598 matches
-
posteritatea critică a unei opere viabile. Un răspuns scurt poate fi dat după un oarecare răgaz de meditație critică, luând în seamă și numeroasele studii și monografii care i s-au consacrat, dar ținând cont mai cu seamă de sugestiile călinesciene. Poezia lui Goga se vrea regia unei suferințe ridicată la rang universal: este o suferință a lumii sau, cu exprimarea din Rugăciune, "jalea unei lumi". Ea are revelația ființei răvășite, a universului pustiit, cu echilibrul și armonia pierdute. Frântura finală
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
vizibilă, dar mereu angajanta printr-o subtilitate ori câte un cuvant pilduitor. În linia cotidianului prea des invocat de mulți poeți contemporani, până la a compromite nivelul creației cu lucrătura estetică, Virgil Dumitrescu se detașează cu bunăvoință de toți, nu cântând călinescian lucrurile din casă, nici reluând notă blestemelor argheziene ori derizoriul mironparaschivesc. El este mai precaut în această privință. În schimb, pe canavaua jocului barbian, a poeziei frigide, gen Mallarmé sau Șerban Foarță (născut și el tot în iulie (8, 1942
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
primul aspect, poemele sunt construcții bine chibzuite și îndelung șlefuite, parcă la „școală maiștrilor” (unele poartă semnul „maistrului” așezat sub titlu: Cuvântul - sărbătoarea poeților (după o idee de Al. Philippide), Geometrul de la Păltiniș barbiana, Sâmburele personal barbiana, În viața muntelui călinesciana, Picătură de primăvară bacoviană, S-a revărsat argheziana, Secerat blagiana; altele prin dedicație: Nu ne-am nuntit lui Cezar Baltag, Vânat lui Vl. Streinu, Marmură zeiasca admirând statuia zeiței Venus din Milo, Zaruri lui V. G. Paleolog; și în cele mai multe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
-i o mare scofală...!“ // „Eu n-am Ducipal - ar fi fost prea banal...! / Am Ciber-Pegas, dar dear fi și un cal...“». Va urma. Dintre toți care au scris despre opera și personalitatea savantului de la Chișinău, Eugen Simion l-a portretizat, călinescian, cel mai bine. Mihai Cimpoi are „figura și semnele comportamentale ale unui răzeș din epoca lui ștefan cel Mare. Voinic, țeapăn, niciodată grăbit, cu vorba domoală [...]ține drumul drept, pe la mijloc, și, de-i pornit într-o direcție, n-o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Alexandra Ciocârlie, Alexandru Farcaș, Nicolae Mecu, Pavel Țugui și Daciana Vlădoiu, prefață de Eugen Simion, Academia Română/ Fundația Națională pentru Știință și Artă, colecția „Opere fundamentale”, București, 2012, 1176+1549 p. Nu s-a bucurat de interesul meritat ediția de Opere călinesciene de la Fundația Națională pentru Știință și Artă. Nici măcar volumele de publicistică postbelică ale criticului nu au suscitat dezbateri, cu toate că furnizează probe atât detractorilor (care au acuzat în repetate rânduri deriva morală a personajului), cât și apărătorilor săi (care au scos
Călinescu dezolat și dezolant by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3071_a_4396]
-
sau din alte considerente, se integrase (nu fără dificultăți și perioade de refuz). Ediția coordonată de Nicolae Mecu și realizată împreună cu Alexandra Ciocârlie, Alexandru Farcaș, Pavel Țugui și Daciana Vlădoiu este, dincolo de gustul amar pe care îl lasă unele texte călinesciene, o adevărată revelație. Categoric, lectura acestor ultime două volume nu trebuie să facă abstracție de primele zece, care redimensionează inclusiv dezbaterea morală. Publicistica postbelică ne arată că G. Călinescu pregătea o nouă istorie a literaturii române, în care elementul istoric
Călinescu dezolat și dezolant by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3071_a_4396]
-
sa (vezi studiul despre Alexandru Philippide). Recuperarea scriitorilor interziși, chiar făcând concesii ideologice, îl află pe Călinescu - trimit, de exemplu, la articolul său din 1963, Titu Maiorescu socialist !? - acolo unde trebuie, adică în prima linie. Între concesii și curaj, spiritul călinescian desenează un balet complicat, care scoate în întregime cazul său din cadrul general al compromisului cu Puterea pe care îl face scriitorul român în perioada comunistă. Prefața lui Eugen Simion, ce deschide volumul al XII-lea, restabilește, de altfel, măsura în
Călinescu dezolat și dezolant by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3071_a_4396]
-
complicat, care scoate în întregime cazul său din cadrul general al compromisului cu Puterea pe care îl face scriitorul român în perioada comunistă. Prefața lui Eugen Simion, ce deschide volumul al XII-lea, restabilește, de altfel, măsura în judecarea gândirii culturale călinesciene, gândire în care se insinuează (și) cedările regretabile din ultimii ani de viață. Această gândire culturală și literară rămâne, în mare parte, intactă și o ghicim, adesea, chiar și sub faldurile steagurilor roșii care, altminteri, flutură în textele criticului dintre
Călinescu dezolat și dezolant by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3071_a_4396]
-
mare parte, intactă și o ghicim, adesea, chiar și sub faldurile steagurilor roșii care, altminteri, flutură în textele criticului dintre 1963-1965. De-abia acum, după încheierea acestei ediții monumentale, se poate scrie cu adevărat o monografie a vieții și operei călinesciene.
