1,128 matches
-
să ne ajute să-L recunoaștem și să-L primim în Euhariștie. Înaintarea în Liturghie spre momentul suprem al cuminecării cu Trupul și Sângele Domnului presupune o schimbare lăuntrică treptată prin primirea hranei teologice, mâncarea și băutura Cuvântului. „De la metanoia (căința) personală a fiecărui credincios și dobândirea „minții lui Hristos” (I Cor. 2, 16) înaintăm la homonoia (același gând al) tuturor și la metamorfoza (transfigurarea) a toate (a trupului și a sufletului, a persoanei și a comunității) și la manifestarea în
DESPRE IMPORTANTA SFINTEI LITURGHII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366930_a_368259]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > TRISTEȚI LA MALUL MĂRII Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 153 din 02 iunie 2011 Toate Articolele Autorului Valuri, zbucium, stânci izbite Pietre reci, umbra-nserării Suflete desțelenite Și tristeți la malul mării Gânduri tainice, căințe Sparte-oglinzi în largul zării Cioburi de fagăduințe Din tristeți la malul mării Încercări nereușite Peste lacrima uitării Amintiri neprihănite Și tristeți la malul mării Toate-mi flutură zadarnic Steagurile depărtării Eu rămân ascunsă tainic În tristeți la malul mării... Limassol
TRISTEŢI LA MALUL MĂRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367264_a_368593]
-
e un râu mai rău decât cuvântul, Ce adevăr grăind, stârnește ură... 39. Famam mulți curant pauci conscienciam (Mulți se îngrijesc de faima, puțini de conștiință) În vremi că azi, de pricini și de spaimă, Iisus e iar ucis fără căința, Ci mulți se preocupă de-a lor faima, Și prea puțini de goală conștiința. 40.Errare humanum est șed perseverare diabolicum (A greși e omenește, dar a persevera e diabolic) E lesne-acest poverb în a-l traduce Și chiar de-
QUOD SCRIPSI, SCRIPSI.-.ALTE 22 DE CATRENE INSPIRATE DIN ÎNŢELEPCIUNEA OMENIRII de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349524_a_350853]
-
nu uităm. (Și iertarea fără uitare e ca și cum nu ar fi, bătătură fără câine, gură fără dinți). Ne iertăm și mai greu pe noi înșine. Și această ținere de minte otrăvește. Spre a dobândi pacea lăuntrică trebuie să ajungem prin căință, dincolo de căință: la a ne ierta. Cel mai greu ne vine a ierta pe cei cărora le-am greșit. Cine ajunge să poată ierta pe cel față de care a greșit cu adevărat, izbutește un lucru greu cu adevărat, bate un
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A LUI NICOLAE STEINHARDT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349628_a_350957]
-
Și iertarea fără uitare e ca și cum nu ar fi, bătătură fără câine, gură fără dinți). Ne iertăm și mai greu pe noi înșine. Și această ținere de minte otrăvește. Spre a dobândi pacea lăuntrică trebuie să ajungem prin căință, dincolo de căință: la a ne ierta. Cel mai greu ne vine a ierta pe cei cărora le-am greșit. Cine ajunge să poată ierta pe cel față de care a greșit cu adevărat, izbutește un lucru greu cu adevărat, bate un record. Neiertarea
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A LUI NICOLAE STEINHARDT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349628_a_350957]
-
exemplul: sunt mulți criminali în lume. Dar studentul Raskolnikov e doar un personaj fictiv, iar creatorul său, marele Dostoievski, nu a fost un ucigaș. Iar romanul său, “Crimă și pedeapsă”, deși tratează subiectul crimei, îndeamnă la reflecție profundă și la căință, la meditație adâncă asupra sensurilor vieții, și nu la ucidere). În același timp, te poți trezi, ca scriitor, prizonier al propriului univers, rătăcit în propriul labirint. Fiindcă, deși ești conștient că totul e o ficțiune (ce poate, e drept, să
ÎNTR-O LUME CREATĂ PRIN PUTEREA IMAGINAŢIEI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350229_a_351558]
-
este sete în noi sunt pietre ruine o cruce din lemn vechi atât de sfânt Isus trimis de noi să moară ei știu ce au văzut nu știu când au să-L mai vadă durere atunci acolo sus pe cruce căință dor speranță lipsă aici la noi oriunde pe pământ. Referință Bibliografică: În săptămâna patimilor - lugubru / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1560, Anul V, 09 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Șerbănescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
