450 matches
-
și Amelia Prescott intrând, cu cătușe la mâini și câte un plasture lipit pe gură. Bărbatul îl privi fără să se tulbure pe fostul său agresor, dar femeia se cutremură văzându-l pe Gosseyn. O clipă se luptă vizibil cu călușul. Renunță apoi în silă și-i făcu lui Gosseyn un semn de neputință clătinând capul. O privi cu compătimire. Acesta era rezultatul deducțiilor sale că Prescott ar înclina mai mult către non-A decât către bandă. Prescott o trădase. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
n-ar mai fi fost nevoie să-i astupe gura cu plasturele. Ar fi lăsat-o să-și asume aparența unei simple prizoniere, fără precauții s-o împiedice să vorbească. Neplăcut era doar pentru soț, obligat să suporte și el călușul. Dar oricare ar fi fost scopurile urmărite cu această comedie, Gosseyn se hotărî să-i respecte regulile. El știa cine-i Prescott și ceilalți ignorau asta. Era unul dintre puținele sale atuuri într-o partidă în care cărțile împotriva lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
în timp ce trei gardieni solizi o aduseră pe femeie. Se părea că aceasta le opusese o oarecare rezistență. Coafura Ameliei Prescott era desfăcută, iar obrajii împurpurați. Mâinile îi erau legate la spate și respira gâfâit. Probabil îi puseseră la gură un căluș transparent, căci ― văzându-l pe Gosseyn ― buzele i se agitară în inutile și frenetice eforturi. În cele din urmă, femeia se potoli, ridicând resemnată din umeri. Îi zâmbi cu tristețe ― dar ea nu-și pierduse demnitatea. X îl privi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
animalele și n-am învățat încă să raționăm cu adevărat ca ființe umane. A.K. John Prescott ― agent galactic? asta, se putea admite. Bărbatul întins pe divan, îi privea. Părul său blond părea ciudat de alburiu sub lumina puternică. În ciuda călușului care îi umfla obrajii colțurile gurii schițau un slab surâs: Gosseyn zise cu dezgust: ― E de-a dreptul infect. Tipul ăsta a lăsat să-i fie asasinată nevasta în cadrul unui incident dintr-o înscenare menită să mă convingă de buna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
detaliilor, în mai puțin de 3 minute reuși o bună imitație, inclusiv o pronunție șoptită destul de clară. ― Și acum― zise Gosseyn tăios ― vom stoarce chiar de la domnul în cauză detaliile aranjamentelor cu amicii de afară. Se aplecă și-i scoase călușul. Dezgustul pe care îl resimțea i se ghicea, probabil, în gesturi; ori poate Prescott se gândea la ce i-ar fi făcut el însuși într-o situație asemănătoare ca să-și procure informațiile dorite. În orice caz, le vorbi fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
În curând se va face ziuă și ceața începe să se ridice. Le-am spus că plecăm. Hai! Își înhăță valiza cu documentele privind creierul lui Gosseyn. Acesta îl mai întârzie o clipă, cât să-i (mai) pună din nou călușul prizonierului, și-l întrebă: ― Unde mergem? Kair era exaltat ca un puști în plină aventură. ― Ei bine, vom acționa ca și cum n-am fi supravegheați. Unde mergem, sunt sigur că nu te-aștepți să ți-o spun de față cu domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cum să dea înapoi, își dădu seama că trebuie să ia în considerare și acest aspect. O surprinse în pat și-i astupă gura cu palma până când reuși să o lege și, în cele din urmă, să-i pună un căluș. Apoi aprinse lumina și-i zise, privind-o. ― Îmi pare rău c-am fost așa de brutal cu tine. El regreta sincer. Dar în spatele cuvintelor rostite se mai afla ceva. Speranța că, odată localizat și apoi distrus Distorsorul, ea îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
apăru pe un drum, la vreo 300 de metri. Se îndreptă în viteză spre Mașină și dispăru de sub o copertină metalică. Mai trecură două minute și reapăru descărcat. Fără să spună ceva, Gosseyn o dezlegă pe fată și-i scoase călușul. Încerca o vagă nemulțumire, un inexplicabil sentiment de frustare. 22 "QUISNAM IGITUR SANUS?" (Deci cine-i cu mintea sănătoasă?) Horațiu ― Satire ― II Patricia Hardie se ridică pe marginea patului și-și frecționă brațele pentru a-și restabili circulația sângelui. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