Călinescu dezolat și dezolant by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3071_a_4396]
-
gust estetic educat, rafinat. Ceea ce la Călinescu avea să devină o propoziție categorică: "Numai intelectualii adevărați l-au priceput cum trebuie pe Creangă". Pe bună dreptate, remarca Mircea Scarlat: "Ibrăileanu a semnalat câteva adevăruri evidente criticului lucid; va veni rostirea călinesciană spre a le impune". Despre un text al lui E. Lovinescu, tânărul eseist scrie că "ar trebui ascuns cititorilor...". Mircea Scarlat nu-și poate reprima regretul profund în fața comentariului unui mare critic care dovedește o cu totul surprinzătoare neînțelegere a
Mircea Scarlat și posteritatea lui Creangă by Constantin Coroiu () [Corola-journal/Imaginative/10224_a_11549]
-
neînțelegere a operei lui Creangă. în deceniul al treilea, cel care a avut intuiția unui Creangă - mare scriitor, mare artist, a fost B. Fundoianu, eseul acestuia conținând - remarcă Mircea Scarlat - cele mai multe sugestii estetice, pentru ca în deceniul următor să apară sinteza călinesciană rămasă neîntrecută în opinia autorului cărții la care mă refer. El comentează pătrunzător și inspirat faimoasa monografie, care, și ea, "se structurează în jurul relevării naturii exponențiale a lui Creangă". Călinescu - considera criticul - călinescianizează, așa-zicând, multe afirmații ce nu-i
Mircea Scarlat și posteritatea lui Creangă by Constantin Coroiu () [Corola-journal/Imaginative/10224_a_11549]
-
l-a avut în cultura română într-o epocă în care aceasta se afla în plină tranziție și în căutarea unui destin mai înalt." Sau Mircea Zaciu despre Eugen Simion: "Continuator al lui E. Lovinescu, dar fructificând adesea și sugestii călinesciene, el se identifică subtextual cu cel dintâi, prin asumarea unui tablou cvasi-complet al literaturii din ultimele cinci decenii de istorie românească. Actul critic-analitic este continuu confruntat cu perspectiva istorico-literară și cu demersul teoretic modern, ale cărui tendințe și soluții S.
