2,618 matches
-
ultima îmbrățișare în drumul lui spre lumea de dincolo de orizont, Gilda nu-și făcuse apariția ca de obicei. O veste! O veste! ...și toate preocupările au fost uitate. Și, fără să știe prea multe despre cele întâmplate, s-a trezit călător anonim pe un drum marcat de tripticul de marmură, gravat cu versuri eminesciene. Într-o clipă, am descoperit satul și casa copilăriei poetului. Ipoteștii aduc cu sine emoția începuturilor, pentru că au născut poezia unei nații. N-au inventat-o, n-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
reavăn; pământ jilav; pământ somnoros; petece negre; pământ muiat de ploaie; pământul absoarbe apa ca un burete. Despre râu: râul strălucind în soare; cearta sălciilor care toată ziulica dorm; murmur lung de ape revărsat peste maluri; râul luciu; apele - drumuri călătoare; vorbesc undele; valuri uriașe se ridicau spre înalt și reveneau în matcă cu răbufniri asurzitoare; apa sună somnoroasă. Despre soare: sfântul soare; soare crud în liliac; razele de aur ale soarelui; soarele își trimite cu dărnicie razele printre mile de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
zilele se fac mai lungi și mai blânde, înfloresc livezile. M. Sadoveanu Primăvara Vine primăvara Zăpezile s-au înmuiat în câteva ceasuri. Văzduhul s-a umplut de aburi. Treceau nori de scamă. De sub acei nori scăpărau, deodată, convoiuri de păsări călătoare. Unele dispăreau spre asfințit 282 miazănoapte. Altele se încovoiau spre zăvoa-iele Siretului. Cel dintâi amurg de primăvară a fost ca o înflorire de trandafiri. (M. Sadoveanu - Vine primăvara) Primăvara Bălțile și lacurile își primesc cele dintâi oaspeții lor. Sunt rațele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
dintr-un vis minunat înmuguresc și apoi înfloresc arborii, îmbrăcând haine albe și roz de sărbătoare și părând acoperiți cu zăpadă. După florile pomilor, se anunță o recoltă frumoasă și bogată. Din tropice iată că se întorc oaspeții primăverii: păsările călătoare. Vin la vechile lor cuiburi, unde fac ouă, fac puișori și se întorc abia toamna în țările calde. Veverițele își strâng jucăușe hrana, iepurașul iar începe să umble, temându-se chiar de umbra sa, vulpea dă iar târcoale cotețelor de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
horă, animale felurite își vorbeau șoptit, gâze și insecte se ascundeau în pământ. O aripă grea se zbate în zare, privește tăcut stejarul, îl, alină cu o sărutare dulce și o caldă îmbrățișare, iar în depărtări convoaie lungi de păsări călătoare vâslesc în înălțimi. Pădurea rămâne tristă și tăcută, iar frăgarul cu amintirea vremurilor de demult. Insă el va ține mereu cont de fapta măreață a zânei sale, privighetoarea, și va rămâne mereu regele dumbrăvii, în speranța reînvierii naturii și reîntoarcerii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
avalanșe. Voi sărbătoriți iarna, copii! Gândiți-vă însă și la miile de ființe cărora iarna le aduce mizerie și moarte! Mădălina Grecu, clasa a V-a C Bun venit, iarnă! Toamna a luat sfârșit. Copacii au rămas goi și păsările călătoare au plecat demult. Ziua scade și iarna începe să-și trimită unul câte unul vestitorii. Vântul a început a fluiera prin hornuri. Zilele lui decembrie sunt friguroase și, din văzduh, iarna începe a-și cerne norii de zăpadă. Fulgii încep
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
privești, unde răcoroase flutură părul în vânt. Când te uiți spre munți, vezi cum soarele a mai coborât un pic spre apus. Se aude un fâșâit de aripi. Oare de unde? Uitându-te în sus, găsești răspunsul: sunt convoaie de păsări călătoare, care pleacă spre necunoscut, parcă ar fi ceasul unor aeriene trenuri accelerate. Peste tot, domnește un parfum amețitor. Cerul este parcă acoperit de o pătură de culoare închisă, iar pe această pătură sunt luminile mici, licăririle amurgului. Luna, astrul serii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
aceasta divină? Cerul întunecat ningea steluțe albe. Peisajul se întregi prin maiestuoasa apariție a mândrei Lune. Totodată natura adormise pentru câteva secunde cu totul. Se crea o liniște mormântală, întreruptă doar de sunetul vâslelor în apă. Un stol de păsări călătoare treceau ca niște aeriene trenuri accelerate pe deasupra noastră, vâslind spre marea înflăcărată a asfințitului. Vlad Odobescu, clasa a VII-a C §3. COMPOZIȚII DESPRE CĂLĂTORII O călătorie închipuită pe hartă În casă e cald. Bunica a făcut focul, iar afară
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
