608 matches
-
amintesc de glosele eminesciene, de firea înaripata de dragoste a iubitei, de culorile ochilor împrumutați din infinitul cerului albastru: „Din cântec lin, pe strune de vioară/ Să torc spre tine-n taină tandre șoapte/ De Sus să curgă dintr-o călimara/ Praful iubirii peste noi în noapte.” (Aș vrea). Într-o împletire suava a clipei prezente cu cea viitoare (sperata), conștientizând - în fiecare clipă - faptul că poartă în vene sângele strămoșilor săi, departe de țară, departe de cei dragi, dincolo de lumea
GEORGETA MINODORA RESTEMAN -„DESCĂTUŞĂRI – FĂRÂME DE AZIMĂ” (VERSURI VECHI ŞI NOI)-EDITURA ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358280_a_359609]
-
l-ar găsi Gigi, l-ar face măturător în Ghencea - le-a dedicat frumoasa scriere „Ciocoii vechi și noi”, acelora care au mâncat starea stăpânilor lor, ce nu i-au lăsat să moară în mizerie, căci boierii adevărați erau cu călimări la brâu și anteriu, cei făcuți erau și sunt în frac și mănuși albe. Și cât de bucuros a fost boierul Negulici când a primit, cu ospitalitatea-i caracteristică pe avocatul și scriitorul Delavrancea care, auzind că se întoarce Sultănica
POVESTIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357987_a_359316]
-
o piesă de teatru (Titircă sotirescu et copa.) dorința aceasta îl stîpânea atât de tiranic, încâi le spunea unor confrați că piesa e gata. Aici era liniște, putea să se concentreze. N-apucă însă să scrie decât un rând și călimara cu cerneală se răsturnă, pătând mândrețea de scândură netedă și albă. Atunci maestrul se sculă repede și supărat, n-a mai scris nimic. I-a fugit toată inspirația. I s-a părut că e un semn rău. Ca să se răzbune
MASA LUI CARAGIALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 588 din 10 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358108_a_359437]
-
Cântecul broaștei se oglindea în lacul cu ramă de stuf. Versurile sar gardul și fug la fata cu rime în sân. După ureche soarele își prinsese floarea de cireș. Copilul avea prieten un greieruș c-un picior în ghips. În călimară tocul își primea-n vară botezul laic. Trestia tăia în felii dimineața numărând fluturi. În primăvară pământul se bărbierea cu lame de plug. Strângeam amândoi stelele și nucile care cad în zori. O păpădie își plătește cu aur zbuciumul în
PANSEURI ÎN 17 SILABE (I) de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357631_a_358960]
-
care se întâlnesc poeții / stau pe o stea la un murmur de ape / un oraș în care timpul se încovoaie mai greu / fântânile ies cu plinul și întâmpină fiecare suflare / tremurată pe buza lunii / îngeri cu o singură aripă umplu călimări / pentru liniștea umbrelor / în partea asta de lume e altfel îmi spun / iubirile se nasc și nu mai mor nasc șoapte / lucrurile devin fantasme se îmbracă în idei / și așteaptă la răspântia cerului lumina / la porțile orașului suspendat / îngenuncheate sunt
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
Publicat în: Ediția nr. 854 din 03 mai 2013 Toate Articolele Autorului amiroase peste țară ce-a fost cândva picior de plai a cozonac, sarmale și tămâie și din grădina Ta de rai aduce vântul o mireasmă de cireș în călimară să-nmoaie un poet penița în sevă până la plăsele să prindă niște versuri în buchet spre cerul colorat în violet amiroase peste țară a carne sfârâind pe jar și suie tot mai sus trecând Carpații o rugăciune și căință de
AMIROASE PESTE ŢARĂ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344657_a_345986]
-
Acasă > Literatura > Eseuri > VREMEA STILOULUI Autor: Clarissa Emanuela Publicat în: Ediția nr. 1434 din 04 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Am trăit vremea stiloului cu penița, umplut din călimara de sticlă. Încă îmi place scârțâitul surd cu care lasă urme pe foaie. Parcă altfel se înșira cuvintele...Mai cu viața, mai pline de înțeles și simțire. Le poți atinge, pricepe; le poți zâmbi. Le poți strânge la piept și
VREMEA STILOULUI de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360372_a_361701]
-
fi și ele doar povești. Eu încă o deschid pe a mea, în fiecare zi, sperând că voi trăi din nou bucuria de a despături cu grijă o bucată de hârtie scrisă cu cerneală. Cu stiloul cu penița, umplut din călimara de sticlă. sursă foto: internet Referință Bibliografica: vremea stiloului / Clarissa Emanuela : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1434, Anul IV, 04 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Clarissa Emanuela : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
VREMEA STILOULUI de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360372_a_361701]
-