din aceștia și se apucă de treabă. Mai întîi scoase un captator de sunete și în timp ce asculta discuția din cameră își descarcă mai multe aparate. Cînd gărzile se repeziră înăuntru "cu sacul", care era pur și simplu un fel de căluș, așteptă pînă aproape de clipa cînd trebuiau să i-l lege peste cap și apoi coborî un braț mecanic și-l smulse, aducîndu-l în propriul său spațiu. Apoi se așeză, cu degetele pe clapele de control al timpului, asteptînd să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
său cotidian. Luați prin surprindere, garda și Olrik fură cap turați fără vreun zgomot. Misiunea de recuperare a lui Tournesol nu dăduse greș, iar inamicul cel mai redutabil, arhitectul viitoarei lumi borduriene, se afla în mâinile lor. Legat și un căluș în gură, Olrik rămase alături de soldatul din gardă. Rebelii își continuau drumul lor către inima centralei borduriene. Oricât de temerar ar fi putut părea, un atac direct împotriva locului în care se afla Sponsz, comandantul suprem, era unica soluție. Lipsiți
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
gândind că în acest veac bezmetic se puseseră „La gură strajă, inimii lăcate:/ ...Privești ca orbii și vorbești ca muții,/ Strivit de veacul marii prostituții/... Ci noi mai stăm.../ în așteptarea unui ceas mai pur.../ Cu toate că/ ...un gâdeluș/ Născocise un căluș/...Și de-atunci, din vremuri vechi,/ Gură n-ai și n-ai urechi./ Când ți-i dor de unt și pită/ Dumici vorba răzvrătită.” în poezia Țăranii, această nobilă pătură socială atât de răbdătoare conchide lapidar: „Țăranii.../ Din când în
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mâini îi puseseră deja la gură o fâșie de material, ca un batic făcut sul. Nimeni nu spunea nimic. O traseră din stradă înapoi în tunele - departe de ochii lumii. Ce se întâmplă? Cine sunteți? încercă ea să spună prin căluș. Știind că vorbele erau inutile, adăugă: și ce ați făcut cu Uri? Doi dintre bărbații din fața ei înaintară un pas, ca și cum ar fi anticipat și încercat să prevină o reacție violentă. Și aveau dreptate: instinctiv, încercă să scape. Se chinui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
voiau să vorbească, dar tocmai o făcuseră. Un cuvânt, e adevărat, dar e și ăsta un început. Fusese o negociere la scară mică. Fuseseră nevoiți să cedeze ca să obțină cooperarea ei. Poate că fusese legată și redusă la tăcere prin călușul acela, dar în termeni de mediere era convinsă că prima rundă era a ei. Păreau să fie cel puțin cinci oameni în mașină; doi bărbați de o parte și de alta a ei, îngrămădiți în spate și simțea, de asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
permisiune. Pentru că acum simțea mai multe mâini plimbându-se pe trupul ei, unele atingându-i picioarele, altele mișcându-se, aproape ca niște mângâieri, pe spatele ei. Era dezorientată. Fără să se gândească, strigă, dar se auzi doar glasul înnăbușit de căluș. Simți că îi vine din nou să verse. Mâinile se mișcau metodic, palpând în sus și în jos fiecare picior și braț, ca un control de securitate într-un aeroport. Desigur, se gândi. O verificau. Simți cum îi umblau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ochii grupului de bărbați mascați, cu fundul în sus și orificiul deschis pentru inspecție. Un spasm involuntar de protest îi făcu mușchii să se contracte. Dar nu putea să se miște. Obiectul se retrase cu asprime și Maggie țipă în căluș. Dar durerea era amestecată cu ușurare. Cu siguranță acum avea să se termine. Simți mâinile întorcându-i trupul, astfel încât acum se afla chiar în fața bărbaților. O împinseră în spate și simți că era așazată pe un fel de suprafață, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
era așazată pe un fel de suprafață, poate o masă. Îi depărtară picioarele și unul din ei aprinse o lanternă, îndreptând-o spre ea; apoi simți niște degete care îi cercetau interiorul vaginului. Urletul ei de indignare fu înăbușit de căluș. Își dori să lăcrimeze, dar ochii îi erau uscați. Ca și cum oroarea asta ar fi fost prea îngrozitoare ca să poată fi exprimată prin lacrimi. Se auzi un sunet, cel al unei uși deschizându-se, al altcuiva intrând în cameră. Ajunge, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