Un nou dictionar by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/10131_a_11456]
-
poezia românească, o redescoperă cu toată încărcătura experienței europene câștigate între timp. Experiență, desigur, dar și entuziasm, dar și subiectivitate care poate ajunge la eroare; în fine, toate atributele unui poet care interpretează poezia. Modelul lecturii pare a fi cel călinescian: limbajul care se mlădiază după autor; umor, simpatie față de lumea "colegului". Lectura făcută lui Ion Budai-Deleanu mi se pare excepțională: autorul }iganiadei e văzut ca deschizător al limbii literare (,neajungerea limbii mă desmântă"1), care lasă poeticul să "șuguiască" în
Istoria poeziei ca jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Imaginative/10437_a_11762]
-
al limbii literare (,neajungerea limbii mă desmântă"1), care lasă poeticul să "șuguiască" în neologisme precum "prioiecturi" sau delectabile sintagme (,soarte scârbeață", "gură vorbeață", "noroc schimbaciu", "gură mâncace"). Ilie Constantin se distrează ca la... desene animate redescoperind, în pomenitul stil călinescian, modernitatea epopeii (,Bidiviul se îndepărtează învăluit într-o eroare de concordanță a timpurilor verbale, ea însăși precedată de o fastuoasă cacofonie: Calul fugi ca când nu i-ar păsa"). Într-adevăr, Budai-Deleanu a fost un european avant la lettre și
Istoria poeziei ca jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Imaginative/10437_a_11762]
-
stabilit în Canada din 1979, propune o rescriere în versuri a basmului românesc atipic al lui Petre Ispirescu (1830-1887), Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, el nu face altceva decât, printr-un demers destul de temerar, să pedaleze pe sugestia călinesciană a dimensiunii poematice a oricărui basm, cu atât mai mult a unuia încărcat de permanentă și stringentă filozofie folclorică. Departe de patrie, poetul se identifică în mare măsură cu protagonistul pe care, odată cu înaintarea în vârstă, dorul îl răvășește până la
RESCRIEREA – O FORMĂ DE INTERTEXTUALITATE de ION ROŞIORU în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364215_a_365544]
-
substanței adevărată a literaturii române. În cazul lui George Călinescu, mentorul sau, după cum scrie în prefață Teodora Mîndru, criticul evadează din sfera teoriei, consacrându-se, așa cum o face la mai toții autori cuprinși în această carte, istoriei literare de tip călinescian, animat atât de istoriografie, dar și de explicațiile antropologice din literatura. În “Portret de critic tânăr Eugen Lovinescu “ Artur Silveștri citește opera acestuia prin perspective documentului, în marginea căruia construiește ipoteze critice, așa cum o face în cele două articole dedicate
ARTUR SILVESTRI-UNIVERSUL LECTURILOR FERICITE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351178_a_352507]
-
spirit a sfântului limbii române, marele Eminescu. Alteori, parfumul de liliac provoacă reverii ale unor trăiri adolescentine; ori obiecte familiale ca prezența linguriței de argint, aroma dulceții de prune cu sîmbure de nucă, gustul baclavalei recrează atmosfera interioarelor ca în călinesciana”carte a nunții “. Prin asemenea clivaje, prin portaluri apărute în falii de timp autorul ne conectează mereu la timpul universal în care identificăm clipa, trăind romanul postmodern al povestitorului demers” în căutarea timpului pierdut“. Prin fluxul memoriei afective, autorul își
ANTONIA BODEA PRECUM CURSUL OLTULUI ÎN GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355073_a_356402]
-
scris și sub pseudonim Cezar Vraja aforisme Privind viața însă criticul, fascinat de speculația morală judecă literatura înfuncție de idealul discreției, modestiei. Viața lui Eminescu Viața lui Creangă Nicolae Filimon Enigma Otiliei Cartea nunții sunt câteva repere din Calea netulburată călinesciană. Pentru critic lumea eroii literatura există realiter, este vie,ca un joc cu solide informații dominate de impulsul cunoașterii informative. Percepția directă și tehnica documentării la critici sunt efecte de eruptivă bucurie. Referință Bibliografică: IBRĂILEANU ȘI CĂLINESCU-TEORII CRITICE / Florica Ranta
IBRĂILEANU ŞI CĂLINESCU-TEORII CRITICE de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362687_a_364016]
-
