zis eu (țin minte și-acum). Fii atent. Imaginea se lărgi un pic, cuprinzând și mai mult nisip bătut de vânt, mult și inutil. - Da, am înțeles, hotărî Bogdan. Mersi, Luca. În clipa aceea apăru pe ecran un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
făcându-mă totodată să mă bucur, dacă asta mai putea fi numită acum bucurie, de faptul că stătusem întotdeauna deoparte de lumea mizerabilă a artei. O lume unde cei mai puțin valoroși erau întotdeauna primii, pregătiți să adune stivele de căcat care le erau oferite. Îmi venea să urlu de furie, în vreme ce Maro încă mai tuna și fulgera. - Dar dumneata, domnule Dinulescu? am auzit deodată vocea tinerei Aurora. Nu-mi venea să cred. Mie îmi vorbise. - Poftim? - Dinulescu parcă ai zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
jos și mi-o aruncă În față Înfuriat. — Dacă te mai văd pe-aici ori dacă aflu că te-ai apropiat de Clara pe stradă, Îți jur că te bat pînă te bag În spital, fără să-mi pese nici un căcat ce vîrstă oi fi avînd, spuse el cu răceală. Ne-am Înțeles? M-am ridicat În picioare anevoie și am descoperit că, În sforțarea lui, Neri Îmi ferfenițise jacheta și mîndria. — Cum ai intrat? N-am răspuns. Neri suspină, scuturînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
previn că cine ține În casă un indezirabil sfîrșește prin a se opări, iar dumneata mă tratezi de mincinos. — Nicidecum. Eu vă mulțumesc pentru vizită și pentru avertisment, dar vă asigur că n-ați... — Mie să nu-mi vii cu căcaturile astea, că dacă mă scoți din pepeni Îți lipesc vreo două labe și-ți Închid și chioșcul, ne-am Înțeles? Dar azi sînt În toane bune și-am să te las numai cu avertismentul. Vei fi știind dumneata ce tovărășii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
tocurile. Tata răsuflă adînc, ca și cînd ar fi voit să inspire pacea recuperată. Don Anacleto lîncezea alături de el, cu chipul pălind de la o clipă la alta și cu privirea tristă și autumnală. — Țara asta s-a umplut de tot căcatul, zise el descălecînd de pe oratoria-i colosală. — Hai, curaj, don Anacleto. Lucrurile au fost așa dintotdeauna, aici și pretutindeni, se Întîmplă să existe Însă momente de scădere, iar cînd te ating de aproape, totul se vede mai negru. Veți vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
să urmeze exemplul guvernului, pe drumul spre posturile militare de la frontieră, cu băieții și fetele așezate cu fundul în afara ferestrelor, strigând la pietonii insurecției, Asigurați-vă spatele, trădători mizerabili, Așteptați s-o luați pe cocoașă când ne întoarcem, bandiți de căcat, fii ai marii cățele care v-a fătat, sau, insulta maximă în vocabularul jargonului democratic, urlând, Oameni fără acte, oameni fără acte, oameni fără acte, și asta n-ar fi adevărat, întrucât toți aceia împotriva cărora urlau ar avea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Ocupanții uneia dintre mașini au încercat să facă stânga împrejur și să se întoarcă în oraș, dar au fost obligați să renunțe în fața ploii de insulte și injurii care s-a abătut asupra lor, Lași, oi negre, albicioși, țapi de căcat, infiltrați, trădători, fii de cățea, acum înțelegem de ce vă aflați aici, ați venit ca să-i demoralizați pe oamenii decenți, dar dacă credeți că o să vă lăsăm să plecați, e mai bine să vă luați gândul, dacă e nevoie, vă găurim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pretext, un motiv în plus pentru a-i demoniza pe rebelii blestemați. Și tot din acest motiv se înțelege și faptul că ministrul apărării, țuguindu-și buzele, șoptise adineauri, cu glas foarte scăzut, la urechea colegului său de la interne, Ce căcat facem acum. Dacă a mai sesizat și altcineva întrebarea, a avut inteligența de a se face că nu pricepuse, pentru că se adunaseră acolo tocmai pentru a vedea ce căcat aveau să facă acum și, cu siguranță, nu aveau să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cu glas foarte scăzut, la urechea colegului său de la interne, Ce căcat facem acum. Dacă a mai sesizat și altcineva întrebarea, a avut inteligența de a se face că nu pricepuse, pentru că se adunaseră acolo tocmai pentru a vedea ce căcat aveau să facă acum și, cu siguranță, nu aveau să iasă de acolo cu mâinile goale. Prima intervenție a fost a președintelui republicii, Stimați domni, spuse el, în opinia mea, și cred că în această privință vom fi cu toții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]