peste cap să supraviețuiesc. Și am plâns și am plâns și am plâns. Trecură clipe mohorâte, spălăcite. Și-atunci. Spatele îmi fi atins de-o căldură. Am ridicat ochii. Raze de soare, lumină răzbătând prin ceață și decupând mici petice călătoare de albastru pe oceanul rece. Mi-am schimbat poziția pe epava lui Orpheus, încercând să văd prin ceața tot mai rară bărcuța lui Ian. M-am întors din nou, încercând să văd mai bine și-n clipa aceea am observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
atunci se-mbolnăveau de munte, de tot ce nu includea cuvântul tren, fie albastre sau vișinii, potrivit sentimentelor pe care trebuiau să le transporte spre alte colțuri ale lumii, în timp ce șefii de la regională înscriseseră în grafice și numărul de destine călătoare atâtea împlinite, atâtea nu -, minutele de oprire pentru despărțiri definitive sau temporare, orele de întârziere ca urmare a dilatării șinelor vara, atunci când trebuia să vină cineva deloc plăcut, moartea, sau se contractau atunci când trebuia să sosească, neanunțată, moartea. De necrezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dar nu duce nicăieri. Poetul crede că tratează dezinvolt marile teme ale poeziei, dar, de fapt, tratează frivol poezia însăși: ‹ ‹ „Iubito, mi-aș dori să pot petrece / o lună în rapidul treisprezece. Să circulăm aiurea prin vagoane, / să împărțim la călători bomboane. Să ne iubim ca-n filmele cu gangsteri / și să uităm că viața e nasoală. / Să ne-nvârtim în cerc, un fel de hamsteri / nepăsători, spre stația finală.“ (Viața în tren) Autorul are calități înnăscute pe care le administrează
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și deloc prost, Costică și-a făcut o situație bunicică și de un an așteaptă să aterizeze femela în cuibul său, mobilat, curățat și cu televizor gigant cu plasmă. Binevoitori, vecinii săi au făcut reclamă holteiului și cîteva păsărele, cam călătoare, ce-i drept, au venit la chirăitul insistent al bărbătușului. Asta nu. Prea a stat mult prin Italia. Știu eu ce a făcut pe acolo? Dar nici tu nu mai ești neînceput la vîrsta ta. Ce-ai vrea? Costică înghițea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Cu tine vorbesc, te doare ceva? Cum te cheamă, câți ani ai? Vorbește! Tinere, deschide ochii, nu ai pățit nimic, trăiești! Tu ești cerul meu, eu sunt cerul tău! Izvor călător, te aștept în pridvor, că mi-e dor, izvor călător... Săracu, a sărit de pe fix, este absent, privește în gol, parcă-i din piatră, să mă ajute cineva! Copile, mă auzi, cu tine vorbesc! Izvor călător, izvor... A împins-o, l-am văzut eu, a împins-o, acum o face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vadă. 3 A doua zi și în zilele următoare, Victor reveni de mai multe ori la universitate, în speranța de a o reîntâlni pe Felicia. Dar fata nu mai reapăru, de parcă ar fi plecat pe meleagurile calde ca o pasăre călătoare sau n-ar fi fost decât o plăsmuire serafică a imaginației sale de adolescent, și nici nu dădu de cineva care să-i spună cum și unde ar fi putut să dea de urma ei. Avu, în schimb, ocazia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
hribi în saramură și caș de vacă nu-i chip să ieși din iarnă, Trifănele! Dar musteața cu sfârcurile băț de la sacâz pe unde mi-ai prăpădit-o? Te pomenești că te-ai îmbogățit și cu ceva sfrențe, măi pasăre călătoare ce ești! Dar cu stâlpul casei ce-ai făcut, nerodule?! Că de ce ți-a făcut vânt nenărocita ceea de la Putila, Trifănele-Trifănele!? Mălină-Mălină! Tu huțulcă mândră! Toate-s bune și frumoase de vreme ce năpastele s-au trecut odată cu vremea... Despre toate îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a discutat despre Laponia cu întinderile ei nesfârșite de zăpadă, despre renul de rezervă al Moșului, despre năluci și criză, dar și despre cumințenie și ascultare ce s-au constituit în tot atâtea momente de încântare și mulțumire pentru Bătrânul Călător. Drept răsplată, i-a lăsat o mulțime de cadouri ca jucării, hăinuțe, ghetuțe, dulciuri, mulțime de cărțulii, caiete și creioane colorate, dar și o minunată săniuță, iar pentru Simina, doar o duzină de Pamperși plus câteva pachete de Milupa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mă simt ciudat în lumea aceasta în care nu-mi lipsește nimic dar, paradoxal, îmi lipsește totul. Am devenit, mergând din țară în țară, un globe-trotter ciudat, un cetățean al lumii, un om fără rădăcini. Sunt un fel de pom călător care nu se poate fixa nicăieri. Cred că am ceva din ultimul om al lui Nietzsche: "Nu știu încotro să merg și încotro să vin; sunt tot ceea ce nu știe unde să meargă și unde să vină". Uneori îmi vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
