931 matches
-
strâns de piciorul unui îngrijitor în salopetă albastră, avidă de protecție, la doi pași de o girafă care își întindea peste gard gâtul nesfârșit pe coperta numărului 44. O fetiță portocalie, c-o basma pe cap, netezea cu fierul de călcat o față de pernă întinsă pe o măsuță grosolană de scândură, scoasă afară în curte, chiar la piciorul unei prăjini care susținea frânghia de rufe... Pe gânduri, Rareș răsfoia alene revistele... Se auzeau ciocnindu-se între ele, calm, cu forță ascunsă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
apelor Dunării, nivelul nostru de trai, rai, ai... Sigur că e-n creștere. Ne mai despart doar șapte zile de Marea Finală. Va fi una fierbinte! Incendiară!...Dar ce faceți? Vă retrageți? Doar un minuțel, iubitule. Am uitat fierul de călcat în priză. Onorat public, transmitem în exclusivitate absolută, Cuvântul Președintelui. Stimați... Merçi. Gata. Mulțumesc. Acesta a fost cuvântul Președintelui. Să revenim de acolo de unde ați revenit. De acord? De acord. Care sunt, domnule Președinte, principalele probleme, urgențele? în ordine alfabetică
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
că acest Codru al Iașilor era întins, nu șagă.” Poate că de asta îi și spune „Codrul Iașilor” și nu pădurea Iașilor, părinte. „Cred că ai dreptate. Să mergem mai departe, însă, pentru că puțin am cercetat, mult mai avem de călcat...” Să mergem, părinte, dar nu înainte de a spune ce am mai spus, și anume că voievozii noștri - fiecare la vremea lui - i-au respectat pe cei de alt neam și de altă religie. Ceea ce nu știu dacă s-a întâmplat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
nou de curățenie fiecare lucru și toate odăile Își recăpătaseră strălucirea dinainte. Orice amintire tristă trebuia să dispară, toiul era pregătit pentru o viață nouă și ei se grăbeau să-l slujească pe noul stăpîn. De atîta gătit, de atîta călcat, ceruit parchetele, măturat, spălat, de atîta frecat și lustruit se obișnuiseră cu gîndul că Cinthia nu mai exista. În ziua sosirii s-au sculat dis-de-dimineață. Nilda umplu cămara de provizii, Vilma aranjă cu grijă În șifonier hăinuțele băiatului și Carlos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cîteva clipe Înainte de a părăsi vechiul palat pentru a merge să edi... pe terenul de la marginea orașului. Sosi În sfîrșit și ziua În care doamna Îi anunță că le va plăti cîteva luni de vacanță și ea se opri din călcat și veni la bucătărie ca să asculte, dar nu făcu nici un comentariu. Doamna nu era obligată s-o Întrebe unde va merge În timpul acestei vacanțe, fiindcă ea era doamna și nici ei n-o Întrebau, fiindcă Începuseră să edifice acolo, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
schiță nici un gest cînd o străfulgeră gîndul să meargă la o rudă din cartierul Florida, care ar putea s-o găzduiască tot timpul ăsta. Doamna plecă și nimeni nu-i puse nici o Întrebare. Ea se Întoarse mută În camera de călcat, Își continuă munca zilnică și din nou șuvițele ca pana corbului Îi acopeream jumătate din față și din nou devenea vrăjitoarea asta care-mi calcă atît de bine cămășile, cum spunea Juan Lucas. Și cum tot Juan Lucas lămurise cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fi bolborosit cîteva cuvinte printre care Florida și rudă, abia șoptite, iar Nilda ar fi Înțeles imediat. Dar Nilda nu mai era acum și ea o să calce la nesfîrșit cămășile stăpînului, Îmbătrînind și topindu-se de căldură În fața scândurii de călcat, cum e foarte firesc și deloc neobișnuit În casele cu atîtea Încăperi și unde de atîtea ori pe nimeni nu interesează ce se petrece În călcătorie și nu-i pasă nimănui că are peste șaizeci de ani și uneori o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
doare, de cîteva zile nu mă mai doare așa rău, dar astăzi frica și cămășile conașului care nu se mai termină odată și Nilda care nu mai era, nu mai e și eu o să-mi dau sufletul pe scîndura de călcat fără să mai apuc s-o văd, nu s-a mai Întors de loc și blestematul ăla de vînzător de Înghețată, nu, de fapt nici nu mai poți urî cînd te doare În piept și ți-e frică, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
