1,435 matches
-
care aproape patru milioane de români au părăsit țara jefuită din instinct de conservare. Și toată această apocalipsă postdecembristă a fost condusă din umbra tenebrelor străine, timp de 15 ani, de apocalipticul Saul Silviu Brucan, tartorul tartorilor, agentul tuturor antiromânilor, călărind calul cel negru al urii și nedreptății împotriva neamului românesc pe care l-a numit stupid people !! Deocamdată, în coada acestei cavalcade apocaliptice, pe niște gloabe sure precum cea a lui Albrecht Durer, vin mâncând pământul cu coasele în mână
APOCALIPTICII CAVALERI POSTDECEMBRIŞTI de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382516_a_383845]
-
și maniera în care ea se poate consolida, pe un tărâm divin unde o clipă de dor te poate costa nemurirea. “Pe tărâmul în care te-ai născut dintr-un fulger/ Și din ploi înghețate de stele opace/ Voi zbura călărind albe aripi de înger,/ Însoțit pretutindeni de o tainică pace./ Heruvimi și arhangheli ne formează alaiul,/ Zeități necăzute ne contemplă iubirea,/ Între lacrimi și zâmbete ne vom duce noi traiul,/ Pentru-o clipă de dor, ne-am pierdut nemurirea...” ( Logodnă
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
ce să fac. Dragă, încă lumea se învârte și liniștea ta mă frământă până îmi rupe inima! VINO! (Eja!) Ticăitul orei sparge liniștea melodie posomorâtă, așteptare!... Vino te rog cu vântul dorului! Depășește coroanele căpșunelor, topește roua nopților cu lună Călărește meteoriții cetății sufletului! Vino! Te aștept cu sărutul petalelor de flori, să aburească cu înălțarea dorului, să construiască barca dragostei, să numere șiragul stelelor. Vino! Să ne urcăm în măreția cerului Să ne topim în vulcanul pasiunii, Zâmbetele să le
ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384093_a_385422]
-
Iisus Hristos a fost purtat spre Ierusalim nu simbolizează altceva decât Biserica cea nouă a creștinilor, iar asana, mama acestui mânz, reprezintă vechea credință iudaică și mozaică, care pășește în istorie pe urmele odraslei sale... Mai mult, Iisus Hristos nu călărește direct pe spinarea mânzului, ci I s-au întins hainele apostolilor, devenite adevărata interfață între Biserică și Mântuitorul lumii. Animalul merge supus, cu blândețe (deși nu cunoscuse căpăstrul), închipuind ușurința cu care neamurile vor primi blândul jug al Evangheliei iubirii
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383441_a_384770]
-
într-o parte. Bolborosea ceva. Probabil, visa. Alma zâmbea privind-o cu simpatie. Annie a fost pata de culoare a acelui picnic. Lady Abigail era tăcută. Încerca să-și țină pleoapele deschise. Lucru dificil din cauza trăsurii ce-i legăna. Eduard călărea alături de tatăl său. Un băiat tăcut, sigur pe el și foarte organizat. Un viitor bărbat de încredere. Beth privea fix peisajul și nu dorea să ... Citește mai mult Se însera. Soarele cobora spre asfințit colorând cerul în tonuri de galben
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
într-o parte. Bolborosea ceva. Probabil, visa.Alma zâmbea privind-o cu simpatie. Annie a fost pata de culoare a acelui picnic. Lady Abigail era tăcută. Încerca să-și țină pleoapele deschise. Lucru dificil din cauza trăsurii ce-i legăna.Eduard călărea alături de tatăl său. Un băiat tăcut, sigur pe el și foarte organizat. Un viitor bărbat de încredere. Beth privea fix peisajul și nu dorea să ... XIII. MY LORD (VIII), de Camelia Constantin , publicat în Ediția nr. 2151 din 20 noiembrie
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
pentr-un pumn de lemn. I-am pus mâna peste cap, solemn: „Nu ai trebuință, ai destul! Văd că-l porți și lesne, și fudul, Dar am pentru tine zece cai Și piciorul șchiop de la un plai. Poți să-l călărești pe care vrei!” Fără nicio bază ori temei, S-a uitat năluca lung, la lună, Apoi a-nceput și ea să spună: „Poate ai vreo sanie prin pod” (Mă uitai la dânsa, cam nărod) „Păi atunci să vii tocmai la
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
aur pentr-un pumn de lemn.I-am pus mâna peste cap, solemn:„Nu ai trebuință, ai destul!Văd că-l porți și lesne, și fudul,Dar am pentru tine zece caiși piciorul șchiop de la un plai.Poți să-l călărești pe care vrei!” Fără nicio bază ori temei,S-a uitat năluca lung, la lună, Apoi a-nceput și ea să spună:„Poate ai vreo sanie prin pod”(Mă uitai la dânsa, cam nărod)„Păi atunci să vii tocmai la
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
