1,177 matches
-
și vechea mea siguranță părea să fie numai o fascinație pe care întotdeauna am avut-o în fața vieții. Starea simțurilor era capricioasă și plină de furie. Nu mai credeam în nimic. Într-o seară, a venit Reli în vizita în cămăruța mea - dorea să mă ajute să avortez. Era rudă cu un celebru chirurg, fost profesor la Facultatea de Medicină, poreclit de femei Doctor Amorel. Era bătrân și sărac și făcea avorturi ilegale ca să se întrețină. - În cazul tău, spunea Reli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Dormeam fericită în sângele meu. La miezul nopții am fost trezită de un zgomot ciudat la ușă. M-am îngrozit, apoi m-a liniștit gândul că ar putea să fie câinele vecinului de la parter. Sângele meu, poate, îl mânase spre cămăruța mea. M-am ridicat pe două picioare, m-am dus până la ușă și am dat cu piciorul în ea strigând: „Marș!“. Da, era câinele, l-am auzit schelălăind, ca și cum mi-ar fi recunoscut vocea. M-am așezat în pat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ultima mea scrisoare, foarte veche, era pe masă sub ochelarii lui tata. Pe perete - desenele mele frumos înrămate. Amurgul cădea peste ele cu o lumină semănând cu o piele îmbătrânită. Era o vară apăsătoare în București. M-am întors în cămăruța mea, plimbându-mă în lung și în lat. Mi se părea că pământul mi se clătina sub picioare. Simon s-a întors pe neașteptate la București, căutându-l pe Nunu. Apoi ne-am întâlnit toți trei. Simon m-a cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
vor cu femeile, apoi dispar. Pe el însuși nu se punea în categoria bărbaților. Apoi a tăcut. La sfârșit a încercat să-mi sărute picioarele, dar l-am respins și i-am spus noapte bună, părăsind atelierul lui mare pentru cămăruța mea de la mansardă. Când a sosit timpul călătoriei noastre în Franța, Nunu s-a îmbătat și și-a rupt clavicula. Am luat avionul singură, exact așa cum mă visase odată mama. Aveam de gând să nu mă mai întorc niciodată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
fi exultat sălbatic. Probabil că tocmai această comuniune de spirit, această sentimentală comuniune cu mulțimea a protejat, în jocul meu, imaginea de sine, o imagine care mi s-a arătat parcă aievea după câteva zile. Stând culcat pe divan în cămăruța mea întunecată, mi-am închipuit că, pe o estradă așezată în mijlocul unei piețe pline de lume, mi se aduce pentru execuție un băiat neamț. — Taie-l! mi se spune, nu, mi se ordonă, Omoară-l, taie-i capul, taie-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
deja iarnă și te apropii de fereastra de sub pervazul căreia radiază o căldură uscată, îți dai seama ce izolată e camera în care te afli. În funcție de dispoziția sufletească, această izolare îți dă senzația de confort sau de însingurare. De la fereastra cămăruței mele, văd drept în față peretele casei vecine cu șuvițe de ciment încremenite pe cărămizi; dacă privesc în jos, pot admira locul străjuit de un mic turn pe care portarul nostru Matei îl numește pompos grădina stăpânilor. E, însă, suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
juram că n-am să mai pun piciorul pe acolo. Dar, când, peste câteva zile, Stein mă chema la telefon, mă duceam din nou la el. Mă duceam, probabil, pentru a-mi savura sila. Adeseori, stând culcat pe întuneric în cămăruța mea, îmi imaginam că, iată, mă ocup de un comerț oarecare. Afacerea merge ca pe roate, iar eu îmi deschid un cont în bancă, în timp ce Stein, ajuns la sapă de lemn și în zdrențe, aleargă la mine, îmi caută prietenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
îngropăm pe banii primăriei. De ce râzi? întrebă Pop, mirat de faptul că pe fața inspectorului se așter nuse un zâmbet. Nu râd, se grăbi Cristian să-l contrazică pe socrul său. Își amintise de sfeșnicele bătrânului îngrămădite deasupra dulapului din cămăruța lui Calistrat. Din moment ce comandantul îi spusese acest lucru, însemna că nu dăduseră de ele. Se grăbi să scape de Pop și o căutase pe nevastă-sa. Moș Calistrat s-a prăpădit, o pusese el la curent cu noua situație. Crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