LUGUBRU de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350343_a_351672]
-
murind Hristos a și înviat, cel care fericește pe cel dintâi adeverește că acei ce mor și, mai mult încă, acei ce cad, nu sunt încercați de vreo deznădejde” (XV- Despere curățenie). Acest cuvânt este de o mare forță a căinței, o putere în a lăsa viața păcatului și a plăcerii și a învia în Iisus Hristos, și de o nădejde că chiar dacă cazi, ridicarea ta și a mea este oricând posibilă. Părinții au arătat că nimeni nu moare sub cruce
DESPRE ASUMAREA PERSONALĂ A ÎNVIERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350339_a_351668]
-
glastră. De unde s-adun atâta uitare... Ce-nalță lumina, e sfânt și e mare Urmez mângâierea, mă vindec de vise... Pe marginea vieții de păcate promise. Aș vrea să adorm în vise și dorinți Trezite la viață mă supun în căinți, În genunchi nu am pace în umbră-s ființă Zărită o-ndemn să -mi lase voință. În raze de soare un chip încălzesc... O lacrimă-mi scapă... și mă căiesc? Deschide-mi o pleoapă privesc viitorul În corpuri cerești doar
CORPURI CEREŞTI de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349111_a_350440]
-
un eveniment spiritual în viața noastră, o perioadă de pregătire deosebită. Este mare nu doar prin lungime, ci este mare tocmai prin importantă să deosebită. Postul, în această perioadă, ne oferă bucuria de a trăi împreună cu Hristos, pornind întâi de la căința ta, pentru că Postul Mare trezește în noi acea tristețe evlavioasa, acea tristețe potolita, acea blândă tristețe. Postul de bucate cu postul de păcate este o luptă împotriva diavolului, împotriva satanei, lupta care aduce biruința. Cel mai important lucru este ca să
POSTUL PASTELUI de MIRON IOAN în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348525_a_349854]
-
pentru că noi ieșim din lumea aceasta tumultuoasa. Slujbele sunt lungi, dar ele ne crează o stare de fericire, care nu-i o fericire momentana, o fericire care piere, ci o fericire profundă. Toate rugăciunile acestea sunt dublate de actul de căința, de metanie. Ne plecăm în fața lui Dumnezeu și ne supunem că unui Atotstapanitor. Ne dăruim pe noi înșine și toată viața noastră lui Hristos. Dr. Ioan MIRON, medic primar de familie și doctor în științe medicale Motto: "Postul nu-i
POSTUL PASTELUI de MIRON IOAN în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348525_a_349854]
-
spovedești doar de formă și să spui că, oricum, și-așa fac. Asta e o fraudă. Nu trebuie să te îngrijoreze marile păcate, pentru că toate se iartă, dar să fii pe o poziție, o hotărâre și o decizie de mare căință și pocăință. Și în ce privește canoanele pe care le dau duhovnicii, cred că este o greșeală să se dea canoane care opresc de la Împărtășanie ori sunt cu mari nevoințe. Este o greșeală deoarece credincioșii ori nu le fac, fiind o serie
IN MEMORIAM – PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT ARSENIE PAPACIOC (1914 – 2011) DE LA MĂNĂSTIREA „SFÂNTA MARIA” TECHIRGHIOL [Corola-blog/BlogPost/349251_a_350580]
-
oferit tot mai mult de mesajele televiziunii. Televiziunea este un mijloc care reușește să deturneze pe nesimțite energia cu care omul ar trebui să se dedice trăirii duhovnicești spre o falsă experiență religioasă de tip magic fiindcă televiziunea nu cere căință și pocăință ci promite plăcere, oferind trăiri emoționale puternice. Fără să se lepede în mod formal de credința sa, creștinul conectat la mass-media ajunge să-i acorde mai multă importanță acesteia decât lui Dumnezeu, lucru care poate fi costatat cu
MEDIA DIN PERSPECTIVA VIEŢUIRII ŞI A TRĂIRII DUHOVNICEŞTI ÎNTR-O LUME MULTIMEDIA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 111 din 21 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349594_a_350923]
-
a fost întâmplător și indiferent că a fost în temniță sau în lagărele de muncă, el și-a împlinit misiunea preoțească. A spovedit, a împărtășit, de câte ori s-a putut a slujit Sfânta Liturghie. Aflat la izolare a compus rugăciuni de căință și mărturisire pentru tot neamul românesc, căci suferința care ne-a fost provocată de comunism, este în mare parte, rezultatul păcatelor de care neamul nostru se face vinovat înaintea lui Dumnezeu. (interviu, Arhim. Mina Dobzeu, 22.08.2008, Huși, jud.