timpul ordonează vieți în rând;tăcut. pe marginile vremiiisi scârțâie durerea câte-un gând...sursă foto: internet... X. VREMEA STILOULUI, de Clarissa Emanuela , publicat în Ediția nr. 1434 din 04 decembrie 2014. Am trăit vremea stiloului cu penița, umplut din călimara de sticlă. Încă îmi place scârțâitul surd cu care lasă urme pe foaie. Parcă altfel se înșira cuvintele...Mai cu viața, mai pline de înțeles și simțire. Le poți atinge, pricepe; le poți zâmbi. Le poți strânge la piept și
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
țineam ascunsă în buzunar,lipindu-mi palmă de ea, să o simt, să nu cumva să o pierd, pana ajungeam acasă, în camera mea. Acolo, ca în mare taină, ... Citește mai mult Am trăit vremea stiloului cu penița, umplut din călimara de sticlă. Încă îmi place scârțâitul surd cu care lasă urme pe foaie. Parcă altfel se înșira cuvintele...Mai cu viața, mai pline de înțeles și simțire. Le poți atinge, pricepe; le poți zâmbi. Le poți strânge la piept și
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
intreg ce-l îndoi. Macul scuturat Sub bolti de catedrală Mă simt din nou vestala Ma-ntorc cu drag la vatră La temelii de piatră. E pasul mai adânc, Mergând un măr mănânc Și umbră mea ești iară, Ieșind din călimara. Copiii-mi ies în prag, Petale-mi strâng cu drag Din macul scuturat În lanul ondulat. Cununa-mi fac, de spice, Pe frunte să-mi ridice; E grea, de rod bogat, E macul scuturat. Cherchez la femme Un barbat își
DIN VOLUMUL ,, CE ENIGMATICĂ EŞTI, FEMEIE .... de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360695_a_362024]
-
atâta timp,un jurnal.” Nu am mai scris de mult în el.Cred că sunt ani. Indiferent ce se va întâmpla,aș vrea să îmi amintesc peste mulți ani,cum era acum,în speranța că ceva se va schimba.Luand călimara cu până de scris și imbatand-o cu albastră licoare,consemna în jurnal:”Am să schimb lucrurile.Cu cât soarta se va încăpățâna să mă facă să sufăr cu atat voi lupta.Pentru iubire,pentru speranța,pentru amintirile dragi.Da-
KARON,CAP 6 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359962_a_361291]
-
mirat de flori Ce-s udate-n roua dimineții Și aroma ta de floare răsărită Printre valurile albe ale ceții. Bunătatea ta cea nesfârșită Cântu-ți de alint la ceas de seară Apa vie a sufletului tău, Măicuță, Mi-este-acum cerneală-n călimară! MAMA ESTE ... Mama este Raiul Ce ades suspină, Lacrima-i curată E prosop de vină! Mama este cerul Cu steluțe dalbe, Înger de Lumină Gândurilor toate. Mama este chipul Zorilor albaștri, Ce la cap veghează Visul printre aștri. Mama e
ALBASTRU GLAS DE ÎNGER (LIRICĂ DEDICATĂ MAMEI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 798 din 08 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360037_a_361366]
-
Acasa > Stihuri > Semne > PE GEANA DIMINEȚII CURCUBEUL Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1378 din 09 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului n meizul cuvintelor coapte în călimări cu cerneala uscată de vânt cineva își moaie gândurile să și le scrie. Tu ai desenat pe fiecare frunză câte o inimă de fluture menită să zboare. Cu toții rostogoliți de roți împiedecate puse la osiile carului mare ne pierdem în
PE GEANA DIMINEŢII CURCUBEUL de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360195_a_361524]
-
noi o sărbătorim cu rodii, O sămânță servești tu, o sămânță servesc eu, Ca și cum am lua leacuri sacre Pentru nemurirea sufletului. El, Eminescu avea darul luminii și visului, Ca și cum natură i-ar fi dat doar lui nemurirea Cuvântului românesc și călimara dorului, Ca și cum El, Eminescu, ar fi trecut prin multe galaxii Și ne-ar fi adus versul dorului că dar, Dorul de părinți, dorul de codru, dorul de izvor, Dorul de țară și dorul de reîncarnabila iubire! O sămânță de rodie
DARUL LUI MIHAI EMINESCU de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340439_a_341768]
-
seamănă leit cu moartea clinică. Noi să fim sănătoși: „Gioconda se mărită/ E nuntă-n cartier/Mireasa-i fericită/ C-o floare prinsă-n păr/Dar cine e alesul, rămâne un mister...” Nu există atâta Românie câtă scenarită clocotește în călimara părintelui fondator al tabloidizării presei postdecembriste, iar istoria este o Giocondă care nu duce niciodată lipsă de pețitori. De unde și certitudinea: „Cu atenție mărită/orice fată se mărită.” Abu Hasan de România nu s-a rușinat niciodată. Nu a plecat
O noapte cât o eternitate () [Corola-blog/BlogPost/338763_a_340092]
-
valoarea artistică primită din partea înaintașilor. Dar cartea reprezintă „hrisovul cel dintâi“, adică documentul care atestă mutația petrecută în viața robilor pământului, din planul material în cel spiritual. Această schimbare epocală, de transformare a sapei în condei și a brazdei în călimară, s-a datorat muncii de veacuri a robilor pământului: „Din graiul lor cu îndemnuri pentru vite / Eu am ivit cuvinte potrivite“. Poezia nu este un simplu joc de „cuvinte potrivite“, ci este o muncă stăruitoare asupra cuvântului. Poetul trebuie sa
Referat: Testament, de TUDOR ARGHEZI () [Corola-blog/BlogPost/339606_a_340935]