înapoi tricoul peste cap, punând din nou blugii pe ea. Lucrau în viteză, ca mâinile de pe o scenă care ar fi făcut un schimb rapid de costume, înainte de următorul cadru. Ajunseră în cele din urmă și la față, desfăcându-i călușul - ceea ce declanșă un acces instantaneu de tuse - și, la sfârșit, dându-i la o parte legătura de la ochi. După asta, o împinseră în jos, făcând-o să se așeze pe un scaun tare, de lemn. În timpul care îi trebui pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
am prădat. Păi, am intrat în casă altădată, când nu era el. Pe sus, pe luminator, avea o casă d-asta, naționalizată. Am văzut tot, n-am luat nimic. Voiam banii, nu obiecte. Și-am intrat noaptea, i-am pus căluș în gură să nu țipe, i-am luat banii și-am plecat. Aveam doar mănuși. Mănuși, ciorapi peste încălțăminte și dădeam cu șprei, așa pe unde treceam. Aveam eu ideile lu’ prietenul meu ăsta, Lupu Gheorghe, cu mirosul. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
televizoare, am luat combine, am luat camere de luat vederi, serviciu de argint. Acuma, Leo ce-a zis? - Dom’le, nu se poate, banii sunt în casă. S-a dus peste bătrân. Singur. Nu s-a auzit nimic, omul avea căluș. A venit de-acolo plin de sânge. Avea sânge pe mâini, pe piept. Și privirea turbată. Și-atuncea, am paralizat, cum se zice. Și când m-am dus eu să văd, deja dădea în ea angro. Șaișpe lovituri i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Ea“ (în Contimporanul, anul II, nr. 33, 3 martie 1923), unde figura Libertății planează - spînzurată - deasupra „noului ev”: „De curînd, poliția tuturor neamurilor a prins-o ca pe o prostituată, și din steagurile a treizeci de națiuni i-au ghemotocit căluș pestriț și au spînzurat-o pe furiș noaptea, deasupra planetei... Cine, oare, se gîndește la fața-i vînătă și crispată, la limba cinic turgescentă, deasupra baletului universal, la ochii ei care-și holbează idealurile, respinse, în viitor; la pletele-i violente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
recunoștință; în schimb percepeam aproape fizic câtă durere purta în suflet. Acum, că era în fine gata să-mi povestească ceea ce i se întâmplase, părea rece și detașat, vorbindu-mi ca și cum ar fi relatat întâmplările altcuiva. Fusese capturat, legat cu căluș în gură și dus de braț în jos pe o scară. Cu o dagă împungându-i ceafa, îl obligaseră să se uite printr-o deschizătură din ușă la măcel. După care îi puseseră o glugă pe față și îl duseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la mare, într-un loc plin de dune și de stufăriș, fuseseră dezlegați și li se dăduse apă să bea. Un băiat pe nume Alo, nepot al ducelui de Trento, murise sufocat de sângele care îi țâșnise pe gură din cauza călușului. Îl îngropaseră în nisip, după ce cadavrul îi fusese luat în șuturi. Acolo se afla un vas și mai mare. Mai întâi se îmbarcase solul exarhului împreună cu bărbatul căruia îi ziceau Andras. La sosire, fuseseră din nou încărcați într-un car
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
asta. Știam doar că vreau să mor. Nimic în afară de moarte nu putea pune capăt groazei. Nimic în afară de moarte nu mă putea împăca cu imaginea lui Shalem măcelărit, sângerând, omorât în somn, pe neașteptate. Dacă nu mi-ar fi scos cineva călușul când am vomitat, mi s-ar fi îndeplinit dorința. Tot timpul cât a durat drumul înapoi la corturile lui Iacob, am urlat în tăcere. O, zei. O, cerule. O, Mamă. De ce mai trăiesc? CAPITOLUL OPT Am fost prima de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lui Loïc, sălbatica lui dorință de a-i spune totul surorii lui, și apoi plecarea precipitată a lui Yvonne pe continent. Am să-l fac eu să tacă. Cuvintele căpătaseră sens cînd aflase că Yvonne Încercase să-i pună definitiv căluș Mariei și că fusese plasată În arest preventiv la SRPJ la Brest. Gwen o apărase pe mama ei cu energia disperării. Yvonne era o femeie dură, intransigentă, crudă chiar. Putea uneori să Încerce o plăcere perversă făcîndu-și aproapele să sufere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
somn... A intrat în întuneric, nu-și mai vedea trupul de la brâu în jos... Hohote sinistre luară locul corului fecioarelor. Căldura din adâncuri îl dogorea, îl sufoca. Vru să se trezească, dar nu putea, se simțea legat fedeleș și cu căluș în gură. Trupul parcă nu era al lui... fața lui, nu era a lui, nu avea barbă, pomeții nu-i ieșeau afară, îi veni să strige prin somn: Asta, nu-i fața mea! Asta, nu-i fața mea!”, dar glasul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]