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CREDINŢĂ ŞI SPIRITUALITATE ÎN UNIVERSUL CONCENTRAŢIONAR COMUNIST… PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia [Corola-blog/BlogPost/344378_a_345707]
-
păcate; Drumul lung, povara grea, Nu m-ajută nimenea. Biruiește, Doamne Sfinte, Cu iubirea de Părinte Rătăcirea mea din urmă Ca să nu mă pierd de turmă! Am gonit după plăcere, După ranguri și avere Și-am adaos suferință Tuturor fără căință. Lasă-mă s-ajung la Cruce Că altminteri unde duce Drumul care tot coboară? Doar în iad. Și Înfioară! Am vedere, dar sunt orb, Răpitor precum un corb, Căci iubirea de aproape Mi s-a spulberat pe ape. Dă-mi
CHIPUL TĂU de ION UNTARU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348139_a_349468]
-
El nici acum n-a înțeles că doar ISSUS i-a luat păcatul, chiar de pe cruce la ales când a călcat să facă altul. Nu poți să îl numești ființă când cu minciună se hrănește, nu vrea să ceară în căință iubirea celui cel iubește. Și totuși omul s-a născut cu traista plină de păcate, și-n ura oarbă a zăcut cărând o cruce către moarte. Ar vrea să fie împărat mâncând în foamea lui nebună, credința care l-a
CE VREA UN SUFLET DE LA OM de ANTON VIOREL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347586_a_348915]
-
El nici acum n-a înțeles că doar ISSUS i-a luat păcatul, chiar de pe cruce la ales când a călcat să facă altul. Nu poți să îl numești ființă când cu minciună se hrănește, nu vrea să ceară în căință iubirea celui cel iubește. Și totuși omul s-a născut cu traista plină de păcate, și-n ura oarbă a zăcut cărând o cruce către moarte. Ar vrea să fie împărat mâncând în foamea lui nebună, credința care l-a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/347599_a_348928]
-
mai des și mai îndelung, în drum spre casă, în fața orfelinatului. De după gard, micuții: Mama!... Mama!... El prin parc, la leagăne, suspinând... Acasă, împreună fiind, se simțeau uneori poroși, inutili, abătuți... Fiecare, când și când, încerca să-i spulbere celuilalt căința, să i se substituie, să-i alunge tristețea, să-i alimenteze speranța... Se resemnau, acceptase fiecare în sine, pentru celălalt, ideea adopției. S-au consultat, și-au destăinuit decizia, au coincis... Să mai aștepte totuși, medicina face progrese, uneori și
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361799_a_363128]
-
firesc la suprafiresc. Această salvare din naufragiul pulberii, vine prin ancora ascezei creștine, care ne reîntoarce la Hristos. Trecem astfel de la starea firii și a fricii la starea harului, a iluminării, a încrederii și smereniei. Ne alipim din nou cu căința cu ruga și cu curăția de Dumnezeu, cum frumos ne îndeamnă Sfântul Isaac Sirul: „Doamne Iisuse Hristoase, Dumnnezeul nostru, care asupra lui Lazăr ai plâns și lacrimi de jale și de milostivire ai picurat peste el, primește și lacrimile mele
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (2) CHRISTOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362003_a_363332]
-
de păcate, Și mi se pare nedrept, Să îl car și eu, în spate. Nu sunt Dumnezeu să-ți dau, Șansă după șansă, iară, Zilnic, din pahar să beau, Aceiași lacrimă-amară. Nu sunt Dumnezeu să-ți cred, Nici regretul, nici căința, Habar n-ai, suflet putred, Câte ploi mi-au secat ființa. Nu sunt Dumnezeu, sunt om, Nu mai căuta...iertare. Da! Iubesc nebun, lacom, Dar lăcomia asta doare... Referință Bibliografică: Nu sunt Dumnezeu! Andreea Văduva : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