-
arhaice și rustice, dar și de expresii argotice: „cârmâz“, „scăpău“, „fraier“, „birlic“, „putoare“. Altă idee din Testament privește ridicarea țăranului din planul material în cel spiritual, fapt care a dat posibilitatea poetului să transforme „sapa în condei și brazda în călimară“. Ilustrativ în acest sens este poemul sociogonic, după cum îl aprecia Tudor Vianu, Cântare omului, volum care se deschide cu poezia „Umbra“, continuând apoi cu ridicarea omului la verticală, răscoala omului împotriva zecilor de dumnezei. Cu ajutorul mâinii, comparată de poet cu
Referat: Testament, de TUDOR ARGHEZI () [Corola-blog/BlogPost/339606_a_340935]
-
Acasă > Redacția > Autori > TEMNIȚA CĂLIMĂRII Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 580 din 02 august 2012 Toate Articolele Autorului Curelciuc Bombonica Scurt CV - născută la 1 martie 1956 în localitatea Săsarm, comuna Chiuza, jud. Bistrița-Năsăud; - absolventa a Facultății de Filologie a Universității “Babeș-Bolyai” din
TEMNIŢA CĂLIMĂRII de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 580 din 02 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340761_a_342090]
-
Negru pe Alb, 2011; - "Cartea mea de ghicitori", Antologie de literatură pentru copii, Ed. Armonii Culturale, 2012. Public pe mai multe site-uri: Confluente Românești, Negru pe Alb, Cleopatra-casa gândului, Rețeaua literară, www.poezii.biz, Însemne culturale. Referință Bibliografica: Temnița călimării / Curelciuc Bombonica : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 580, Anul ÎI, 02 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Curelciuc Bombonica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
TEMNIŢA CĂLIMĂRII de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 580 din 02 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340761_a_342090]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > VIAȚA M-A ÎNVĂȚAT TRĂIREA DRAGOSTEI Autor: Elena Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 584 din 06 august 2012 Toate Articolele Autorului Scrisul este pentru mine ca și cum mi-aș înmuia degetele sufletului în călimara vieții și aș face iubirea să existe pe foaia clipelor. Am învățat să gust limpezimea unei lacrimi, candoarea unui surâs, eternitatea unei clipe. Am învățat să simt tremurul unei flori, atingerea diafană a fluturilor, frumusețea inimii... Și astfel Viața m-
VIAŢA M-A ÎNVĂŢAT TRĂIREA DRAGOSTEI de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340881_a_342210]
-
rând și-au ocupat locurile bine cunoscute, bunica care tocmai sosise de pe drumuri, fratele meu care uitase să își spele mâinile și dragul meu, tata. Acel tata, ce îmi citea gândurile înainte să le rostesc, ce alerga la școală după călimara de cerneală uitată în bancă scăpându-mă de păruiala mamei, care citea pe nerăsuflate”Magazin Istoric” pentru care uneori renunța la pachetul de țigări, tata, dragul meu tată, care ne trezea în fiecare dimineață de Crăciun cu”Ziurel de ziuă
ASTA SUNT EU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341503_a_342832]
-
scurt. Ultimii doi ani de viață au fost plini de rătăciri și comportament de alcoolic, dar a continuat să scrie opere poetice de calitate. Se zice, ultima poezie el a scris-o cu sânge, sânge autentic. Terminându-se cerneala în călimară, și-a tăiat venele și a scris mai departe. Iată cum a fost. În 1925 Esenin se căsătorise cu a cincia soție, Sofia Andreevna Tolstaia, o nepoată a scriitorului Lev Tolstoi. Ea a încercat să-l ajute, dar el suferi
RELIGIA DRAGOSTEI. (3) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342045_a_343374]
-
de gheață Identitatea anotimpului pare pier dută pentru totdeauna Ecoul viitorului nu mai trezeș te pe nimeni Și eu am buzunarele burdușite de mor minte Când iată soarele apune ca un chiștoc de țiga ră Alo e cineva acasă Din călimară se înalță luna ini ma mea albastră Galaxia Gutenberg dă colțul indes cifrabil(ă) tăcerea indescifrabilă Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ Referință Bibliografică: EREZIE PERPENDICULARĂ / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1144, Anul IV, 17 februarie 2014
EREZIE PERPENDICULARĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342006_a_343335]
-
tocmai înalt, suplu, brunet, cu ochi negri, arzând parcă de o febră interioară. Este așezat la o masă de lemn, frumos încrustată cu motive reprezentând animale fantastice. Ascultă întristat vuietul vântului turbat, apoi ia pana în mână, o înmoaie în călimară și începe să scrie: „Parue - nec inuideo - sine me liber, ibis in urlomei mihi ; quod domino non licet ire tuo !” și instantaneu în minte îmi răsună traducerea în limba romană: “Tu vei merge, mica mea carte fără mine în oraș
TIMPURI ANCESTRALE (REVIZUITĂ) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342323_a_343652]