Mama soacră decedată”/ Și-au intrat colindătorii:/ -O, ce veste minunată!” (Ioan Toderașcu, Telegramă de Crăciun, p. 36). Antologia De la agonie la ext(h)az depășește în multe dintre piesele ei nivelul diletantismului, „al demonstrațiilor de banchete”, după o expresie călinesciană, orchestrând tonuri dintre cele mai diverse, de la satira mușcătoare la grația de madrigal sau poza teatrală infatuată, făcând dovada unor talente a caror traiectorie merită urmărită. Referință Bibliografică: Câteva considerații pe marginea antologiei de catrene și epigrame De la Agonie la
CÂTEVA CONSIDERAŢII PE MARGINEA ANTOLOGIEI DE CATRENE ŞI EPIGRAME DE LA AGONIE LA EXT(H)AZ , EDITURA EDO, BUCUREŞTI, 2012 de SORIN OLARIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359681_a_361010]
-
reducând lumea la persoana mea. În acest al doilea Cosmos al poeziei nu intră, prin urmare, decât elementele de biografie, nimic inert și fără semnificație. Celălalt univers e mai bogat și plin de obiecte indiferente”. (op.cit., p.113) În accepție călinesciană, poezia Georgetei Resteman este expresia reveriei poetice asupra solitudinii omului în cosmos. Și dacă, după cum afirmă Călinescu în opera citată, „singurătatea poeziei și a visului ne scoate din jalnica noastră singurătate”, poeta se situează în acest al doilea cosmos în
POETICA SIMFONIEI IUBIRII DIN STIHURI – COMORI DE MIR de CRISTINA MARIA NECULA în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359153_a_360482]
-
critico-auctorial, diferit de cel uneori cam prea „statistic”, al lui Călinescu (mutatis mutandis, Călinescu este infinit mai subiectiv decât Mircea Dinutz!). Poate că între cele două poziționări, cea obstinat și aproape exasperat personalizată, a lui Mircea Dinutz, și cea „statisticizată”, călinesciană, ar trebui să se medieze În definitiv, exasperările auctoriale ale lui Mircea Dinutz provin din conștiința muncii sale cât se poate de conștiincioase, devotate până la martiriu - dar rezultatele ei rămânând Golgotă fără Cruce, „voci în pustie” - din conștiința realității, fundamental
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]
-
Davilla“ ș. a.), dar și în umbra de fidelitate a istoriei Valahimii (îndeosebi, cele „cu centrul constructiv-gravitațional aflat sub celebre discursuri, ca, de pildă, eroul central, Alecu / Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri ș. a.), cât și câteva „personaje-crochiuri“ în manieră călinesciană (ca „parizianca“ doamnă Leroi, o «mahalagioacă sadea» ș. a.). Tipologic, „ex-regele“ / „ex-domnitorul“ valah, Grigore Alexandru Ghica, adică Grigore al V-lea Ghica (despre care istoria spune că, atât cât a ocupat tronul Moldovei, a convins că-i un adept al principiilor
UN ROMAN ISTORIC ÎN CALIGRAFIA UNUI HAIJIN VALAH de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374369_a_375698]
-
am dat seama că o adevărată istorie, fie ea și critică aș fi putut-o scrie si eu. Asta “critică“... i-a suflat-o la ureche, ca idee, G. Călinescu, dar ce a ieșit nu mai are în ea nimic călinescian. Istoria lui Călinescu fiind genială e unică, modelul ei nu poate fi repetat, decât cu riscul eșecului, cum e și cazul Istoriei Dlui Manolescu, o “victorie a unei ambiții” și cam atât. Istoria critică de N.M nefiind decât opera
INTERVIU CU SCRIITORUL ION MURGEANU de LUCREŢIA BERZINŢU în ediţia nr. 17 din 17 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344940_a_346269]
-
ambiții” și cam atât. Istoria critică de N.M nefiind decât opera unui belfer orgolios și a unui suflet uscat și complice cu clientela sa. Am scris despre cartea aceasta, însă din respect pentru amintirea tânărului Manolescu, al cărui talent “călinescian” l-am admirat, am căutat cât s-a putut,să mămențin în limitele unui bun simț elementar... Lipsesc multe din cartea Dlui N.M, și cele ce sunt tratate sunt, în mod ciudat, cam improvizate. “Noua literatură” este o varză
INTERVIU CU SCRIITORUL ION MURGEANU de LUCREŢIA BERZINŢU în ediţia nr. 17 din 17 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344940_a_346269]
-
mamei: schimbi cămașa, schimbi norocul. Deși norocul vieții mele a fost că bunul Dumnezeu m-a predestinat să scriu poezie și despre poezie. Criticul de care vorbesc se numește Gh. Grigurcu, observând și el, de la început chiar, justețea verdictului critic călinescian, “inspirația năvalnică și uneorisolemn exaltată, temperamental solar...” Oricât de modești amfi, totce am scris e scris în acești parametri de însuflețire și rigoare. Deși, se știe: modestia ucide poezia...Poate de aceea și sunt un cititor zilnic de Biblie, mai
INTERVIU CU SCRIITORUL ION MURGEANU de LUCREŢIA BERZINŢU în ediţia nr. 17 din 17 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344940_a_346269]