eu? E mult prea puțin. La potențialul pe care îl are, cred că suntem obligați să mai adăugăm un zero la sfârșit. 34 Toată noaptea, de fapt atât cât mai rămăsese din ea, nu pusese geană peste geană. Închis în cămăruța sa, Boris se gândise la discuția cu șeful său. Pe măsură ce timpul trecea, începea să creadă și el că Vlad avea dreptate. Puțin înaintea zorilor, deja avea conturată o idee despre cum puteau captura bestia. Știa de acum foarte bine ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ei. Nu se așteptase însă ca totul să se precipite cu o asemenea viteză. Și, mai ales, nu izbutea să priceapă cum de omul acesta, comisarul cel bătrân, șeful poliției din Baia de Sus, pe care îl știa închis în cămăruța de la parter, era la el în birou, îl arestase și acum îl interoga. Baza Pinforest-ului de la poalele muntelui era luminată ca ziua. Toate reflectoarele de pe stâlpii din colțurile împrejmuirii erau aprinse. Sclipirile roșii și albastre ale girofarurilor se reflectau peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ciulite ascultând pașii acestora îndepărtându-se de ușă. De îndată ce liniștea coborâse din nou, reîncepu încercările de eliberare. Legăturile erau deja slăbite, așa încât nu-i mai luase mult până ce izbuti să se dezlege. După ce își dezmorțise mâinile, se apropie de fereastra cămăruței în care se afla. Dădu de o parte un colț al perdelei și privi dincolo de geam. Era chiar lângă gardul ce împrejmuia baza. Mai puțin de un metru îl despărțea de drumul forestier ce ducea spre Baia de Sus. Mercenarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
inflației galopante, cînd cîștigul zilnic al unui docher se ridica la șaptesprezece miliarde de mărci, iar oficiile unei prostituate versate se plăteau de trei ori pe-atît. (Marinarii hamburghezi Își țineau „mărunțișul“ În cutii de carton, la subraț.) Într-una din cămăruțele rozalii din prejma portului se stingea fulgerător din viață, de aprindere de plămîni, o prostituată pe nume Marieta. Ucraineanul Bandura, marinar și revoluționar, susținea că „se mistuise din dragoste“. Trupu-i divin nu se putea căptuși cu o chestie ordinară, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
inteligență masculină cu un fel de perversitate feminină, și romanele pe care le scria erau deopotrivă originale și deconcertante. Într-o bună zi în casa ei am cunoscut-o pe soția lui Charles Strickland. Dra Waterford dădea un ceai și cămăruța ei era mai plină decât de obicei. Toată lumea părea să vorbească în același timp, iar eu, șezând tăcut, mă simțeam stânjenit. Dar eram prea timid să nu mă alătur vreunuia dintre grupulețele care păreau absorbite de propriile lor treburi. Dra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-mi iau un aer cât mai firesc. Nu mă mai țineți minte. Am avut plăcerea de a cina cu dumneavoastră la sfârșitul lunii iulie. Poftește înăuntru, zise el vesel. Sunt încântat să te văd. Stai jos! Am intrat. Era o cămăruță mică de tot înțesată de mobilă din stilul cunoscut în Franța sub numele de Louis Philippe. Am văzut un pat mare de lemn cu o pilotă roșie umflată parcă de niște valuri și un garderob mare, o masă rotundă, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
semn al luxului nesăbuit pe care-l descrisese cu atâta încredere colonelul MacAndrew. Strickland aruncă pe jos hainele de pe unul din scaune și-mi făcu semn să mă așez. — Cu ce-ți pot fi de folos? mă întrebă el. În cămăruța aceea părea încă și mai masiv decât mi-l aminteam. Purta o jachetă sport, veche, și nu se răsese de câteva zile. Când îl văzusem ultima dată era destul de îngrijit, dar părea stingherit de hainele elegante. Acum, nețesălat și soios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ai bate din palme. Aș fi dat nu știu ce să vă fi dus dumneavoastră, i-am răspuns pe un ton oarecum acid. Atunci ați fi văzut că absolut toate presupunerile dumneavoastră erau greșite. Nu stă la un hotel elegant. Ocupă o cămăruță din cele mai sordide. Dacă a plecat de acasă, n-a făcut-o pentru a duce o viață de distracții. N-are nici un ban. — Și adică crezi că a făcut un lucru despre care noi nu știm și se ascunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
stătea destul de bine cu banii, a aranjat să-i aibă grijă de copiii ei, iar dna Strickland a rămas să se întrețină doar pe ea singură. Și-a închiriat apartamentul și și-a vândut mobila. S-a instalat în două cămăruțe din cartierul Westminster și a privit din nou lumea în față. Era atât de eficientă, încât cu siguranță avea să izbândească în aventura ei. XVII Cam la cinci ani după aceste întâmplări m-am hotărât să locuiesc o vreme la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