aceea a scriitorului și aceea a oratorului, un orator care a ridicat în picioare o întreagă sală de șase mii de locuri doar scandând un singur nume: „Do-rof-tei! Do-rof-tei!”. Divagația epigonico-critică de mai sus este un pai pierdut prin grădina călărită de copilăria lui Mihai Vișoiu, pai pe care îl caut zilnic ori de câte ori împing portița încoace și încolo, plecând de acasă sau întorcându-mă, un pai mărunt în comparație cu ceea ce au scris despre nea Mișu oameni cu ștaif In minte și în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92743_a_94035]
-
pe-un hau, Mă opream prosternat peste aprinsu-ți bujor, Nechezând după nopți și-amintirile lor, Ca să pasc roua sfântă peste pântecul tău. Azi îmi mestec nutrețul ferit de regrete, Aminitindu-mi de față cu caftan străveziu Peste solduri și umeri, călărind pe-ndelete, Ce-i eram roib discret prin poieni indiscrete Și-mi aștept fără lacrimi galopul târziu. THE GOLDEN STALLION I was grazing my oats on your rounded young slopes, when you hâd me, young stallion, strapping, golden and game - restless
POEME DIN CUMPĂNA VIEŢII de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383153_a_384482]
-
aprinde, cald, focul pe la stîni. Dar nu mi-ai spart în creștet frumosul ou de aur, și-mi năvăleau țînțarii în ochi cînd mă-nsuram, mi-au tot turnat mișeii la basme c-un balaur, m-au descîntat țiganii cînd fluturi călăream. Privește-ți deci de-acolo, c-un telescop, lucrarea, sînt cel ce-adorm în ploaie și mă trezesc ningînd, mai dă o cărămidă pe șmirghel, lasă-ți sarea din nou ca praf de viață la mine-n trup și-n
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
aprinde, cald, focul pe la stîni. Dar nu mi-ai spart în creștet frumosul ou de aur,și-mi năvăleau țînțarii în ochi cînd mă-nsuram,mi-au tot turnat mișeii la basme c-un balaur,m-au descîntat țiganii cînd fluturi călăream.Privește-ți deci de-acolo, c-un telescop, lucrarea,sînt cel ce-adorm în ploaie și mă trezesc ningînd,mai dă o cărămidă pe șmirghel, lasă-ți sareadin nou ca praf de viață la mine-n trup și-n gînd
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
am adus, ca să abat atenția oamenilor de la povestea cu... Idioții! Numai imbecili; se iau după orice aiureală! Cred că e isprava javrei de Caravella; în mintea ei de maimuță, a crezut că, până la urmă, o să mă dea gata, după ce a călărit-o un port întreg și mai toată Stațiunea. E bine să-i lași pe potrivnici să-și tocească dinții clănțănind în gol. Rostul meu este să asigur liniștea și bunăstarea locuitorilor, nu să-i atrag în polemici stupide. FILOZOFUL. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Sau vei deschide o Școală de Mistere, în care toți, Maeștri și discipoli, se vor strădui să afle taine despre atlanți sau cum se vor fi numit, fiindcă egiptenii nu au învățat magia cultivând Delta Nilului și nici indienii yoga călărind elefanții prin junglă. Vei opune unei lumi dispărute una fictivă, s-ar putea să declanșezi forțe necunoscute, imposibil de controlat. Chiar dacă dispui de puteri față de care cele ale Magistratului sunt insignifiante. Dâra ta de creion ori de cerneală devine Lege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
loc de stricăciune mai desăvârșit! Mă priviți ca pe o curvă; la rândul meu, în fiecare dintre voi nu văd decât un falus! Nu am întâlnit un bărbat adevărat în Stațiunea asta! Numai niște masculi care toată ziua visează să călărească o femelă! Sunt femeie, nu distingeți, mamele voastre v-au născut în somn, adormiți și voi: nici azi nu v-ați trezit, stirpe de somnambuli! Umblați nopți de-a rândul pentru un cur de muiere; Eremitul s-a ales c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
nu va face asta decât rugat de Consiliu. De către Magistrat, în persoană. Tot el zice că lupii vor năvăli asupra Stațiunii din cauza piticilor. Trupa de călăreți pe lupi albi „Liliput”! Omuleții au vreo zece animale, pe care le chinuiesc, senini, călărindu-le pe deșelate. Fac turnee în tot Regatul; au fost primiți și la Palat. Se povestesc lucruri înfiorătoare despre lupii albi, or, piticoții îi freacă în fel și chip, fără ca fiarele să-și arate, vreodată, colții. Lupii erau aduși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