totul printr-un cec, cum a procedat cu Nilda și eu o să dispar prin ușa de serviciu, la fel ca Bertha, domnișoara Cinthia a murit sărmana, cine-o să vină să Îngroape cutia cu pieptenul și peria și fierul de călcat, nu, Doamne! Nu, Doamne, te rog din suflet! Mulțumită lui Dumnezeu, au mai lăsat-o durerile În ziua aceea și a putut să termine de călcat cămășile și să se odihnească pînă a doua zi, ca să poată ajunge În cartierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îl țintuia acuzator. O picătură grea de sudoare se prelinse pe părul lung și negru al Armindei, udînd, cînd căzu lîngă un nasture, mătasea cămășii de culoarea fildeșului. Arminda descoperi picătura, dar, alături de ea, la un capăt al scîndurii de călcat, avea un vas cu apă pentru a stropi mătasea umezind-o și ușurînd călcarea perfectă; Își băgă atunci În apă, pînă la jumătate, patru degete și continuă să stropească mătasea, fiindcă nu era de ajuns... Acuma da. Avea degetele ude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dar acum n-avea destulă putere, ba mai mult, era de-a dreptul ostenită ca să mai prindă ziare la geamuri, era de ajuns să se așeze cu spatele la fereastră cît timp călca. Apa era aici, la un capăt al scîndurii de călcat; clipi ca să-și aducă aminte că ieri umpluse vasul, dar i se șterse totul din minte și nu-și mai amintea să-l fi umplut vreodată, clipi din nou, nu o deranja de loc faptul că rămăsese lipsită pentru totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
călcat, se Întoarse la scîndură și Întinse prima cămașă. Trebuia să fie foarte atentă la inițialele brodate ale conașului. MÎinile Îi erau foarte curate. Începu să calce, să simtă În corp căldura pe care o răspîndea În jur fierul de călcat electric, era plăcut, se contopea cu căldura soarelui, care Încă ardea pătrunzînd prin fereastră și uneori făcea să scapere scîntei În geamuri, acum cînd ea stătea lîngă fereastră și se uita din cînd În cînd, deschizînd și Închizînd mereu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
toți patru pe ușa de serviciu și se Îndreptară spre bucătărie, pe coridor simțiră miros de ars. „Arminda!“, țipă Țanțoșa și toți patru dădură fuga pe scări În sus. Zăcea Întinsă pe jos, lîngă vasul cu apă și scîndura de călcat Îi căzuse pe picioare. Fierul era alături, pe jos, pe jumătate Învelit Într-o cămașă găurită și arsă. Au crezut că e o simplă amețeală, dar Îndată și-au dat seama că murise. Carlos Își scoase chipiul, Celso Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
naiba, nu puteam să mă mișc, să mi-l trag înapoi! Acum, pe mâna mea moale întinsă pe pupi trul jegos, pata cea roșie se vedea cu totul, rotundă și fierbinte de parcă mi-ar fi făcut-o un fier de călcat. Copiii ceilalți erau acum un fel de mâz gălitură colorată, iar fulgii de zăpadă se opriseră din căderea lor la ferestre și pâlpâiau nemișcați. Și Petruța, în liniștea clasei, și-a așezat doar ușor palma pe marea pată, mai ușor
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Cînd voi putea ieși de-aici? Asta depinde de magistrat? — Și cînd voi putea să-l văd pe magistrat? Polițistul ieși trîntind ușa. Lanark mîncă, bău ceaiul fierbinte și se gîndi: „Adunarea a început lucrările din a doua zi“. Reluă călcatul. Ori de cîte ori se oprea, se simțea atît de ticălos și de inutil, de ticălos și de trivial, că își mușca mîinile pînă cînd durerea era o scuză pentru urlete, deși sunetele erau stinse și lipsite de dramatism. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în lada acestuia, precum și printre și sub rigle de parchet de sub pat. Când s-a ajuns cu cercetarea în zona patului, Doru Petru s-a retras în fața frigiderului în colțul opus al patului pe care se afla un fier de călcat, rămânând în nemșicare fără replică, cu fața plină de broboane de transpirație. Dacă unele pete roșii de prin cameră le motiva ca fiind vopsea de pictat, cantitatea mare de sânge găsită în zona patului n-a mai putut fi motivată
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
la Milcovul, a avut neplăcuta surpriză s-o găsească pe Aurica acasă. Cum planurile lui erau deturnate, între cei doi soți au început discuții violente culminând cu o ieșire paranormală a lui Doru care a pus mâna pe fierul de călcat,lovind-o puternic cu el în cap de mai multe ori pe Aurica. Cum în apartament nu mai era nimeni, cu cele găsite în locuință, un cuțit, o băiță din plastic, s-a apucat și a dezmembrat cadavrul, după care