oamenilor li s-ar fi părut oribile, pe el de fapt nu-l afectau câtuși de puțin. Strickland se deosebea de majoritatea englezilor prin indiferența totală față de comodități și confort. Nu-l supăra că trebuie să stea mereu într-o cămăruță mizerabilă. Nu simțea nevoia să fie înconjurat de lucruri frumoase. Presupun că nici n-a observat vreodată cât de murdar era tapetul de pe pereții camerei în care l-am găsit când l-am vizitat prima dată. N-avea nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
vapor care făcea drumul între Auckland și San Francisco, și sosise în Tahiti cu o cutie cu vopsele, un șevalet și vreo douăsprezece pânze. Avea vreo câteva lire în buzunar căci găsise de lucru la Sydney și-și închirie o cămăruță în casa unui băștinaș de la marginea orașului. Cred că în clipa în care a ajuns în Tahiti a început să se simtă la el acasă. Tiaré mi-a reprodus ce-i spusese el o dată: „Spălam și frecam puntea și deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
din viața lui Strickland. Casa Atei se afla la vreo opt kilometri de drumul care înconjoară insula și ajungeai la ea pe o potecă șerpuitoare umbrită de vegetația luxuriantă a tropicelor. Era un bungalow de lemn nevopsit alcătuit din două cămăruțe, iar afară se găsea un mic șopron care slujea de bucătărie. N-avea altă mobilă decât rogojinile pe care le foloseau drept paturi și un balansoar pe verandă. Bananierii cu frunzele lor mari și zdrențuite, ca veșmintele rufoase ale unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
decoratorului, Brunetto. Dar nu te pot ajuta cu nimic. L-am cunoscut pe omul acesta numai la han, unde l-am zărit doar de câteva ori, În timpul meselor. Cercetarea mea mă poartă deseori afară, În căutare de informații. Sau În cămăruța mea, unde aștern pe hârtie ceea ce aflu, adăugă el, făcând un semn spre pergamente. Dante veni mai aproape, curios. - Care este natura cercetării dumitale? - Încerc să duc la bun sfârșit partea a treia a unei scrieri, Res gestae Svevorum. Istoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vedea că așteaptă pe cineva. Se tot ridica și mergea până la ușă, ca să se uite afară. Apoi, ultima oară, a făcut un semn Încolo și dus a fost. Dar n-am văzut cu cine. Dante Încuviință, apoi se Îndreptă spre cămăruța de la primul etaj. Ușa nu era Închisă, ca și când Bernardo nu s-ar fi temut pentru bunurile sale. Poate credea că nici un hoț nu putea fi interesat de niște foi scrise sau că, Într-un oraș de hoți, nimeni nu voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
spun și nu vă temeți. Sunt priorul Florenței și fac toate astea un rost. Nimic din ceea ce veți vedea nu e Împotriva regulii voastre. Se Îndreptă cu repeziciune spre magaziile de stofe de lână, Însoțit de sinistra sa suită. În cămăruța de lângă poarta Închisă, paznicul dormea de o bună bucată de vreme. Ieși somnoros, cu o expresie agasată, care se transformă pe dată În uluire, când văzu cine Îi curmase somnul. - Ce... ce vreți? bâigui terorizat. Părea gata-gata să leșine din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
împușcare. Ucigaș: ghilotina. În ambele cazuri, adio, lume! Nu voia decât să plece cât mai repede. Asta-i tot. Și să trimită la dracu lumea, cu ocazia asta. Bravo. Mierck chemă un jandarm care-l conduse pe tipograf într-o cămăruță strâmtă, o debara pentru mături de la etaj. Îl închiseră acolo, iar jandarmul se așeză de pază în fața ușii. Judecătorul și colonelul își acordară o pauză și-i dădură primarului de înțeles că îl vor chema când vor avea nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
piciorul ei Îl atinsese pe al său sub masă. Poate că nu fusese decât piciorul mesei. Greu de spus. În orice caz, l-a străbătut un fior. S-a Întrebat repede dacă va fi greu să obțină folosirea exclusivă a cămăruței de la etaj. COPII ÎN PĂDURE Evident că Isabelle și Amory nu erau inocenți, dar nu erau nici deosebit de obraznici. Mai mult, statutul de amator avea o valoare extrem de scăzută În jocul În care se prinseseră, un joc ce avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]