eu ți-aș deschide ochii asupra adevărului, În loc să ți-i Închid cu focul, așa cum faceți voi cu mine. Dacă eu aș fi În mâna ta, ar Însemna că lumea s-a răsturnat cu susul În jos și că legiunea antihristului călărește peste pământ, Îi răspunsese poetul sec. — Și totuși, acea legiune duce cu sine taina binelui și a răului, fructul care ne face să semănăm cu Dumnezeu. Vino și tu În legiune, al cărei nume este numele stăpânului meu - continuând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
spre hanul cel tânăr: — Vom veni la tine și te vom cinsti, dar nu mult, căci alte gânduri decât cele ale ospeției ne mână drumurile. Pulvis et umbra sumus! — Amen! - răspunse tătarul, dând pinteni calului. După vreun ceas bun de călărit în goană, pe deșelate, hoarda toată și cei doi călugări ajunseră în tabăra tătărască. De cum pătrunseră printre corturi, nu mică fu mirarea celor doi oaspeți când văzură ciudata rânduială ce părea a domni acolo. în fața unui cort vișiniu, șapte tătari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
n-am șezut o clipă fără să mă căiesc că șed, unde-i pecetea cu care am pecetluit, unde caftanul cu care m-au căftănit? Unde-i Doamna pe care o am iubit, unde-i calul pe care l-am călărit? — Uite-l colea, Măria-Ta, paște! - îndrăzni spătarul Vulture. — Aveam un cal mai mare și te rog nu mă mai întrerupe! - tună Barzovie-Vodă. Unde sunt deci diminețile când mă sculam, mă pieptănam, mă firitiseam și lăsam gloata să vină la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Nici n-am apucat să ies de sub plapumă, am ascultat firmanul în pat. Erau doi, Megler-Pașa și capugiul. Cu toată spaima am observat că și ei de-abia se țineau pe picioare de somn. Megler-Pașa chiar mi-a spus: „Barzovie, călărim de cinci zile întruna. Suntem chiauni de somn. Să nu care cumva să-ncerci vreo mișcare, că la halul de oboseală în care ne aflăm, facem moarte de om.” Am ascultat firmanul citit de capugiu. Din două-n două fraze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
părți, cum se săgetează din goana calului, cum se saltă, din aceeași goană, femeia în șa fără s-o vătămi prea tare și câte și mai câte, lucruri care nu se pot învăța șezând pe prispă. Pătrunseră în stepă. Bătrânul, călărind în frunte, își simți nările înfiorate de aerul proaspăt al serii. Sângele începu să i se miște mai iute, trupul parcă-i întinerea. Se aplecă spre oblând, desprinse plosca și trase o dușcă bună. „Iuuhuuhuuuu!” - strigară din urmă cazacii, văzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu turc, se bulucise pe ulițe, să vază noul Domn. în frunte, cuprins de-o firească emoție, mergea Barzovie, călare pe un admirabil armăsar pag, făcut lui cadou de vel-postelnicui Gherman ca Vodă să uite treaba cu iapa. După Vodă, călărind în dreapta și-n stânga lui, puțin mai în spate, veneau spătarul Vulture, rapsodul Broanteș, țigăncușa Cosette, boierul Radu Stoenescu-Balcâzu, apoi ceilalți boieri de rang. în spatele alaiului alerga un numeros public de copii și slujitori pedeștri. Când Vodă ajungea în dreptul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
gândit: Tu, Kemale băiete, te lupți la dracu-n praznic pentru țară și sultan și ăștia o țin tot într-un zaiafet, nici tutunul nu l-au strâns”. Mi s-a făcut negru înaintea ochilor, dar eram frânt de drum, călărisem două zile și două nopți, și nu le-am făcut nimic. Pe undeva l-am înțeles și pe tata, la vârsta lui și fără un picior, alte bucurii n-are. Da’ pe ele nu le-am iertat: din șapte le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
încuviință fiul cel mare. Dar acum am rămas doar doi și dacă unul din noi se duce după apă, celălalt va înainta foarte puțin cu săpatul puțului. — Am să mă duc eu după apă, se grăbi să răspundă Aisha. Nu călăresc așa de bine ca Ajamuk, dar acum avem la dispoziție mai mult timp și Rachid cunoaște drumul. Gacel Sayah se întoarse și-l privi pe uriașul care stătea în picioare în ușa cortului. — Cunoști drumul? îl întrebă. — La perfecție, stăpâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
o idee. — Care...? — Să fac ceea ce nu s-ar aștepta să facă un tuareg. — Adică...? Două ore mai târziu, când soarele începu să se lase și primele umbre se alungeau peste câmpie prevestind sfârșitul zădufului de nesuportat, o cămilă iute, călărită de un călăreț priceput ieși pe neașteptate de după stânci și se îndreptă în goană spre răsărit. Cei șapte oameni, care de câtva timp își reluaseră marșul lent spre sud, îl văzură abia după câteva minute; și trecură alte câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]