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
iar coniacul nu-mi place decât să-l beau, i-am zis lui Dinu, care a rîs.) Omul mi-a fost nesuferit chiar din clipa când și-a făcut prima oară apariția în camera mea, îmbrăcat într-un halat imaculat, călcat ireproșabil și împodobit, deasupra buzunarului de la piept, cu o monogramă complicată. Avea alura unui ins din categoria "virililor", cu fălci puternice, mustața subțire și părul strălucind de briantină. Din toate mișcările lui reieșea că se credea irezistibil. S-a așezat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
le știu gonind pe undeva în noaptea aceasta întunecoasă, ca să fiu cuprins de neliniște. Fabrica este o clădire mare, ca un hambar, unde sunt valuri de stofe, mese de croit, mașini de cusut masive și cuptoare care asigură aburii pentru călcat. Efectul general este destul de suprarealist, mai ales când vezi, în acest decor mecanizat, Les Africains mișcându-se încoace și încolo ca să-și îndeplinească sarcinile. Trebuie să recunosc că ironia implicită mi-a stârnit fantezia. Mi-a venit în minte ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
două dormitoare, se simțea ca un rege detronat care trăia În exil. Zilele În care era servit și hrănit de o bunică plină de devotament, o mamă și patru surori erau de mult apuse. Acum, spălatul vaselor, curățenia În cameră, călcatul și În special cumpărăturile erau o povară imensă pentru el. N-ar fi fost atât de greu dacă ar fi putut scăpa de sentimentul că altcineva trebuia să facă lucrurile alea pentru el. Era la fel de puțin obișnuit cu treburile casnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
iar coniacul nu-mi place decât să-l beau, i-am zis lui Dinu, care a râs.) Omul mi-a fost nesuferit chiar din clipa când și-a făcut prima oară apariția în camera mea, îmbrăcat într-un halat imaculat, călcat ireproșabil și împodobit, deasupra buzunarului de la piept, cu o monogramă complicată. Avea alura unui ins din categoria „virililor”, cu fălci puternice, mustața subțire și părul strălucind de briantină. Din toate mișcările lui reieșea că se credea irezistibil. S-a așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Doamna Redbone se agață din nou de brațul lui Wakefield și Îl prezintă unui administrator de galerie de artă, foarte bronzat și fără urmă de rid. Wakefield Îi cunoaște pe acești birocrați cu trupuri spălate (ca În „bani spălați“), cu călcatul și apretatul care merg dincolo de haine. — Directorul muzeului nostru de artă. Wakefield nu este sigur dacă „nostru“ se referă la colecția privată a familiei Redbone sau la vreo instituție publică. Valoarea celor două colecții este, probabil, egală. — Nu-i așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
nu că mă bag, dar ți-o spun din tot sufletul, nu face o impresie plăcută. — A, nu contează, știe să calce cămășile ca bunica mea, celelalte nu știu să calce, poate pentru că În țările lor nu aveau fier de călcat. — Chiar nu au fier de călcat? se miră necunoscuta, cine dracu’ era? În Italia avem fier de călcat măcar de o sută de ani! La târgul de binefacere din Parco dei Principi am cumpărat un fier de călcat din fier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o spun din tot sufletul, nu face o impresie plăcută. — A, nu contează, știe să calce cămășile ca bunica mea, celelalte nu știu să calce, poate pentru că În țările lor nu aveau fier de călcat. — Chiar nu au fier de călcat? se miră necunoscuta, cine dracu’ era? În Italia avem fier de călcat măcar de o sută de ani! La târgul de binefacere din Parco dei Principi am cumpărat un fier de călcat din fier, de pe la 1800 - Îl folosim ca ghiveci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
contează, știe să calce cămășile ca bunica mea, celelalte nu știu să calce, poate pentru că În țările lor nu aveau fier de călcat. — Chiar nu au fier de călcat? se miră necunoscuta, cine dracu’ era? În Italia avem fier de călcat măcar de o sută de ani! La târgul de binefacere din Parco dei Principi am cumpărat un fier de călcat din fier, de pe la 1800 - Îl folosim ca ghiveci. — Oricum pot să spun că poloneza mea știe să facă de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]