NU SUNT DUMNEZEU! de ANDREEA VĂDUVA în ediţia nr. 2350 din 07 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365410_a_366739]
-
în cauză, li se făcuse o deosebită cinste. Abia după o vreme a găsit de cuviință să se întrebe prin ce trecuseră acei tineri, abia după o vreme i-a înțeles și smerit s-a căit cu toată sinceritatea. Acea căință i-a fost sămânța obidei din suflet. Acum a găsit de cuviință să renunțe la a se destăinui tânărului Albert gândind că ar putea să-i stârnească spiritul revoltei, gândind că s-ar putea să-l împingă spre aceeași soartă
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
de Sion“ (Psalmul 136). Conștiința păcatului este urmată de convertirea lăuntrică prin care ne întoarcem la noi înșine, intrând în cămara sufletului. Astfel, Sfântul Isaac Sirul spune: „De îndată ce omul se retrage dintre oameni și se adună în el însuși, mișcările căinței se vor înfățișa de la sine în mintea sa“ (Cuvântul 65). Întoarcerea la sine înseamnă întoarcerea la Dumnezeu în lacrimile căinței și în nădejdea Învierii. Odată intrat în sine însuși și păcatul fiind părăsit, cel care se pocăiește trebuie să-și
DESPRE PUSTIUL ŞI PUSTIIREA SUFLETEASCĂ PRECUM ŞI DESPRE PLÂNSUL DUHOVNICESC ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365097_a_366426]
-
cămara sufletului. Astfel, Sfântul Isaac Sirul spune: „De îndată ce omul se retrage dintre oameni și se adună în el însuși, mișcările căinței se vor înfățișa de la sine în mintea sa“ (Cuvântul 65). Întoarcerea la sine înseamnă întoarcerea la Dumnezeu în lacrimile căinței și în nădejdea Învierii. Odată intrat în sine însuși și păcatul fiind părăsit, cel care se pocăiește trebuie să-și așeze rațiunea, judecător al faptelor sale, cum ne învață Sfântul Ioan Gură de Aur: „Fiecare din noi să intre în
DESPRE PUSTIUL ŞI PUSTIIREA SUFLETEASCĂ PRECUM ŞI DESPRE PLÂNSUL DUHOVNICESC ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365097_a_366426]
-
și punând în sine ca un judecător rațiunea, să aducă în fața ei toate ticăloșiile sale“ (Omilia a 34-a la Ioan 3). Atât timp cât refuzăm să ne învinuim pe noi înșine și încercăm să ne justificăm, este cu neputință să dobândim căința. Mania autojustificării este păcatul lui Adam după cădere, când a încercat să scape de mărturisirea lui și a transferat asupra Evei întreaga responsabilitate a păcatului lor comun. La rândul ei, Eva l-a învinuit pe șarpe și nu a cerut
DESPRE PUSTIUL ŞI PUSTIIREA SUFLETEASCĂ PRECUM ŞI DESPRE PLÂNSUL DUHOVNICESC ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365097_a_366426]
-
mei, ai ticălosului, ai celui ce am inima plină de relele vieții“ (Imnul al IV-lea, trad. Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae). Atât Sfântul Ioan Scărarul, cât și Sfântul Simeon Noul Teolog arată că este necesară o permanentă stare de căință, pentru că cel ce nu-și plânge păcatele zi și noapte nu va putea vărsa lacrimi nici când se împărtășește. Sfântul Ioan Scărarul arată că „nu vom fi învinuiți, o, prieteni, la ieșirea sufletului, că n-am săvârșit minuni, nici că
DESPRE PUSTIUL ŞI PUSTIIREA SUFLETEASCĂ PRECUM ŞI DESPRE PLÂNSUL DUHOVNICESC ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365097_a_366426]