o dată aude un zgomot și, cât ai clipi, toată suprafața apei s-a umplut cu lebede, una mai frumoasă ca cealaltă. Una din ele întrebă: -Călătorești undeva, Crăiasa inimilor în suferință? -Ai ghicit, călătoresc dar cu inima strânsă Regina păsărilor călătoare. -Pot să te ajut cu ceva, Crăiasă? -Nu știu ... doar atât că trebuie să ajung peste șapte țări și tot atâtea mări, în locurile unde femeile numai au bărbați. Regele Hapcău i-a închis. Pentru a-i elibera am nevoie
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
departe de locul căutat de ea. -Vă mulțumesc, fie ca în continuare să aveți parte numai de nopți curate și luminoase, a urat crăiasa frumoaselor lebede. -Noi îți dorim vitejie și calea reușită să-ți fie! a urat Regina păsărilor călătoare, la rândul ei după ce pe tot parcursul zborului a fost alături de crăiță. Până să se hotărască ce trebuie să facă după ce va lua legătura cu femeile din acea parte de lume, crăiasa a umblat prin sat, care nu era sărac
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
dar iute; ascuns după sulurile de țesătură, parcă stătea la pândă. S-a trezit în casă și în pat cu Donna Iulia; nici nu visase o astfel de femeie. Mai cunoscuse câteva, umblase și prin lupanare - cu negoțul era, deseori, călător. Donna Iulia nu semăna cu domnișoarele din târg ori de aiurea; cu atât mai puțin cu târfele de-o noapte. Dar totul a ieșit pe dos. Donna Iulia părea un lemn; Tim a crezut că e frigidă. O poseda aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
dăm atenție cailor troieni care s-au înmulțit în lume și nu lasă pacea poeților la locul ei, și care au devenit cârcotași, uitând de marea călătorie și de timpul fără timp al oricărei ruperi de ale lumii păcăleli omenești. ,Călător sunt - își revine poetul, și se cercetează în ultima oglindă a vieții lui aici. Textul e dintr-odată important, sobru, frumos: ,Călător sunt, elegant în veșminte confuze,/ Aici, pe Terra, toți poartă haine stranii,/ cusute de tainice fire, clar obscure
Poemul si scriitoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7878_a_9203]
-
cârcotași, uitând de marea călătorie și de timpul fără timp al oricărei ruperi de ale lumii păcăleli omenești. ,Călător sunt - își revine poetul, și se cercetează în ultima oglindă a vieții lui aici. Textul e dintr-odată important, sobru, frumos: ,Călător sunt, elegant în veșminte confuze,/ Aici, pe Terra, toți poartă haine stranii,/ cusute de tainice fire, clar obscure!/ Peste umbra mea,/ acoperită temeinic cu înserări și spornice greșeli,/ coboară o sabie gingaș-amară... Doamne, Tu, ce singur ai cântarul, Ocrotește-mi
Poemul si scriitoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7878_a_9203]
-
valoare amestecată, din păcate, cu triste bășcălii și dialoguri pedestre. Ideea unei tristeți care nu este doar a noastră ci și a umbrei pe care o facem pământului. Oricât ne-am strădui rămânem ai unei neputințe suverane. Ce spune poetul călător, până una alta suferind de nevroze complicate și care-l fac apt de a suporta cu surâsul pe față orice, ,Norocul meu este că, în situații dramatice, fără soluții, grabnic mă uit la publicitate; acolo totul e luminos și cald
Poemul si scriitoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7878_a_9203]
-
Saizescu a jucat în numeroase filme, între care "S-a furat o bombă", "Astă seară dansăm în familie", "Păcală", "Eu, tu și Ovidiu", "Saltimbancii", "Grăbește-te încet", "Șantaj", "Buletin de București", "Pe malul stâng al Dunării albastre", "Fram", "Sosesc păsările călătoare", "Secretul lui Bachus", "Secretul lui Nemesis", "Căsătorie cu repetiție", "Harababura", "A doua cădere a Constantinopolului", "Milionari de weekend" și "O secundă de viață". Singurul regret După cum singur declara, și-a iubit toate filmele, niciunul nefiind mai presus decât altul. Singurul
Cine a fost Geo Saizescu, maestrul filmului de comedie românesc by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/70243_a_71568]
-
se poate găsi nici fantasticul-fantastic, nici miza unei înfruntări pieptișe cu realul, ci doar o plăcere a rătăcirii printre lucruri bineștiute, ca și cînd le-ai confunda, pe întuneric, sau în altă paletă de culori, ori le-ai da suflete călătoare, cu credința primilor strămoși, mit de oameni singuri, doritori de companie. Să plecăm, în acest voiaj la îndemîna oricui, da și nu, de la 7 poeme, volumul de versuri apărut în 1968 la Editura pentru Literatură. Cele șapte poeme sînt: Poemul
Călătorie fără sfîrsit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6769_a_8094]